ICCJ. Decizia nr. 1713/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1713/2011
Dosar nr. 1484/107/2010
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că reclamanta SC O.I. SA prin administratorul judiciar C.I.T. SPRL, a solicitat obligarea pârâtului M.L.D. la plata sumei de 189.966,89 RON reprezentând minusuri constatate cu ocazia inventarierii efectuate de către administratorul judiciar la preluarea mandatului.
Prin Sentinţa comercială nr. 314/COM/2010 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O.I. SA prin administratorul judiciar C.I.T. SPRL.
Prima instanţă a reţinut în considerente că prin Sentinţa comercială nr. 208/F/2009 pronunţată de judecătorul sindic în Dosar nr. 1146/107/2009 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC O.I. SA fiind numit ca administrator judiciar provizoriu C.I.T. SPRL; că, în conformitate cu art. 1442 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, coroborat cu art. 73 lit. e) din acelaşi act normativ, administratorii societăţii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun.
În cazul în speţă, deşi SC O.I. SA avea un consiliu de administraţie format din trei membri, acţiunea a fost formulată doar împotriva unuia dintre ei, contrar textelor de lege mai sus menţionate. Normele de procedură civilă nu permit introducerea în cauză din oficiu a unor persoane în calitate de pârâţi, aşa încât, atâta vreme cât reclamanta nu a exercitat acţiunea împotriva tuturor persoanelor legal responsabile, instanţa nu a putut examina pe fond acţiunea formulată.
În subsidiar, se motivează în sensul că reclamanta va putea, eventual, formula o acţiune în răspunderea membrilor organului de conducere întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în dosarul de faliment.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC O.I. SA prin administratorul judiciar solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată.
Prin Decizia comercială nr. 96/A din 17 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, s-a respins apelul declarat de SC O.I. SA Oiejdea prin administrator judiciar C.I.T. SPRL reţinându-se ca fiind temeinică şi legală hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.I.T. SPRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei comerciale nr. 96/A/2010, casarea deciziei cu retrimiterea spre rejudecare, deoarece instanţa de apel nu a judecat fondul cauzei.
Recurenta invocă în motivare faptul că reclamanta nu trebuia să acţioneze în baza prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în fapt să introducă o cerere de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, iar instanţa de apel s-a aflat în eroare deoarece antrenarea răspunderii organelor de conducere în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei se face pentru fapte comise înainte de data deschiderii procedurii de insolvenţă şi care au cauzat apariţia acestei stări. În cazul de faţă minusurile constatate de către administratorul judiciar la două inventarieri distincte efectuate în cadrul procedurii nu sunt de natură privite singular a se încadra la fapte ce au cauzat starea de insolvenţă a SC O.I. SA. În aceste condiţii, atragerea răspunderii preşedintelui consiliului de administraţie al SC O.I. SA în temeiul dreptului comun nu este anihilată de dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta este nemulţumită de faptul că instanţa de apel invocă prevederile art. 1441 şi 1442 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale care prevăd o răspundere solidară a membrilor consiliului de administraţie, iar acţiunea trebuia formulată de către reclamantă împotriva tuturor membrilor organului de conducere respectiv consiliul de administraţie al SC O.I. SA.
Recurenta consideră că legea a fost greşit aplicată deoarece este de esenţa răspunderii solidare a administratorilor ca o acţiune să poată fi îndreptată împotriva oricăruia dintre ei, de obicei cel mai solvabil. Recurenta consideră că acţiunea în pretenţii împotriva pârâtului M.L.D. ca preşedinte al consiliului de administraţie al SC O.I. SA este admisibilă deoarece Legea nr. 31/1990 prevede răspunderea solidară a membrilor consiliului de administraţie, pârâtul putându-se îndrepta separat împotriva celorlalţi membrii ai consiliului de administraţie după o eventuală admitere a acţiunii în pretenţii.
