ICCJ. Decizia nr. 1397/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1397/2011
Dosar nr. 524/88/2009
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 524/88 din 18 martie 2009, reclamanta SC A.C. SRL, prin lichidator E.G.I.P.U.R.L. Tulcea a solicitat obligarea pârâtei SC A.V. SRL la plata sumei de 40.829,725 Euro reprezentând prejudiciul ce i s-a produs prin executarea parţială a contractului de antrepriză din 24.05.2007, a sumei de 21.741,83 Euro , cu titlu de daune interese şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că între părţi s-a încheiat la 24 mai 2007 un contract de antrepriză prin care reclamanta s-a obligat să execute lucrări de terasament şi o hală de depozitare pe terenul proprietatea societăţii pârâte, situat în Isaccea, parcela 249, sola 15, pentru care i s-a plătit un avans de 20%, respectiv 80.000 Euro şi apoi 43.257 Euro , în total 123.257 Euro , însă la 6 iulie 2007 i-a adus la cunoştinţă pârâtei că, în urma studierii avizului geotehnic, sunt necesare lucrări suplimentare la terasament ceea ce presupune majorarea costurilor lucrărilor, condiţii în care s-a ajuns la neînţelegeri şi la înregistrarea pe rolul Judecătoriei Tulcea a dosarului nr. 5407/327/2007, având ca obiect asigurare dovezi în care s-a pronunţat Încheierea din 17 aprilie 2008 prin care s-a constatat că a executat lucrări în valoare totală de 164.086,725 Euro .
S-a mai susţinut că diferenţa dintre valoarea prestaţiei şi avansul achitat este în sumă de 40.829,725 Euro , solicitată prin acţiune, iar de la data pronunţării Încheierii, respectiv 17 aprilie 2008, în baza art. 10.3 din contract, s-au calculat daune-interese care se ridică la suma de 21.741,83 Euro .
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1073 şi următoarele C. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata daunelor de 5% din valoarea totală a contractului de antrepriză, dar ulterior s-a renunţat la judecată.
În probatoriu, pârâta a solicitat încuviinţarea depunerii de înscrisuri, luarea unui interogatoriu reclamantei, audierea a doi martori şi efectuarea în cauză a unei expertize tehnice, ultimele două probe fiind respinse întrucât vizau stabilirea gradului de executare a lucrărilor ce fusese deja verificat în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi, iar pe de altă parte pentru că potrivit susţinerilor pârâtei, lucrarea a fost finalizată de altă societate (f. 45).
La termenul din 12 iunie 2009, societatea pârâtă a solicitat declanşarea procedurii falsului cu privire la înscrisul reprezentând confirmarea primirii convocării la conciliere, contestându-se semnătura administratorului.
S-a depus înscrisul original, s-au depus şi alte înscrisuri în care este cuprinsă semnătura administratorului şi s-au luat probe de semnătură, după care instanţa a decis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar pentru că nu s-a indicat şi autorul falsului, s-a decis să nu se suspende cauza, ci să se continue judecata.
Prin sentinţa nr. 2435 din 9 decembrie 2009 Tribunalul Tulcea a respins excepţia prematurităţii introducerii cererii ca nefondată. A admis cererea principală formulată de reclamanta prin lichidator judiciar şi a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 40.829,725 Euro , la cursul de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plăţii, cu titlu de c/val lucrări.
 A obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 21.741,83 Euro , la cursul de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plăţii, cu titlu de daune interese.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunţarea pârâtei SC A.V. SRL la judecata cererii reconvenţionale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză din 24 mai 2007, prin care reclamanta SC A.C. SRL, în calitate de antreprenor, pe de o parte s-a obligat să execute lucrări de terasamente şi o hală de depozitare pentru beneficiarul SC A.V. SRL Tulcea, conform situaţiilor anexate contractului, urmând ca începerea lucrărilor să fie la 3 zile după încasarea avansului şi să se finalizeze la 7 august 2007.
