ICCJ. Decizia nr. 1506/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1506/2011
Dosar nr. 21205/3/2009
Şedinţa publică de la 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta H.D.I.V.C. A.G. AUSTRIA a solicitat obligarea pârâţilor SC A.R.A. SA, AGENŢIA ASTRA PUCIOASA, şi M.C.G. la plata, în solidar, a sumei de 54.308 Euro, reprezentând cuantumul prejudiciului provocat în urma accidentului rutier din data de 25 martie 2008 produs de pârâtul M.C.G.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 25 martie 2008 pârâtul M.C.G., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare, a produs din culpa sa un accident de circulaţie, fiind avariate autoturismele. În urma acestui impact autoturismul condus de M.C.G. a intrat pe contrasens şi a lovit frontal alte două autoturisme, respectiv autoturismele cu numerele de înmatriculare şi, cu remorca, cel din urmă condus de dl. S.C.
Prin procesul-verbal nr. AY 0138025 din 25 martie 2008 întocmit de organele de poliţie rutieră s-a reţinut culpa pârâtului în producerea accidentului.
Autoturismul, proprietatea societăţii B.T. SRL, transporta 9 colete ce conţineau un sistem de laborator dezasamblat parţial marca Tema Sinergie între S.C.P.C.E.G.M.B.H. din Austria şi SC E.M. România SRL din Bucureşti.
După producerea accidentului ce a avut drept urmare avarierea autoturismului cele 9 colete deplasate din poziţiile lor în urma impactului au fost reaşezate aleatoriu în suprafeţele de încărcare ale autoturismului avariat şi asigurate din nou provizoriu, livrarea efectuându-se către destinatarul SC E.M. România SRL chiar în aceeaşi zi. La descărcarea coletelor de către personalul E.M. s-au constatat avarii severe la nivelul ambalajelor, al modulelor, componentelor şi dotărilor sistemului de laborator, această stare de fapt fiind adusă şi la cunoştinţa S.C.P.C.E.G.M.B.H.
Reclamanta a arătat că subrogându-se în drepturile asiguratului său contra celor răspunzători de producerea pagubei are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului şi pe cale de consecinţă de avarierea componentelor şi dotărilor sistemului de laborator.
Reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998-999 C. civ. în persoana pârâtului M.C.G., iar cum acesta avea încheiată cu pârâta A.R.A. SA poliţa de asigurare RCA nr. 000924146, reclamanta are un drept de regres şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9, art. 112 C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., art. 9, art. 41-43, art. 49, art. 50, art. 54 din Legea nr. 136/1995.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2010, reclamanta a depus cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâtul M.C.G.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut că la data de 23 martie 2008 pârâtul M.C.G. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare pe direcţia Predeal â€" Braşov şi a lovit autoturismele cu numerele de înmatriculare. În urma acestui impact autoturismul condus de pârâtul M.C.G. a intrat pe contrasens şi a lovit frontal autoturismele cu numerele de înmatriculare cu remorca B.
Organele de poliţie au încheiat procesul-verbal seria AY nr. 0138025 din 25 martie 2008 (f.17-18) stabilindu-se culpa pârâtului M.C.G. în producerea accidentului.
Avariile produse autoturismului cu numărul de înmatriculare au fost consemnate în procesul-verbal seria AY nr. 0138025 din 25 martie 2008 şi în autorizaţia de reparaţii seria ARA nr. 1418804 din 25 martie 2008.
La data producerii accidentului, autoturismul cu numărul de înmatriculare transporta aparatură de laborator respectiv coletele nr. 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9 potrivit scrisorii de trăsură de la fila 110 dosar, expeditor fiind C.P.C.E.G.M.B.H. din Austria, iar destinatar SC E.M. România SRL din Bucureşti, iar remorca transporta coletele 3,6 potrivit scrisorii de trăsură de la fila 167,168 dosar, expeditor fiind C.P.C.E.G.M.B.H., iar destinatar E.M. Fundeni D.T.C.
