ICCJ. Decizia nr. 1464/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1464/2011
Dosar nr. 331/266/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamanta SC A.S.C. Negreşti Oaş s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC L.L. SRL Negreşti Oaş, evacuarea acesteia din spaţiile comerciale proprietatea reclamantei situate în Negreşti Oaş.
Prin Sentinţa civilă nr. 99/LC din 9 februarie 2009, Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe aceasta să-i plătească pârâtei suma de 1.010 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a apreciat că acţiunea nu este admisibilă în principal, întrucât reclamanta nu şi-a dovedit în niciun fel dreptul de proprietate prin vreun înscris, respectiv extras de carte funciară, obligatorie pentru a dovedi dreptul de proprietate şi nici într-un alt mod printr-un alt act, titlu de proprietate, adeverinţă privind folosirea spaţiului de la Primăria oraşului Negreşti Oaş sau alte mijloace prevăzute de lege.
A reţinut, de asemenea că, singurul act depus la dosar este contractul de închiriere comercială, act care nu face dovada dreptului de proprietate, în sensul prevăzut de art. 480 C. civ., neputând fi invocate prevederile art. 969 C. civ. care prevăd că „contractele încheiate între părţi au putere de lege între părţi”.
Prin Decizia civilă nr. 17/C din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în totalitate şi, în consecinţă, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilele situate în Negreşti Oaş.
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 15,45 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că:
Prin notificarea aflată în dosarul Judecătoriei Negreşti Oaş, reclamanta i-a pus în vedere pârâtei să elibereze spaţiile comerciale în 5 zile de la primirea notificării, astfel că pârâta nu mai putea opune vreun titlu valabil, având obligaţia de a preda imobilele închiriate.
Emiterea facturii pentru încasarea chiriei nu echivalează cu o prelungire tacită a contractului de închiriere, aşa cum a susţinut pârâta, în condiţiile denunţării exprese a contractului de reclamantă şi, întrucât pârâta nu a predat spaţiile, acţiunea în evacuare a reclamantei este întemeiată, faţă de dispoziţiile art. 480 C. civ.
Respingerea acţiunii de către prima instanţă pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate este netemeinică, deoarece în cadrul unei acţiuni în evacuare reclamantul nu este obligat să facă această dovadă. Este evident că, din moment ce reclamanta a asigurat pârâtei printr-un contract de închiriere folosinţa spaţiilor comerciale, tot reclamanta poate să ceară şi evacuarea pârâtei, pârâtă care, aşa cum s-a arătat, după notificare, nu a putut opune un titlu valabil cu privire la acestea.
Pe de altă parte, aşa cum a arătat şi apelanta prima instanţă a respins acţiunea fără să-i pună în vedere să facă dovada dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC L.L. SRL Negreşti Oaş, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 - 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta susţine că în dosar s-au săvârşit erori grave cu privire la calificarea exactă a căilor de atac, cât şi cu privire la viciile de procedură faţă de societatea sa care nu a fost legal citată în dosar conform art. 921 C. proc. civ.
Recurenta consideră că în acest dosar calea de atac este doar recursul şi obiectul acestui dosar nu poate fi supus şi apelului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Critica recurentei conform căreia societatea sa nu a fost legal citată la judecarea cauzei în apel, prin raportare la dispoziţiile art. 921 C. proc. civ. – critică ce ar putea fi întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiată, întrucât în şedinţa publică din 4 februarie 2010, când a avut loc dezbaterea cauzei, a cărei pronunţare a fost amânată pentru data de 15 februarie 2010, data pronunţării deciziei atacate, părţile au fost prezente şi au pus concluzii asupra fondului, acoperindu-se astfel orice eventual viciu de procedură de citare pe care recurenta l-ar fi putut invoca în mod valabil.
Referitor la critica privind căile de atac de care părţile puteau face uz, în această cauză, în accepţiunea recurentei neputându-se exercita decât o cale de atac, aceasta fiind recursul se constată că este de asemenea neîntemeiată, atât timp cât recurenta nu explică pe ce temei legal îşi fundamentează această susţinere şi cât instanţa de recurs apreciază că au fost parcurse corect căile de atac aflate la îndemâna părţilor.
Se mai constată totodată că recurenta a invocat la modul general dispoziţiile art. 304, de la pct. 6 până la pct. 9 C. proc. civ., fără a prezenta, argumenta şi dezvolta în vreun fel critici întemeiate pe aceste dispoziţiile legale şi îndreptate împotriva deciziei curţii de apel.
În fine, se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre corectă, la adăpost de orice critică, deoarece a reţinut judicios că în cadrul unei acţiuni în evacuare reclamantul nu este obligat să facă dovada dreptului de proprietate, aşa cum eronat a apreciat prima instanţă.
În speţă, reclamanta a asigurat pârâtei folosinţa spaţiilor comerciale în baza unor contracte de închiriere, fiind îndreptăţită să solicite evacuarea pârâtei după expirarea termenului prevăzut în contract.
Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1438 C. civ., fiindu-i notificat concediul, pârâta chiar dacă a continuat să folosească spaţiile închiriate nu mai poate opune reclamantei tacita relocaţiune şi întrucât pârâta nu a predat spaţiile în discuţie, în raport de dispoziţiile art. 480 C. civ., acţiunea reclamantei este întemeiată şi în mod corect a fost admisă de către instanţa de apel.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus arătate, recursul declarat în cauză de pârâta SC L.L. SRL Negreşti Oaş se va respinge ca nefondat şi va fi menţinută ca fiind legală Decizia curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC L.L. SRL Negreşti Oaş împotriva Deciziei civile nr. 17/C din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1429/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1478/2011. Comercial → |
|---|