Relativ la preţ, s-a stipulat în acelaşi contract că valoarea acestuia este de 400.000 Euro , plus TVA şi că plata se va face în RON, la cursul de schimb oficial stabilit de B.N.R., pentru data efectuării plăţii, în etape, astfel: avans 10% din valoarea totală a lucrărilor, în termen de 48 ore de la semnarea contractului; avans 20% din valoarea totală a contractului, la data începerii lucrărilor, plata finală â€" în baza unei expertize ce va fi efectuată în 8 zile de la terminarea lucrării (art. 6).
Din înscrisurile anexate a reţinut tribunalul că între părţi au apărut neînţelegeri legate de valoarea unor lucrări suplimentare a căror necesitate a reieşit din avizul geotehnic solicitat ulterior încheierii înţelegerii, anexă la documentaţia întocmită în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie.
Pe de altă parte, demararea lucrărilor a fost întârziată întrucât contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul pe care se construia s-a încheiat abia în luna iulie 2007, în aceeaşi perioadă fiind eliberată şi autorizaţia de construire, corespondenţa anexată în cauză fiind relevantă în acest sens, conţinutul acesteia fiind cunoscut ambelor părţi după cum rezultă din cuprinsul adreselor expediate de ambele societăţi în care se face trimitere la adresele precedente.
Printr-o adresă din 19 iulie 2007 (fila 64) SC A.V. SRL, beneficiar, autorizează lucrările suplimentare, în baza avizului geotehnic, cu condiţia prezentării unei situaţii â€" deviz de către inginerul proiectant, ce ulterior a procedat la întocmirea acestor devize, ce sunt anexate la dosar.
În continuare, s-a insistat de către reclamantă pentru încheierea unui act adiţional pentru lucrările suplimentare, însă s-a întâmpinat opoziţia antreprenorului.
La data de 4 octombrie 2007, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea dosarul nr. 5407/327/2007, prin care SC A.V. SRL a solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească stadiul lucrărilor de antrepriză pe proprietatea sa, în raport de contractul de antrepriză, situaţia de lucrări şi documentaţia tehnică aferentă autorizaţiei de construcţie.
Iniţial, s-a înlocuit un raport de expertiză ce nu a avut în vedere toate situaţiile întocmite, însă, ulterior, valorificându-se şi înscrisurile întocmite de proiectantul S.A., desemnat de societatea beneficiară să coordoneze lucrările efectuate, s-a stabilit exact stadiul lucrărilor şi valoarea acestora, respectiv 164.086,725 Euro .
Prin încheierea din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Tulcea, s-a constatat efectuată expertiza tehnică de specialitate.
Faţă de valoarea lucrărilor executate, stabilită prin raportul de expertiză şi suma achitată până la momentul apariţiei neînţelegerilor între părţi, respectiv 123.257 Euro, rezultă o diferenţă de achitat de 40.829,725 Euro.
Potrivit art. 10.3 din contract, neplata în termen a lucrărilor executate şi recepţionate, conduce la rezilierea contractului din iniţiativa antreprenorului, beneficiarul fiind obligat la plata de daune-interese reprezentând 0,15% din valoarea lor, estimată de experţi la data rezilierii lui.
Prima instanţă a reţinut că lucrările stabilit a fi executate prin raportul de expertiză arătat nu au fost recepţionate din culpa beneficiarului care, nemulţumit de creşterea costurilor construcţiei, determinată însă de avizul geotehnic întocmit, pornind de la situaţia terenului, nu a mai achitat facturile emise de antreprenor, ceea ce a condus la întreruperea relaţiilor contractuale.
Deşi la acest moment nu s-a stabilit că o altă persoană a semnat de primire în locul administratorului, chiar şi în ipoteza în care nu s-ar fi urmat procedura concilierii, întrucât prin întâmpinare şi prin corespondenţa anexată pârâta şi-a exprimat punctul de vedere relativ la pretenţiile reclamantei, rezultă că din moment ce o conciliere, o înţelegere, un acord al părţilor este exclus, după cum reiese din înscrisurile alăturate, nu se justifică trimiterea lor, încă o dată, în această etapă în care nu s-ar rezolva nimic în plus, doar pentru că nu s-a respectat întocmai procedura instituită prin art. 7201) C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta motivat de faptul că instanţa de fond a dat o interpretare necorespunzătoare probelor administrate, nu a administrat toate probele necesare stabilirii adevărului, a neglijat existenţa unor probe evidente făcând în acelaşi timp o aplicare greşită a legii.