Înalta Curte, analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate va respinge recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de apel a reţinut că în materia reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, răspunderea membrilor organului de conducere, din care face parte şi pârâtul M.L.D., este prevăzută ca o răspundere specială, atât în ce priveşte faptele expres şi limitativ enumerate, cât şi în ce priveşte instanţa competentă, persoanele îndrituite să formuleze o atare acţiune, termenele, căile de atac etc.
Faptul că reclamanta a efectuat actele de inventar (ce stau la baza pretenţiilor formulate) ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, nu constituie o excepţie de la obligaţia de a urma această procedură, fiind evident că o atare operaţiune (inventariere) are în vedere situaţia debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenţei şi nu poate fi realizată în mod efectiv decât după acest moment, odată cu numirea administratorului judiciar (în speţă, reclamanta) şi preluarea atribuţiilor specifice.
Faţă de temeiul de drept al cererii formulate de către reclamantă, respectiv textul art. 1441 şi 1442 din Legea nr. 31/1990 republicată, în mod corect instanţa de apel a reţinut că pârâtul M.L.D., în calitatea sa de fost administrator al SC O.I. SA Oiejdea nu poate fi răspunzător de lipsurile imputate în condiţiile în care textul art. 73 lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată reglementează o răspundere solidară a membrilor consiliului de administraţie în care pârâtul funcţiona împreună cu încă două persoane, instanţa nefiind îndrituită să introducă în cauză aceste persoane din oficiu.
Pentru a fi responsabilă din punct de vedere juridic, persoana fizica autoare a faptei ilicite trebuie să fi acţionat liber, neconstrâns, având capacitate de discernământ a faptelor sale şi voinţa liberă; să existe vinovăţie.
Obiectiv, răspunderea juridică există dacă: există o faptă ilicită, prin care se încalcă o dispoziţie a legii, un drept subiectiv al altei persoane sau un interes legal protejat; există un rezultat păgubitor al faptei ilicite (prejudiciu în dauna unei alte persoane; există legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; nu există cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei, vinovăţia făptuitorului sau consecinţele faptei ilicite.
Sediul legal al răspunderii administratorilor se găseşte în dispoziţiile normative consacrate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată (art. 72, art. 73, art. 148, art. 155 şi 157). De asemenea, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei publicată în M. Of., Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, intrată în vigoare la data de 26 iulie 2006, conţine norme speciale referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere consacrate prin art. 138, 139, 141, 142. Răspunderea civilă a administratorului a fost clasificată ca o răspundere ordinară (normală) faţă de societate şi asociaţi sau o răspundere excepţională faţă de terţi sau o răspundere agravată, în caz de faliment al societăţii.
Legea privind procedura insolventei în art. 138 alin. (1) a reiterat enumerarea limitativă a cazurilor de atragere a răspunderii administratorilor prevăzute în vechea reglementare privind reorganizarea judiciară şi procedura falimentului (Legea nr. 64/1995). Enumerarea fiind vădit limitativă, nu poate fi extinsă prin interpretare analogică.
Astfel, cazurile prevăzute de lege sunt următoarele: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăţi; d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi; g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
Legea nr. 31/1990, republicată precizează că "acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării generale, care va decide cu majoritatea de voturi”. Din analiza acestei dispoziţii normative rezultă că în regimul societăţilor comerciale, care constituie dreptul comun în materia răspunderii administratorilor, numai societatea păgubită poate exercita acţiunea în angajarea răspunderii administratorilor.
În regimul Legii nr. 85/2006, exercitarea acţiunii în răspunderea administratorilor aparţine administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului. Conform textului alin. (1) al art. 138, judecătorul-sindic poate fi investit de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor. Rezultă aşadar, faţă de starea de insolvenţă a debitoarei că acţiunea trebuia formulată de către administratorul judiciar în faţa judecătorului sindic conform art. 138 astfel cum au reţinut instanţele de fond şi de apel.
Pentru aceste considerente conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca - administrator judiciar al SC O.I. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 96/A din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca - administrator judiciar al SC O.I. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 96/A din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1478/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1714/2011. Comercial → |
|---|