În urma accidentului această aparatură de laborator a fost avariată. Cum la data producerii accidentului C.P.C.E.G.M.B.H. deţinea o poliţă de asigurare valabilă în temeiul unui contract de asigurare încheiat cu reclamanta, aceasta a plătit contravaloarea daunelor respectiv suma de 54.308 Euro (f.19,20, 129), valoarea pagubei fiind stabilită prin raportul de expertiză nr. 4569 (f.40-48).
Pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare condus de persoana vinovată de producerea accidentului, M.C.G., era încheiată asigurarea de răspundere civilă obligatorie la societatea SC A.R.A. SA - poliţa de asigurare seria RO/02/X1/LA nr. 000924146 (f.81) valabilă de la 01 decembrie 2007 până la data de 31 mai 2008.
În urma efectuării plăţii către persoana păgubită reclamanta a solicitat în baza art. 22 din Legea nr. 136/1995 obligarea pârâtei SC A.R.A. SA la plata despăgubirii, reclamanta fiind asigurătorul RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului.
Potrivit art. 22din Legea nr. 136/1995 În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54.Cum în persoana pârâtului M.C.G. sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ., iar pârâta are calitatea de asigurător al acestuia, tribunalul a constatat că este întemeiată solicitarea reclamantei, asigurător al persoanei păgubite prin fapta ilicită a pârâtului M.C.G. de obligare a SC A.R.A. SA la plata indemnizaţiei în cuantum de 54.308 Euro, această soluţie rezultând din aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 135/1996.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâtul M.C.G. aceasta a fost respinsă, deoarece potrivit art. 54 din Legea nr. 135/1996 cauza se judecă cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului.
În consecinţă, prin sentinţa comercială nr. 1234 din 12 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâtul M.C.G.; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta H.D.I.V.C.G. A.G.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 25 iunie 2010, a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta H.D.I.V.C.G. A.G. AUSTRIA şi a dispus îndreptarea erorii materiale conţinute în sentinţa comercială nr. 1234/2010 în sensul că în dispozitiv se va trece menţiunea obligării pârâtei SC A.R.A. SA, la plata sumei de 54.308 Euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier din data de 25 martie 2008 de M.C.G. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel SC A.R.A. SA, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Prin rezoluţie de primire s-a stabilit în sarcina apelantei taxa judiciară de timbru în cuantum de 3032 lei şi timbru judiciar în sumă de 5 lei fiind citată cu această menţiune pentru termenul din 15 noiembrie 2010, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare fila 10 dosar.
Întrucât apelanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în temeiul art. 20 alin. (3) Legea 146/1997 şi art. 9 alin. (2) OG nr. 32/1995 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 463 din 15 noiembrie 2010 a anulat apelul pârâtei ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC A.R.A. SA BUCUREŞTI, în termen legal, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În raport de acest motiv de nelegalitate, recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât societatea şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru pe data de 31 august 2010, conform ordinului de plată nr. 15636 anexat, deci până la primul termen de judecată respectiv 15 noiembrie 2010, însă a fost în imposibilitate de a prezenta această dovadă instanţei de judecată.
Recursul este nefundat.
Verificând dacă hotărârea s-a dat cu aplicarea corectă a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 au fost corect interpretate şi aplicate de vreme ce pârâta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a timbra cererea de apel, până la primul termen de judecată fixat pentru soluţionarea apelului, respectiv 15 noiembrie 2010.
Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare faţă de pârâtă la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2010, când s-a dispus anularea apelului de către instanţa de apel ca netimbrat, se constată că acesta a fost legal îndeplinită.
Astfel, din dovada de citare existentă la fila 11 a dosarului de apel, rezultă că pârâta a fost citată la adresa indicată în cererea de apel, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
În ceea ce priveşte critica privind imposibilitatea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru la dosarul cauzei, deşi aceasta fusese achitată încă din data de 31 august 2010, aceasta nu poate fi reţinută în condiţiile în care nu există nici un temei juridic care să împiedice instanţa de judecată să soluţioneze cauza la primul termen de judecată, în condiţiile în care procedura de citare, astfel cum rezultă din actele dosarului a fost legal îndeplinită, iar părţile nu au formulat cereri prealabile asupra cărora instanţa să se pronunţe.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A.R.A. S.A. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 463 din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1508/2011. Comercial → |
|---|
