ICCJ. Decizia nr. 15/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 15/2011
Dosar nr. 4864/320/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6710 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Târgu - Mureş s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu - Mureş în soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta SC L.M.C. SRL împotriva pârâtei SC R. SA şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul respingerii excepţiei competenţei Judecătoriei Târgu - Mureş şi constatarea că acesta este competent soluţionării cauzei.
Prin Decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantei, reţinându-se, în esenţă în considerentele deciziei, că în mod corect a reţinut Tribunalul Comercial Mureş că litigiul este în competenţa materială a Tribunalului Comercial Mureş, deoarece se poartă între societăţi comerciale şi izvorăşte din încheierea unei convenţii comerciale privind transmiterea dreptului de proprietate între părţi asupra unui bun afectat unei activităţi de comerţ, ce face deci parte din fondul de comerţ, bun ce are o valoarea de peste 100.000 lei. Totodată au fost înlăturate criticile recurentei vizând evaluarea terenului din litigiu la o sumă ce depăşeşte 100.000 lei de către un evaluator ce nu avea calitatea de expert judiciar şi care nu a convocat părţile la faţa locului potrivit dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., având în vedere că părţile la termenul de judecată de la 30 mai 2008 au fost de acord cu numirea expertului N.H.P., ulterior demarându-se procedura prevăzută de art. 208 C. proc. civ.
Cauza a fost înaintată la Tribunalul Comercial Mureş.
Prin sentinţa nr. 2321 din 11 iunie 2010, Tribunalul Comercial Mureş a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa soluţionării acţiunii a reclamantei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş; totodată s-a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Târgu-Mureş şi Tribunalul Comercial Mureş şi s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureş pentru soluţionarea conflictului.
Curtea de Apel Târgu - Mureş învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Târgu - Mureş şi Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa nr. 111/CC din 11 octombrie 2010 a stabilit competenţa de soluţionarea a acţiunii formulate de reclamanta SC L.M.C. SRL Târgu - Mureş în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureş.
S-a reţinut că obiectul acţiunii promovate de reclamantă o constituie obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiei de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare privind o suprafaţă de teren, ori dispoziţiile art. 3 C. com. enumera ca şi fapte de comerţ doar operaţiunile de vânzare-cumpărare a bunurilor mobiliare, operaţiunile referitoare la bunuri imobile fiind considerate de natură civilă.
Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu respectiv prin comercialitatea acestora în sensul că, potrivit legii ele sunt acte de comerţ prin care se stabilesc raporturi juridice comerciale şi din care izvorăsc obligaţii comerciale. Actul juridic sus menţionat prin care proprietarul terenului şi-ar fi asumat obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare autentic cu privire la teren, nu a fost încheiat în exerciţiul obiectului de activitate a pârâtei ca şi comerciant. Sub acest aspect nu prezintă relevanţă dacă suprafaţa de teren la care s-a referit contractul este integrat sau nu fondului de comerţ a pârâtei.
In consecinţă întrucât caracterizarea unui litigiu ca fiind civil sau comercial trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raportului juridic existent între părţi, instanţa a reţinut că între părţi s-au stabilit raporturi juridice civile guvernat de dispoziţiile dreptului civil, urmând în consecinţă ca la stabilirea instanţei competente să fie aplicate dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă toate procesele cererile în afară de cele date prin lege în competenta altor instanţe.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a admis excepţia de necompetentă materială invocată şi în consecinţă a dispuse declinarea competenta materiale în soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Stabilirea competentei materiale a instanţei chemate să soluţioneze prezenta acţiune dedusă judecăţii, se face în funcţie de obiectul acesteia, aşa cum acesta a fost formulat de către reclamantă şi anume obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiei de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în speţă, o suprafaţă de teren; în ceea ce priveşte materia vânzării aşa cum este reglementată de legislaţia română, este de observat că, în concepţia Codului civil, orice fel de lucru mobil sau imobil poate forma obiectul contractului de vânzare civilă, singura restricţie fiind impusă de art. 5 C. civ. referitoare la legile ce interesează ordinea publica şi bunele moravuri.
Astfel o primă derogare făcută de dreptul comercial se referă cu precădere la obiectul actului comercial de vânzare, sau mai exact, rezultă din limitarea obiectului acestor acte înscrise în art. 3 C. com.
Conform art. 3 pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4 sunt acte obiective de comerţ cumpărările cu scop de revânzare de producte, mărfuri, obligaţii ale statului sau alte titluri de credit care circulă în comerţ. De asemenea sunt acte obiective de comerţ şi cumpărările, de aceleaşi bunuri, cu scop de închiriere sau de vânzare după prelucrare.
Din examinarea obiectului acestor operaţii comerciale se degajă concluzia conform căreia numai bunurile mobile şi cele incorporale sunt supuse regimului juridic comercial.
