ICCJ. Decizia nr. 1495/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1495/2011
Dosar nr.14/44/2011
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra conflictului negativ de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 121 din 2 decembrie 2009 la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, reclamanta SC O.C. SRL Galaţi a chemat în judecată pe pârâta SC C. Tg. Bujor Societate Cooperativă, solicitând Curţii de Arbitraj ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 8.342,91 lei cu titlu de preţ şi 354.621,9 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2009, precum şi la plata taxei de timbru şi onorariu de avocat.
Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, prin hotărârea nr. 121/2009 din 6 mai 2010, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de: 5.398,24 lei reprezentând contravaloare prestări servicii; 363.719,65 lei reprezentând penalităţi de întârziere; 6.447,94 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare şi 30.000 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri SC C. Târgu Bujor Societate Cooperativă a formulat acţiune în anulare.
Tribunalul Galaţi, din oficiu, a invocat, în raport de dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, iar prin sentinţa nr. 3770 pronunţată la data de 26 noiembrie 2010 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, căreia i-a înaintat dosarul cauzei.
Primind dosarul, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a reţinut că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât prin cererea de chemare în judecată, adresată Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.342,9 lei cu titlu de preţ, ceea ce ar fi atras competenţa materială a judecătoriei să soluţioneze în fond cauza, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 2 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
Curtea de Apel Galaţi a mai reţinut că la stabilirea competenţei materiale după valoarea obiectului cererii se are în vedere valoarea capătului principal de cerere privind preţul, fără penalităţi sau dobânzi ce reprezintă un capăt accesoriu de cerere.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 365 alin. (1) competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare hotărâre arbitrală aparţine tribunalului.
Faţă de aceste considerente, prin sentinţa nr. 4/2011 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi şi întrucât a constatat conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În cauză, fiind vorba de o acţiune în anularea unei hotărâri arbitrale, competenţa se stabileşte după regulile prevăzute de art. 365 alin. (1) coroborate cu art. 342 C. proc. civ.
Conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute de art. 342 C. proc. civ., în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
La rândul său, art. 342 C. proc. civ., stabileşte ca instanţă competentă instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
Astfel, în lipsa convenţiei arbitrale, litigiul dedus judecăţii, raportat la ambele capete de cerere, în raport de cuantumul pretenţiilor solicitate prin cererea adresată Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, ar fi atras competenţa materială a tribunalului să soluţioneze în fond cauza, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că influenţă asupra competenţei materiale produce numai valoarea capătului principal de cerere în situaţia în care valoarea capetelor accesorii (dobânzi, fructe, penalităţi întârziere) depinde practic de durata procesului, ea neputând fi calculată la începutul acestuia.
Veniturile, dobânzile, penalităţile de întârziere etc. ce reprezintă sume certe calculate pe un interval premergător sesizării instanţei, cum este cazul în speţa de faţă, intră în determinarea obiectului cererii şi prin urmare influenţează competenţa.
Având în vedere considerentele anterior expuse şi ţinând cont de dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 342 şi art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., acţiunea în anularea hotărârii arbitrale urmează a fi judecată de Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă superioară celei ce ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
În consecinţă, pentru toate argumentele în fapt şi în drept evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1486/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1554/2011. Comercial → |
|---|