Răspunzând criticilor formulate de pârâtă, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 110 din 17 septembrie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea criticată în sensul că a respins acţiunea principală ca nefondată. A păstrat dispoziţia referitoare la cererea reconvenţională, intimata-reclamantă fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.369 lei.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a admis acţiunea reclamantei, reţinând că deşi nu a fost încheiat un act adiţional pentru lucrările suplimentare, din cauza opoziţiei antreprenorului, aceste lucrări au fost totuşi autorizate de beneficiar, în baza avizului geotehnic, printr-o adresă din 19 iulie 2007, cu condiţia prezentării unei situaţii deviz de către inginerul proiectant â€" S.A., ce ulterior a procedat la întocmirea acestor devize, ce au fost anexate la dosar. De asemenea, a reţinut, din raportul de expertiză tehnică a cărui efectuare s-a constatat prin Încheierea din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Tulcea, că faţă de valoarea lucrărilor executate şi suma achitată până la momentul apariţiei neînţelegerilor între părţi, 123.257 Euro , rezultă o diferenţă de 40.829,725 Euro .
În calea de atac, la solicitarea apelantei, instanţa a suplimentat probatoriul prin audierea martorului S.A. şi prin întocmirea de către acelaşi expert a unui supliment la raportul de expertiză efectuat în dosarul de asigurări, care să aibă în vedere aspectele expuse de apelanta pârâtă.
Din declaraţia martorului, care a avut calitatea de proiectant al lucrării instanţa reţine că situaţia de lucrări în valoare de 85.000 Euro a fost trimisă de executant către beneficiar, generând discuţii cu privire la cantitatea de lucrări înscrisă, acest fapt determinându-l pe beneficiar să-i ceară efectuarea unei estimări.
Nu a putut da curs solicitării beneficiarului întrucât avea nevoie de un aparat topometric care trebuia să fie pus la dispoziţie de constructor, fapt ce nu s-a realizat.
Martorul a arătat că prin adresa din 31 iulie 2007 a estimat o cantitate suplimentară în raport de cea reală pe baza situaţiei de la faţa locului, respectiv dimensiunile gropii, felul în care arătau taluzurile întrucât pământul extras a fost depozitat pe marginea gropii.
Cu privire la înscrisul din 31 iulie 2007 prin care a confirmat anumite cantităţi de lucrări efectuate de constructor a făcut menţiunea că determinarea lor a stabilit-o pe baza măsurătorilor cu ruleta însă precizează că între o asemenea măsurătoare şi aparatul topografic pot apărea diferenţe semnificative.
A mai menţionat că deşi a confirmat la data de 31 iulie 2007 acele cantităţi, în raport de documentaţia pusă la dispoziţie constructorului acesta a depăşit prin lucrările efectuate cele prescrise şi consideră că au fost făcute pe riscul acestuia. Pentru a se ajunge însă la cantităţile de care a făcut vorbire trebuia să se realizeze şi lucrările de polisare, care vizează malurile, taluzurile.
De asemenea, deosebită importanţă au în cauză concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică efectuată de acelaşi expert.
Astfel, expertul a arătat că potrivit contractului de antrepriză, reclamanta s-a obligat să execute, la preţul de 51.030 Euro + TVA lucrări de excavaţii â€" 7500 mc, amenajare teren â€" 8000 mc şi compactare teren â€" 1600 mc.
Or, la data efectuării constatărilor în teren â€" 16 noiembrie 2007 se executase doar o săpătură generală din care a rezultat o groapă cu următoarele dimensiuni : L 55,20 ml, l 34,50 ml, H 1,50 ml la care s-a adăugat şi rampa de acces în groapă. Săpătura s-a executat cu taluz vertical deşi planşa dată de proiectantul de rezistenţă prevedea taluz de 45 iar fundul săpăturii era doar nivelat.
