ICCJ. Decizia nr. 1486/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1486/2011
Dosar nr. 216/1/2011
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra cererii de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2011, petentul A.G. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2743 din 15 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în sensul obligării la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză a intimatei C.(fostă A.)N.C., recurentă în dosarul a cărei hotărâre se cere a fi completată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Examinând cererea de faţă, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin Decizia nr. 2743 din 15 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respins recursul declarat de reclamanta C.(fostă A.)N.C., ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii…" în termenul prevăzut de aceste dispoziţii legale.
În lumina dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că petentul A.G., în calitate de intimat în dosarul a cărei hotărâre se cere a fi completată, nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată aspect ce rezultă atât din întâmpinarea aflată la dosar, cât şi din practicaua încheierii din data de 14 aprilie 2010, şi respectiv din practicaua deciziei din 15 septembrie 2010 în care a fost consemnat faptul că la termenele de judecată menţionate numitul A.G. nu s-a prezentat şi nici nu a fost reprezentat, prin urmare nu s-a arătat dacă se solicită sau nu cheltuieli de judecată.
Este cu valoare de principiu admis faptul că, instanţa nu poate acorda mai mult decât s-a cerut şi nici ce nu s-a cerut fiind ţinută de limitele cererii cu care a fost învestită, neputându-se totodată substitui părţii pentru a imagina eventuale pretenţii sau cereri.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit că în raport de dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., partea are obligaţia de a-şi exercita cu bună-credinţă drepturile procesuale, precum şi de a-şi proba pretenţiile şi susţinerile în faţa instanţei.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, nefiind întrunite cerinţele art. 2812 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de petentul A.G. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2743 din 15 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de petentul A.G. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2743 din 15 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1482/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1495/2011. Comercial → |
|---|
