ICCJ. Decizia nr. 1394/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1394/2011
Dosar nr. 40976/3/2009
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2017 din 24 februarie 2010 a admis cererea formulată de reclamantul L.C.V. în contradictoriu cu pârâta SC R.E.D. SRL Voluntari în sensul că a constatat rezoluţiunea de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1022 din 2 aprilie 2008 privind apartamentul 78 tip Gabriela şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 311.039 lei, suma de 65.343 lei reprezentând penalităţi şi suma de 15.880 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că între părţi a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1022 din 2 aprilie 2008 având ca obiect imobilul constituit din apartamentul nr. 78 tip Gabriela, în suprafaţă de 87,18 mp, situat la etajul 5 scara 3 al blocului Sara Sea View şi cota indiviză aferentă din terenul aparţinând complexului de locuinţe.
Conform art. 8 din antecontract preţul total al imobilului a fost de 109.500 Euro fără TVA, iar pârâta s-a angajat să finalizeze lucrările de construcţie până la data de 30 septembrie 2008.
Deşi termenul de finalizare a lucrărilor a fost agreat ca fiind 30 septembrie 2008 reclamantul a fost notificat de către promitenta vânzătoare abia la data de 23 martie 2009 cu privire la faptul că lucrările au fost finalizate, fiind invitat să se prezinte la data de 7 aprilie 2009 orele 13 pentru încheierea procesului verbal de recepţie.
Nici la data de 7 aprilie 2009 pârâta nu a reuşit din culpa sa să predea imobilul în litigiu.
S-a constatat că pactul prevăzut la art. 39 lit. b) din contract este de gradul IV atât din formularea sa dar şi din faptul că stipulează expres acest lucru.
Rezoluţiunea de drept a intervenit conform art. 39 lit. b) din contract, deoarece vânzătorul nu a finalizat imobilul până la data de 30 septembrie 2008, dovadă fiind procesul verbal din 7 aprilie 2009 prin care din nou se amâna finalizarea la o dată nedeterminată.
Penalitatea de 25% din suma achitată este o clauză penală convenţională pentru neexecutare care s-a acordat pentru nerespectarea de către vânzător a obligaţiei de finalizare a imobilului conform art. 18 din antecontract.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 354 din 23 septembrie 2010 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC R.E.D. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 2017 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 354 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC R.E.D. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că pârâta şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale iar reclamantul a acceptat întârzierea care i-a fost notificată, mai ales că în procesul verbal încheiat la data de 7 aprilie 2009 s-a menţionat că apartamentul este finalizat, urmând a avea loc o nouă convocare pentru predarea imobilului, dar numai după finalizarea întregului complex.
De asemenea nu a fost îndeplinită procedura concilierii pentru primele două capete de cerere, acestea trebuind a fi respinse ca inadmisibile.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ., au un caracter imperativ şi sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
De asemenea, data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menţionate de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada că societatea pârâtă a fost convocată pentru data de 23 iulie 2009 pentru a încerca soluţionarea pe cale amiabilă a conflictului de natură comercială, precizând că în temeiul art. 39 lit. b) din antecontractul de vânzare-cumpărare se cere restituirea sumei de 71.669 Euro plătită cu titlu de avans şi suma de 15.056 Euro cu titlu de clauză penală.
Chiar corespondenţa părţilor şi notificările anterioare sunt suficiente în a aprecia că pârâta a cunoscut pretenţiile efective ale reclamantului şi a existat posibilitatea de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au stabilit cu rigurozitate întinderea reală a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc de promitenta vânzătoare SC R.E.D. SRL şi promitentul cumpărător L.C.V. în cadrul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1022 din 2 aprilie 2008 având ca obiect imobilul constituit din apartamentul tip Gabriela în suprafaţă de 87,18 mp şi cota indiviză aferentă din teren.
Potrivit art. 18 din antecontract, vânzătorul s-a obligat să finalizeze apartamentul până la data de 30 septembrie 2008.
De remarcat că prin înştiinţarea nr. 1132 din 23 martie 2009 pârâta a adus la cunoştinţă reclamantului că apartamentul în discuţie a fost finalizat la data de 13 martie 2009 şi s-a fixat data de 7 aprilie 2009 în vederea încheierii procesului verbal de recepţie al acestuia.
Din conţinutul procesului verbal încheiat la data de 7 aprilie 2009 apare cât se poate de evident consemnat de ambele părţi că nu s-a putut face recepţia apartamentului întrucât nu s-a permis accesul de către constructor, existând un litigiu între pârâtă şi constructor, astfel încât promitentul cumpărător urma a fi convocat ulterior pentru recepţia imobilului când va fi finalizat conform proiectului.
Prin manifestarea de voinţă liber exprimată, la art. 39 lit. b) din contract, părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV şi anume că nerespectarea obligaţiei asumată de promitentul vânzător la art. 18 conduce la rezoluţiunea de plin drept a antecontractului, fără punere în întârziere şi fără intervenţia instanţei.
De asemenea, în acelaşi context, s-a convenit că repunerea părţilor în situaţia anterioară obligă promitentul vânzător să returneze un procent de 25% din suma achitată cu titlu de penalitate contractuală.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge recursul pârâtei SC R.E.D. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 354 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art.274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 lei către intimatul-reclamant L.C.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.E.D. SRL Voluntari împotriva deciziei comerciale nr. 354 din 23 septembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 lei, către intimatul-reclamant L.C.V.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1391/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1399/2011. Comercial → |
|---|