Or, în prezenta cauză nu se poate susţine cu suficient temei că bunul ce formează obiectul prezentului litigiu ar fi fost încheiat în exerciţiul obiectul de activitate al pârâtei ca şi comerciant, după cum a reţinut şi Tribunalul Mureş; astfel că în raport de aceste considerente şi de legea aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, care are o natură eminamente civilă, Curtea apreciază că în raport de dispoziţiile art. 1 pct. C. proc. civ., competenţa soluţionării prezentei acţiuni revine Judecătoriei Târgu Mureş.
Împotriva sentinţei pârâta a declarat recurs criticând-o pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, respectiv sentinţa civilă nr. 6710 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Târgu - Mureş rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureş cu motivarea ca litigiul este de competenţa materială a acestui tribunal deoarece se poartă între societăţi comerciale şi izvorăşte din convenţii comerciale privind transcrierea dreptului de proprietate între părţi asupra unui bun afectat unei activităţi de comerţ. In continuare, mai susţine recurenta că raportat la prezumţia de comercialitate prevăzute de art. 4 C. com. a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţile din proces - care sunt comercianţi - nu a fost răsturnată, ci dimpotrivă, scopul încheierii contractului a fost acela al realizării unei investiţii adecvate obiectului de activitate al societăţii reclamante. în ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă - întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu - în mod corect instanţa a stabilit că este neevaluabil în bani, pentru soluţionarea căruia este competent Tribunalul Comercial Mureş.
Referitor la critica recurentei privind autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte urmează să o înlăture, întrucât nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece prin Decizia nr. 698 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantei, prin care s-a menţinut soluţia dată de Judecătoria Târgu - Mureş prin sentinţa nr. 6710 din 12 decembrie 2008 prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei la Tribunalul Comercial Mureş.
Ulterior, acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureş, când la rândul său, acest tribunal, prin sentinţa nr. 2321 din 11 iunie 2010 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa soluţionării acţiunii a reclamantei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş; totodată s-a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Târgu - Mureş şi Tribunalul Comercial Mureş şi s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureş pentru soluţionarea conflictului; conflict ce a fost soluţionat de Curtea de Apel Târgu - Mureş (învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Târgu - Mureş şi Tribunalul Comercial Mureş), prin sentinţa nr. 111/CC din 11 octombrie 2010, hotărârea fiind cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin prezenta decizie.
In ceea ce priveşte criticile formulate vizând competenţa de soluţionare a cauzei sunt întemeiate, potrivit următoarelor considerente:
Legea comercială română cârmuieşte actele juridice, faptele şi operaţiunile considerate ca fiind fapte obiective de comerţ prin art. 3 C. com., precum şi în temeiul prezumţiei de comercialitate stabilite în art. 4 din acelaşi cod, la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.
Obiectul cauzei dedus judecăţii este obligaţia de a face, în speţă obligaţia pârâtei de a încheia la îndeplinirea obligaţiei de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în speţă, o suprafaţă de teren afectat unei activităţi de comerţ, este un litigiu comercial, deoarece se poartă între societăţi comerciale şi izvorăşte din convenţii comerciale privind transcrierea dreptului de proprietate între părţi asupra unui bun afectat unei activităţi de comerţ.
Pe de altă parte, acţiunea privind obligaţia de a face - a vinde un teren afectat unei activităţi de comerţ (teren pe care se află edificat un restaurant) - scopul contractului a fost acela al realizării unei investiţii adecvate obiectului de activitate al societăţii reclamante.
Prin urmare, rezultă cert faptul că obligaţia de a face ce formează obiectul acţiunii este comercială, deoarece se poartă între comercianţi şi constituie o faptă obiectivă de comerţ în sensul art. 3 C. com.
In consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei este în favoarea Tribunalului Comercial Mureş, deoarece se poartă între societăţi comerciale şi izvorăşte din convenţii comerciale privind transcrierea dreptului de proprietate între părţi asupra unui bun afectat unei activităţi de comerţ, precum şi în temeiul prezumţiei de comercialitate prevăzute de art. 4 C. com. a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţile din proces - care sunt comercianţi - scopul încheierii contractului a fost acela al realizării unei investiţii adecvate obiectului de activitate al societăţii reclamante.
In consecinţă, în mod greşit Curtea de Apel Târgu - Mureş a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Târgu-Mureş, în loc de Tribunalul Comercial Mureş pentru considerentele expuse anterior, situaţie în care, în temeiul art. 312 pct. (3) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să admită recursul , să modifice sentinţa nr. 111/CC din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureş, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC R. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 111/CC din camera de consiliu de la 11 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 89/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 153/2011. Comercial → |
|---|
