ICCJ. Decizia nr. 1429/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1429/2011
Dosar nr. 9965/1/2010
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
1. Obiectul cauzei şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în primul ciclu procesual derulat în cauză:
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, la data de 7 noiembrie 2007, reclamanta SC C. SA Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.M.D. să se constate nulitatea absolută parţială a Contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 75 din 15 februarie 1995 încheiat între A.S. C. SA (PAS) în calitate de vânzător şi pârâtul D.M.D. în calitate de cumpărător, pentru cauză ilicită şi fraudă la lege.
În motivare reclamanta a arătat că în cadrul procesului de privatizare a societăţii prin metoda MEBO, acţiunile deţinute de Fondul Proprietăţii Private şi Fondul Proprietăţii de Stat au fost dobândite de A.S. C. SA înfiinţată în temeiul Legii nr. 77/1994, fiind distribuite ulterior fiecărui membru al asociaţiei în baza cererilor de subscriere.
Potrivit reclamantei pârâtul a pătruns fraudulos în rândul membrilor asociaţiei neavând calitatea de salariat sau membru al organelor de conducere, iar prin Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 75 încheiat cu A.S. C. SA (PAS) a dobândit acţiuni în detrimentul celorlalţi membri ai asociaţiei.
Prin Sentinţa comercială nr. 5555 din 16 aprilie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârât în apărare şi în consecinţă a respins acţiunea promovată de reclamantă ca fiind lipsită de interes.
Sentinţa pronunţată de tribunal ca primă instanţă a fost confirmată de instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 335 din 19 septembrie 2008.
Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 922 din 19 martie 2009, Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză fiind casate cu trimitere pentru soluţionarea fondului primei instanţe - respectiv Tribunalului Bucureşti.
Examinând excepţia lipsei de interes Curtea a statuat că „interesul născut şi actual în formularea acţiunii rezultă din faptul că acţiunile la a căror redobândire se tinde prin admiterea acţiunii în constatarea nulităţii actului de vânzare-cumpărare sunt ale salariaţilor SC C. SA, respectiv ale acţionarilor acesteia”.
În acelaşi sens, Curtea a reţinut că „Legea nr. 77/1996 prevede, în mod expres, în cuprinsul art. 29 că Asociaţia dobândeşte acţiunile societăţii în numele acelora dintre membrii săi care au subscris acţiuni şi care le achita individual şi nu în nume propriu… acţionând ca o mandatară a salariaţilor în procesul de vânzare-cumpărare a acţiunilor”.
2. În rejudecare după casare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 14387 din 23 decembrie 2009 a respins ca nefondată acţiunea în constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 75/1995.
Motivele de nulitate absolută invocate respectiv frauda de lege şi cauza ilicită au fost apreciate de prima instanţă ca nedovedite în raport de materialul probator administrat din care a rezultat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni pârâtul avea calitate de membru al A.S. C. SA (PAS) şi dreptul de a dobândi acţiuni, fiind asimilat în calitate de cenzor al societăţii cu membrii conducerii societăţii.
3. Apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinţei nr. 14387/2009 a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 443 din 29 septembrie 2010.
Instanţa de apel a confirmat ca legală şi temeinică dezlegarea dată de prima instanţă, sub aspectul inexistenţei motivului de nulitate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la calitatea pârâtului de membru în A.S. C. SA (PAS), în raport de dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994 şi art. 76 din Legea nr. 58/1991 instanţa a constatat că pârâtul la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni avea dreptul să dobândească acţiunile societăţii în considerarea calităţii sale de cenzor putând fi asimilat membrilor conducerii societăţii.
Şi motivul de apel privind încălcarea de către instanţa de trimitere a deciziei de casare, prin punerea în discuţie a unor aspecte deja tranşate, a fost apreciat ca nefondat, în condiţiile în care dezlegarea în drept statuată prin Decizia de casare a vizat numai excepţia lipsei de interes.
Totodată instanţa de apel constată că în prezent procesul de privatizare al societăţii s-a încheiat, calitatea pârâtului de membru al A.S. C. SA (PAS) nefiind contestată, potrivit actelor normative speciale, susmenţionate, până la data abrogării lor prin art. 44 din OUG nr. 88/1997.
4. Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC C. SA a declarat recurs, prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2010, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei fondului cu consecinţa admiterii acţiunii introductive astfel cum a fost promovată.
Recurenta şi-a întemeiat motivele de recurs formulate pe ipoteza reglementată de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. vizând nemotivarea hotărârii şi aplicarea greşită.
Potrivit recurentei considerentele deciziei atacate sunt străine de natura pricinii şi în mod evident contradictorii, în măsura în care instanţa de apel reţine că dispoziţiile Legii nr. 77/1994 coroborate cu prevederile Legii nr. 58/1991 au fost abrogate.
Or, susţine recurenta, instanţa de apel era datoare să analizeze cauza în raport de reglementările instituite în materia privatizării prin metoda MEBO a societăţilor comerciale cât şi în raport de prevederile Statutului A.S. C. SA (PAS) dacă pârâtul, în calitatea lui de cenzor ar fi putut dobândi în mod legal acţiunile societăţii.
În opinia recurentei, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dispoziţiile Legii nr. 77/1994 şi ale Statutului A.S. C. SA (PAS) nu permiteau ca pârâtul să dobândească calitatea de acţionar deoarece nu se încadra în niciuna din categoriile expres enumerate de lege şi statut care îl îndreptăţeau să încheie contractul de vânzare-cumpărare ca membru al asociaţiei nefiind salariat sau membru al conducerii societăţii.
Pârâtul în calitate de cenzor şi expert contabil avea atribuţii de control al gestiunii societăţii şi nu de conducere efectivă neputând fi asimilat membrilor conducerii în sensul art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994.
