ICCJ. Decizia nr. 1326/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1326/2011
Dosar nr. 1996/1/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Timiş şi înregistrată sub nr. 5304/30/2007 SC C.M. SRL, a solicitat întemeindu-se pe prevederile art. 331 şi urm. C. proc. civ., OUG nr. 83/1999, Decretul nr. 31/1954 şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, să se constate că este continuatoarea Societăţii Anonime C.M. SA a cărei funcţionare a fost aprobată prin Încheierea din 15 octombrie 1929 în baza Autorizaţiei nr. 5271 a Ministerului de Industrie şi Comerţ, înregistrată în registrul comerţului sub nr. 532 din 16 mai 1929.
Prin Sentinţa civilă nr. 913 din 29 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a respins acţiunea în constatare formulată de SC C.M. SRL.
În faţa instanţei s-a analizat incidenţa autorităţii de lucru judecat a solicitării judecării în raport de faptul că, problema calităţii de succesoare în drepturi a reclamantei a fost tranşată prin Decizia civilă nr. 2722 din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deşi prin prezenta cerere reclamanta a modificat cadrul procesual avut în vedere prin Decizia civilă mai sus arătată, reclamanta a supus examinării şi a solicitat să se constate că este continuatoare personalităţii juridice a Societăţii Anonime C.M., chestiune litigioasă dezlegată irevocabil astfel că, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de stabilitate juridică şi ordine, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 1200 pct. 4 C. proc. civ. cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., această prezumţie are caracter absolut, reiese că nu se poate introduce – chiar în limitele procedurii necontencioase – o nouă cerere în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.
Apelul declarat de reclamanta SC C.M. SRL, a fost respins prin Decizia civilă nr. 12/A din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, cu complinirea motivării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că societatea reclamantă s-a constituit ca societate pe acţiuni, ori prin definiţie societatea anonimă este lipsită de istoric, fiind indiferentă persoana acţionarilor, răspunderea acţionarilor este limitată la valoarea acţiunilor subscrise, iar acţiunile sunt titluri negociabile şi transmisibile.
Ulterior, s-a procedat la transformarea societăţii pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, transformare care nu prezintă relevanţă în cauză.
Este lipsit de relevanţă şi consecinţe juridice şi înserarea, în actul constitutiv al societăţii, a menţiunii prin care se „declară” continuatoarea unei alte societăţi comerciale în sensul art. 1 din Legea nr. 66/2004 (art. 1 alin. (3) OUG nr. 93/1999 republicată) raportat la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, neputându-se constata decât în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.
Faţă de dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, este exclusă recunoaşterea unei entităţi ca având calitatea de continuator a unei Societăţi Anonime având în vedere dematerializarea acordului persoanelor fizice ori juridice ce au fost acţionari ai vechii societăţi.
Înfiinţarea unei societăţi comerciale cu obiect de activitate identic şi cu denumire identică a celor două persoane juridice pune în discuţie chiar scopul înfiinţării noii societăţi sub imperiul Legii nr. 31/1990, o societate comercială fiind constituită pentru a realiza o activitate comercială, nicidecum pentru a mijloci apărarea intereselor unor persoane, fără legătură cu activitatea comercială.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5 şi art. 304 pct. 9 în ce priveşte petitul principal al cererii cu care a investit instanţa şi art. 304 alin. (1) pct. 4, 7 şi 9 în ce priveşte petitul doi al aceleiaşi cereri.
Astfel, se susţine că hotărârea primei instanţe a fost soluţionată prin invocarea autorităţii de lucru judecat iar motivarea hotărârii instanţei de fond este deficitară atunci când merge pe raţionamentul autorităţii de lucru judecat, iar instanţele au încălcat principiul disponibilităţile părţilor atâta vreme cât nu s-a observat că prezenta cerere are alt obiect şi alt temei juridic faţă de cererile anterior soluţionate de instanţele de judecată.
O altă critică referă la faptul că instanţa de apel, deşi în motivare evocă fondul cauzei, nu soluţionează cererea cu care a fost investită întrucât nu interpretează noţiunea pe care legea o cere a o interpreta pentru a putea soluţiona cererea cu care era investită.
Motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport de care se constată că recursul este nefondat.
Cum bine a observat instanţa de apel, cererea adresată de reclamanta nu a fost soluţionată prin invocarea excepţiei lucrului judecat atâta vreme cât nu pot fi reţinute ca incidente dispoziţiile art. 166 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ. ceea ce presupune existenţa triplei identităţi şi anume identitate de părţi, cauză şi obiect.
Instanţele nu puteau însă să nu observe că obiectul cererii cu care fuseseră investite, aceea de a constata că reclamanta este continuatoarea Societăţii Anonime C.M. SA, a constituit o problemă de drept a cărei dezlegare a fost dată prin Sentinţa civilă nr. 9082 din 18 ianuarie 2004, pronunţată de Judecătoria Timişoara, fiind analizate argumentele reclamantei pentru recunoaşterea calităţii sale de continuatoare a Societăţii Anonime C.M. SA.
Această hotărâre a fost schimbată irevocabil prin Decizia civilă nr. 1167 din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Timiş, în care s-a reţinut că „nimic nu împiedica reprezentanţii acelei persoane juridice să reia activitatea, dacă acea persoană juridică exista în drept, fiind fără putinţă de tăgadă că după data de 22 decembrie 1989, reclamanta nu a reluat activitatea fostei persoane juridice”.
Societatea reclamantă nou creată, s-a constituit ca societate pe acţiuni, ulterior transformându-se în societate cu răspundere limitată. Această transformare rămâne însă fără relevanţă în cauză.
În raport de temeiul legal invocat de reclamantă art. 1 din Legea nr. 66/2004 (art. 1 alin. (3) din OUG nr. 93/1999, republicat raportat la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, înserarea în actul constitutiv al societăţii comerciale, a menţiunii prin care se „declară” continuatoare, unei alte societăţi comerciale este lipsită de consecinţe juridice.
Calitatea de moştenitor afirmată de fondatorii noii societăţi, a persoanelor ce au deţinut acţiuni la Societatea Anonimă C.M. SA nu are importanţă deoarece participarea acţionarilor este indirectă, dreptul fiind alocat acţiunilor deţinute şi nu persoanei ce le deţine.
În mod judicios instanţa de apel a reţinut că societatea pe acţiuni, fiind o societate de capital în care elementul esenţial îl constituie cota de capital investită de acţionari, este indiferentă persoana acestora, răspunderea lor fiind la valoarea acţiunilor care sunt titluri negociabile şi transmisibile.
Prin urmare, spre deosebire de societăţile de persoane în care voinţa socială este nemijlocit voinţa asociaţilor a căror participare la deciziile societăţii este o modalitate de concretizare a elementului affectio societatis, în societăţile de capital participarea acţionarilor este indirectă, dreptul fiind alocat acţiunilor şi nu persoanei care le deţine.
De altfel, în considerarea acestor caracteristici, persoana juridică este diferită de acţionarii săi, motiv pentru care este lipsit de relevanţă juridică împrejurarea că fondatorii societăţii reclamante sunt moştenitorii legali ai acţionarilor fostei societăţi.
Este fără relevanţă juridică şi faptul că aceşti succesori au convenit să constituie o altă societate comercială cu obiect de activitate similar, societate care are o existenţă de sine stătătoare. Calitatea de succesori a unora dintre acţionari nu reverberează societăţii nou constituite.
Urmează, în consecinţă, ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL Timişoara împotriva Deciziei nr. 12/A din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1573/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1331/2011. Comercial → |
|---|
