ICCJ. Decizia nr. 155/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 155/2011
Dosar nr. 4719/99/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I - Circumstanţele cauzei:
1. La data de 15 iunie 2009 Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC A.T.P. Iaşi SA a hotărât următoarele: majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 170.331.451 lei, prin emiterea unui număr de 68.132.581 de acţiuni noi, cu o valoare de subscriere de 2,5 lei/acţiune; realizarea majorării prin aport în numerar şi prin compensarea cu acţiuni nou emise a cel puţin unei părţi din creanţele lichide şi exigibile existente împotriva societăţii; stabilirea datei de înregistrare în vederea exercitării de către acţionarii societăţii a dreptului de preferinţă pentru subscrierea acţiunilor nou emise; modalitatea şi termenul de subscriere de către acţionari a acţiunilor a acţiunilor noi; plata preţului de subscriere pentru acţiunile subscrise de acţionarul majoritar A.M.T.P.H.B.V., în baza dreptului de preferinţă să se facă prin compensarea cu acţiunile noi a cel puţin unei părţi din creanţele lichide şi exigibile existente împotriva societăţii cu o valoare totală de 43.360.000 dolari SUA.
II - Obiectul acţiunii introductive formulată de reclamanta S.I.F. Moldova şi hotărârea pronunţată de Tribunalul Iaşi ca primă instanţă.
2. Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta S.I.F. Moldova SA în calitate de acţionar al societăţii pârâte A.M.T.P. Iaşi SA a solicitat în contradictoriu cu aceasta anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 15 iunie 2009 punctele 2-9 invocând încălcarea dispoziţiilor art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 a pieţii de capital care instituie un tratament egal pentru toţi acţionarii, ce deţin acţiuni de aceiaşi clasă, a dispoziţiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societăţii comerciale care instituie în situaţia majorării capitalului social prin emisiune de noi acţiuni liberate prin compensarea unor creanţe, verificarea caracterului cert, lichid şi exigibil al acestora.
3. Printr-o cerere completatoare, reclamanta a invocat şi încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990 republicat cu referire la conţinutul anunţului de convocare şi neregularităţi cu privire la procura acţionarului majoritar dată pentru exerciţiul dreptului său de vot în adunare.
4. Prin sentinţa nr. 29/COM din data de 2 noiembrie 2009, dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, Tribunalul Iaşi a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.I.F. Moldova SA şi a anulat Hotărârea A.G.E.A. din 15 iunie 2009 punctele 2-9 apreciind că majorarea capitalului social aprobată de A.G.E.A. din 15 iunie 2009 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum şi a prevederilor art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi art. 134 alin. (2) şi art. 136 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 care instituie pentru societăţile comerciale supuse reglementărilor legii pieţei de capital obligaţia de a asigura un tratament egal pentru toţi acţionarii şi accesul la informaţiile necesare şi suficiente referitoare la problemele supuse dezbaterii.
5. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în sinteză următoarele:
În vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare societatea pârâtă a fost creditată de W.S.D.B.V. cu suma de 35.860.000 dolari SUA şi de către A.M.G.A.G. cu suma de 7.500.000 dolari SUA, cele două creanţe deţinute împotriva societăţii pârâte fiind cumpărate la data de 6 aprilie 2009 de acţionarul majoritar A.M.T.P.H.B.V. în baza a două contracte de cesiune de creanţă notificate societăţii.
Că, majorarea capitalului social, prin compensarea creanţei deţinute de acţionarul majoritar, hotărâtă la 15 iunie 2006 de A.G.E.A. este nelegală deoarece creanţele deţinute nu erau exigibile în condiţiile în care împrumutul devenea scadent în termen de 3 zile lucrătoare de la data solicitării restituirii formulată de creditor, solicitare care în cauză nu s-a manifestat până la data ţinerii adunării.
Totodată tribunalul reţine din înscrisurile depuse că societatea pârâtă nu a respectat obligaţia de informare şi tratament egal a tuturor acţionarilor, ceea ce a fost de natură să producă reclamantei o vătămare în sensul exercitării dreptului de vot în lipsa unor informaţii exacte.
În ceea ce priveşte celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamanta în legătură cu procura specială nr. 5429/2009 în baza căreia a votat reprezentantul acţionarului majoritar în A.G.E.A. şi menţionarea în convocator a problemei majorării capitalului social, prima instanţă le consideră vădit nefondate.
III - Apelul. Decizia nr. 25 pronunţată de instanţa de control judiciar - Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, la data de 22 martie 2010.
6. Împotriva sentinţei fondului a declarat apel societatea pârâtă A.M.T.P. Iaşi SA invocând, în esenţă, în cadrul criticilor formulate, soluţionarea greşită a excepţiei insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor supuse conversiei şi respectarea de către societate a accesului acţionarilor la informaţiile necesare referitoare la problemele supuse dezbaterii.
Prin Decizia nr. 25 din data de 22 martie 2010, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia insuficientei timbrări a apelului invocată de intimata precum şi motivul de apel referitor la insuficienta timbrare a acţiunii în anulare şi pe fond a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa fondului în sensul respingerii acţiunii în anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 15 iunie 2009, punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 din hotărâre.