Sub un al doilea aspect recurenta arată că abrogarea Legii nr. 77/1994 prin OUG nr. 88/1997 este lipsită de relevanţă juridică deoarece la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dispoziţiile legii erau în vigoare, iar sancţiunea nulităţii absolute, apreciată la data încheierii actului, nu poate fi confirmată.
Concluzionând, recurenta arată că înscrierea pârâtului în rândul membrilor asociaţiei nu conferă contractului de vânzare-cumpărare un caracter legal în condiţiile în care intrarea în asociaţie s-a făcut în scopul eludării legii, respectiv prin fraudă la lege, sancţionată cu nulitatea actului astfel încheiat .
În susţinerea recursului, recurenta a depus în cadrul probei cu înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ., Adresa nr. 21658 emisă la 26 iulie 1991 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, prin care este desemnat cenzor al societăţii pârâtul D.M.D., în calitate de expert contabil.
Intimatul - pârât D.M.D. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă, intimatul a arătat că în calitate de cenzor, asimilat membrilor conducerii societăţii i s-a permis intrarea în asociaţia PAS, situaţie validată de organele asociaţiei şi de ceilalţi membri PAS, iar ulterior confirmată de societate prin înscrierea în anexa 1 la Statutul societăţii, lista B.
Asupra recursului.
5. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
5.1. În ceea ce priveşte critica de nemotivare, Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele reglementate de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este confirmată în cauză considerentele deciziei pronunţate în apel răspund exigenţelor impuse de art. 261 C. proc. civ.
Astfel spus, instanţa de apel răspunde tuturor criticilor formulate printr-un examen efectiv al argumentelor şi apărărilor invocate, iar constatarea că Legea nr. 77/1994 a fost abrogată ulterior încheierii actului dedus judecăţii, nu constituie în sine o motivare contradictorie, de vreme ce aceste dispoziţii legale în vigoare la data încheierii actului au făcut obiectul analizei şi au fundamentat soluţia pronunţată.
5.2 Cu privire la motivul de nelegalitate vizând încălcarea şi aplicarea greşită a legii se impun câteva prealabile.
Construcţia juridică pe care recurenta reclamantă şi-a întemeiat cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a actului de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat între A.S. C. SA (PAS) şi pârâtul D.M.D., a vizat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 77/1994 şi a Statutului A.S. C. SA (PAS) referitoare la dobândirea de către pârât a calităţii de membru al asociaţiei, calitate care îi conferea dreptul de a dobândi acţiunile societăţii supuse privatizării în baza Legii nr. 58/1991.
Potrivit recurentei, pârâtul nu îndeplinea condiţiile de admitere în asociaţie sau de aderare ulterioare deoarece nu se încadra în niciuna din categoriile de persoane prevăzute în art. 3 din lege şi pe cale de consecinţă şi actul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat de pârât în această calitate dobândită fraudulos este lovit de nulitate absolută.
Prin urmare, actul juridic al cărui nulitate se cere a se constata este subsecvent constatării nulităţii actului principal respectiv aderarea pârâtului la A.S. C. SA (PAS), ca efect al principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Mai limpede spus, recurenta reclamantă solicită anularea actului de vânzare-cumpărare care este un act subsecvent actului iniţial, primar, datorită legăturii sale cu primul, deoarece numai după dobândirea calităţii sale de membru A.S. C. SA (PAS)pârâtul putea să dobândească acţiunile societăţii de la asociaţie potrivit art. 29 din Legea nr. 77/1994.
Or, în cauză este de necontestat că pârâtul a dobândit calitatea de membru al asociaţiei prin aderarea ulterioară, calitate care nu a fost desfiinţată printr-o Hotărâre a Adunării Generale a Asociaţiei, adunare care în sensul Legii nr. 77/1994 art. 14 era constituită din toţi membrii asociaţiei fiind organul suprem de conducere, cu atribuţii exclusive în ceea ce priveşte excluderea din asociaţie a membrelor care nu îndeplineau cerinţele legii.
Aşa fiind, cum competenţa exclusivă a excluderii din asociaţie a unui membru care a dobândit această calitate cu încălcarea legii sau statutului, aparţine adunării generale, iar până la data lichidării asociaţiei C. această măsură nu a fost dispusă în condiţiile legii, calitatea pârâtului de membru A.S. C. SA (PAS) nu mai poate fi repusă în discuţie şi prin urmare nici nulitatea actului subsecvent în condiţiile în care actul primar de care depinde îşi păstrează deplina valabilitate.
Potrivit principiului validităţii aparenţei în drept, actul juridic este considerat pe deplin valabil în sensul că toate efectele sale subzistă şi se produc, inclusiv cele referitoare la dreptul de a dobândi acţiunile societăţii supuse privatizării.
În sfârşit, se impune a sublinia că ipoteza de fraudă la lege invocată de reclamanta ca temei al cererii sale, nu îşi găseşte incidenţa în cauză, deoarece frauda la lege operează în situaţia în care legea aleasă nu prezintă legături semnificative cu raportul juridic care se leagă sau când se foloseşte o altă cale prin care în mod normal nu s-ar fi putut obţine rezultatele urmărite, or, în cauză pârâtul a folosit pentru a deveni membru al A.S. C. SA (PAS) mecanismul statuat de Legea nr. 77/1994, cu alte cuvinte şi-a întemeiat demersul pe legea aplicabilă raportului juridic în temeiul căruia putea deveni membru A.S. C. SA (PAS) urmând procedura reglementată de această lege.
Cu această motivare care nuanţează raţionamentul instanţei de apel pe linia dezlegării date în cauză, Înalta Curte constată că şi cea de-a doua critică invocată prin cererea de apel din perspectiva motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se vădeşte nefondată.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 443 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1464/2011. Comercial → |
|---|
