ICCJ. Decizia nr. 1363/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1363/2011
Dosar nr. 10394/1/2010
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, înregistrată la data de 23 mai 2006, reclamanta D.V. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta SC U. SA, să constate că are calitatea de acţionar al societăţii pârâte şi să o oblige pe aceasta să o repună în drepturile ce i se cuvin în calitate de acţionar, începând cu înscrierea în Registrul acţionarilor şi efectuarea convenitelor menţiuni la O.R.C. Bucureşti, invocând în drept dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi art. 1073 – 1077 C. civ.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 9259, pronunţată la data de 31 octombrie 2006, în Dosarul nr. 18313/3/2006, a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt al cererii de chemare în judecată, pe care l-a respins ca inadmisibil; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în formularea celui de al doilea capăt de cerere, pe care l-a respins ca fiind prescris şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Spre a hotărî astfel, în soluţionarea primului capăt al cererii de chemare în judecată, Tribunalul a făcut aplicarea art. 111 teza finală, reţinând că reclamanta are la îndemână o acţiune în realizare, respectiv cea formulată prin capătul al doilea al menţionatei cereri, considerată a fi prescrisă, faţă de data înmatriculării societăţii pârâte: 25 iunie 1991 şi data sesizării instanţei: 23 mai 2006, atât în situaţia în care ar fi calificată ca fiind o acţiune în regularizare în raport cu neregularităţile invocate, constatate după înmatricularea societăţii, conform art. 48 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât şi în situaţia în care s-ar considera că prin această cerere reclamanta solicită obligarea pârâtei la repunerea în drepturile ce i se cuvin, conform art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, prin Decizia nr. 482, pronunţată la data de 13 noiembrie 2008, casată prin Decizia nr. 2538, pronunţată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 octombrie 2009, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei instanţei de casare s-a arătat, în rezumat, că instanţa de apel a considerat admisibil primul petit al cererii de chemare în judecată, care nu a fost precizat sau modificat la fond, prin schimbarea obiectului acestuia, după scopul urmărit de reclamantă de a se constata dreptul său de proprietate asupra acţiunilor pe care le deţine la societatea pârâtă, făcând astfel o greşită aplicare a art. 294 alin. (1) C. proc. civ., considerând întemeiate criticile recurentei pe acest aspect; a ignorat că societatea pârâtă şi-a schimbat forma de organizare; a reţinut greşit, atât caracterul imprescriptibil al celui de al doilea petit ce are ca obiect executarea unei prestaţii cu caracter patrimonial, cât şi competenţa de soluţionare a cauzei de către judecătorie, câtă vreme petitele vizează funcţionarea unei societăţi comerciale.
Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, în rejudecare, prin Decizia comercială nr. 507, pronunţată la data de 28 octombrie 2010, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a desfiinţat-o în parte, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii în constatarea calităţii reclamantei de acţionar al societăţii pârâte, cu consecinţa trimiterii acestei cereri spre rejudecare, secţiei a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti şi înlăturării obligaţiei reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de trimitere a considerat că, în ce priveşte primul capăt al cererii de chemare în judecată, nu operează excepţia inadmisibilităţii, întrucât a se constata calitatea de acţionar „echivalează cu a se constata că reclamanta posedă acţiuni, respectiv o existenţă a dreptului asupra acţiunilor plătite”, apreciind că nu are relevanţă faptul că societatea pârâtă şi-a modificat forma de organizare din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, care a preluat drepturile şi obligaţiile societăţii pe acţiuni, având calitatea de a sta în proces ca pârâtă.
Având în vedere indicaţiile instanţei de casare, cu referire la cel de al doilea capăt al cererii de chemare în judecată şi faptul că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, încă din iunie 1991, erau făcute în O.R.C. menţiunile cu privire la asociaţi – persoane fizice, instanţa de apel a considerat că operează excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru acest petit, faţă de data introducerii acţiunii: 23 mai 2006, conform prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cu aplicarea art. 7 şi art. 8 din acelaşi decret.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata – pârâtă SC U. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel, în rejudecare, a nesocotit dezlegarea de drept dată de instanţa de casare primului petit al cererii de chemare în judecată şi îndrumarea acesteia de a avea în vedere schimbarea formei de organizare a societăţii pârâte, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. şi deopotrivă, dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., prin calificarea făcută acestei cereri cu încălcarea principiului disponibilităţii şi devoluţiunii, critici ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – recurenta neformulând critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., deopotrivă invocate.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului apreciind că instanţa de apel nu a schimbat obiectul acţiunii, cu referire la primul capăt de cerere, iar sub aspectul admisibilităţii acestui capăt de cerere este irelevant dacă societatea pârâtă şi-a schimbat forma juridică în timpul judecării prezentei cauze.
Recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, instanţa de trimitere având aşadar obligaţia de a respecta hotărârea instanţei de recurs şi de a rejudeca cauza în limitele stabilite de instanţa superioară.
Din examinarea considerentelor deciziei de casare, rezultă că instanţa de recurs a considerat nelegal demersul instanţei de apel de a considera admisibil primul petit al cererii de chemare în judecată – neprecizat şi nemodificat în faţa primei instanţe – prin schimbarea obiectului acestuia, contrar dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea scopului urmărit de reclamantă de a se constata dreptul său de proprietate asupra acţiunilor pe care le deţine la societatea pârâtă, arătându-se expres că, în rejudecare, instanţa va analiza criticile privind soluţionarea celor două excepţii prin prisma petitelor formulate şi a situaţiei noi ivite în legătură cu forma de organizare a pârâtei.
Este de observat că reconsiderând primul capăt al cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat să se constate că are calitatea de acţionar al pârâtei SC U. SA, ca fiind admisibil, în considerarea scopului urmărit prin acesta, asemeni instanţei de apel în primul ciclu procesual, instanţa de trimitere a încălcat precitatele dispoziţii legale, faţă de cele statuate de instanţa de casare cu privire la acest aspect, inducând astfel incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat în cauză, va modifica, în parte, Decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care o va menţine în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC U. SRL Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 507 din 28 octombrie 2010, pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta D.V., împotriva sentinţei comerciale nr. 9259 din 31 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pe care o menţine în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1365/2011. Comercial → |
|---|