Volumul total al excavaţiilor executate fiind de 2.903,85 mc, mai puţin cu 4.596,15 mc decât obligaţia angajată de reclamantă prin deviz. Iar valoarea lucrărilor efectuate este de 13.076,325 Euro, adică mai mică cu suma de 37.953,675 Euro.
Referitor la completările la raportul de expertiză din dosarul nr. 5407/327/2007 expertul a formulat precizări în sensul că acestea au fost evaluate pe baza unor înscrisuri ce nu au valoarea actelor ce se cer a fi întocmite, conform legiSIaţiei în vigoare, pentru ca pe baza lor, beneficiarul lucrării să poată fi obligat la plată.
Mai mult, arată că înscrisurile întocmite de arhitectul S.A. la data de 27 iulie 2007 se referă la lucrări suplimentare privind terasamentul şi amenajarea terenului impuse de studiul geotehnic, lucrări ce nu s-au executat şi nu puteau fi obiectiv confirmate la plată.
Concluzionând asupra probelor administrate, instanţa de apel a constat că reclamanta nu a făcut dovada efectuării lucrărilor suplimentare pe care le solicită la plată pârâtei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta invocând în susţinerea criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut şi acceptat afirmaţiile martorului S.A. care a declarat că antreprenorul, pe riscul său, a depăşit lucrările prevăzute în contract şi că lucrările din datele de 31 iulie 2007 şi 27 aprilie 2007 care poartă semnătura martorului nu au fost corecte deoarece măsurătorile au fost făcute cu ruleta şi nu cu un aparat topo, ceea ce a dus la erori semnificative, în contra corespondenţei purtată de cele 2 părţi şi care demonstrează contrariul celor susţinute.
Instanţa de apel a reţinut şi acceptat greşit concluziile trunchiate din suplimentul de expertiză.
Instanţa de apel, s-a aflat în eroare atunci când a solicitat un act adiţional pentru lucrări suplimentare care nu s-au efectuat.
Recursul este nefondat.
Din conţinutul criticilor formulate în raport de probele administrate în cauză, în raport de considerentele instanţei de apel, rezultă că acesta se referă la modul de interpretare a probatoriilor vizând aspecte de netemeinicie şi mai puţin aspecte de nelegalitate respectiv a modului de interpretare a clauzelor contractului în raport cu dispoziţiile art. 969 C. civ.
Audierea martorului S.A. s-a impus pentru a demonstra că în situaţia derulării pe luna iunie 2007 s-au inclus lucrări neexecutate şi că scopul întocmirii estimărilor pe lucrările suplimentare a fost determinate de stabilirea ordinului de mărime a lucrărilor, estimare ce nu echivala cu o confirmare de plată.
Referitor la completările la raportul de expertiză din dosarul nr. 5407/327/2007, expertul a formulat precizări în sensul că acestea au fost evaluate pe baza unor înscrisuri ce nu aveau valoarea actelor ce se cer a fi întocmite conform legiSIaţiei în vigoare, pentru ca, pe baza lor, beneficiarul lucrării să poată fi obligat la plată.
Nici al 3-lea motiv de recurs nu poate fi primit având în vedere că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada executării unor lucrări suplimentare privind amenajarea terenului lucrării impuse de studiul geotehnic.
Cu alte cuvinte recurenta-reclamantă nu a prezentat un act adiţional la contract, semnat de pârâta-intimată prin care aceasta să fie de acord cu efectuarea acestor lucrări, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9.1 din contract.
Menţiunile din adresa întocmită de pârâtă la data de 19 iulie 2007 nu pot fi considerate drept acord atâta timp cât situaţia deviz întocmită de proiectant nu corespunde realităţii astfel cum însăşi acesta a recunoscut în faţa instanţei.
În aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Tulcea prin lichidator judiciar E.G.I.P.U.R.L. împotriva deciziei civile nr. 110/COM din 17 septembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 6250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte SC A.V. SRL Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1400/2011. Comercial → |
|---|