Examinând criticile formulate cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, incidente operaţiunii de majorare a capitalului social, instanţa de control judiciar, constată întemeiate susţinerile apelantei, reţinând în acest sens că prin notificarea din data de 3 aprilie 2009 transmisă societăţii pârâte, de SC A.T.P. H.B.V. cesionarul creanţelor, acesta a informat pe debitor despre încheierea celor două contracte de cesiune, având ca obiect creanţele în valoare de 35.860.000 dolari SUA şi 7.500.000 dolari SUA împotriva societăţii şi şi-a exprimat hotărârea de a considera că respectivele creanţe sunt datorate şi plătibile de debitoarea la un termen mai lung decât cel stipulat prin contract, respectiv la data A.G.E.A. ce avea pe ordinea de zi aprobarea conversiei celor două creanţe în acţiuni.
Reţine instanţa de apel, că ulterior acestei notificări, la data de 7 mai 2009 cesionarul transmite debitoarei o a doua notificare referitoare la acelaşi subiect, prin care îşi exprimă intenţia clară de conversie a acţiunilor, împrejurări care, în opinia instanţei echivalează cu o cerere de rambursare emisă de creditor în temeiul Anexelor nr. 1 la cele două contracte de cesiune de creanţă încheiate la 6 aprilie 2009, împrumutul devenind astfel scadent.
Referitor la încălcarea de către societate a obligaţiei de a asigura un tratament egal pentru toţi acţionarii precum şi accesul la informaţiile necesare, instanţa de apel constată din verificarea înscrisurilor depuse de părţi că în cuprinsul anunţului de convocare a A.G.E.A., publicat în M.Of., partea a IV-a nr. 2635 din 14 mai 2009, este menţionat că începând cu data de 9 iunie 2009 materialele informative cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi sunt disponibile la sediul societăţii din Iaşi, zilnic între orele 9-14.
IV - Recursul. Motivele de recurs.
7. Împotriva deciziei nr. 25 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, reclamanta S.I.F. Moldova SA a declarat recurs la data de 11 mai 2010, în termen legal solicitând modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii apelului promovat de pârâtă şi menţinerii sentinţei fondului.
Recurenta şi-a întemeiat în drept criticile formulate pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. văzând interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi aplicarea greşită a legii.
Sub un prim aspect recurenta susţine că instanţa de apel în mod greşit, plecând de la cele două notificări, a considerat creanţa acţionarului majoritar exigibilă, în condiţiile în care notificarea din data de 3 aprilie 2009 este anterioară încheierii celor două contracte de cesiune care poartă data de 6 aprilie 2009, şi prin urmare SC A.T.P.H.B.V. nu putea să-şi aroge calitatea de cesionar.
Cu privire la notificarea din 6 aprilie 2009 transmisă debitoarei la 7 mai 2009, recurenta arată că aceasta nu reprezintă o cerere de rambursare a împrumutului conform art.4.1 din contractul de împrumut încheiat de societate, deoarece în cuprinsul acestei notificări nu se face nicio menţiune cu privire la rambursare.
Sub un al doilea aspect recurenta invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 134 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 potrivit cu care societatea era obligată să pună la dispoziţia acţionarilor toate documentele ce urmau a fi aprobate în AGA precum şi procurile speciale şi materialele pentru fiecare punct înscris pe ordinea de zi.
Potrivit recurentei, deşi a solicitat la 10 iunie 2009 documentele referitoare la problemele înscrise pe ordinea de zi, răspunsul societăţii pârâte a fost primit la 22 iunie 2009 după ţinerea adunării ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la informare.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de control judiciar.
8. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată în raport de criticile formulate constată că prezentul recurs este nefundat pentru considerentele ce urmează:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea pronunţată instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta pune în discuţie din perspectiva acestui motiv caracterul exigibil al creanţelor preluate prin contractul de cesiune de către acţionarul majoritar SC A.T.P.H.B.V. şi care au fost supuse conversiei în acţiuni prin hotărârea A.G.E.A. din 15 iunie 2009.
Or, potrivit contractelor de împrumut ce au făcut obiectul cesiunii, creanţele devin exigibile într-un termen de trei zile lucrătoare de la solicitarea creditorului (art. 4.1 şi respectiv art. 3.1).
Prin urmare stabilirea exigibilităţii creanţelor aparţine exclusiv creditorului, iar prin notificarea transmisă de noul creditor SC A.T.P.H.B.V. consiliului de administraţie al societăţii debitoare la 4 aprilie 2009, şi apoi la 7 mai 2009, acesta îşi exprimă clar şi explicit intenţia ca cele două creanţe preluate să fie considerate exigibile la data adunării generale extraordinare a acţionarilor având ca obiectiv pe ordinea de zi aprobarea conversiei creanţelor în acţiuni.
Dispoziţiile referitoare la majorarea capitalului social, art. 210 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 prevăd expres că ,,acţiunile noi sunt liberate prin… compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia".
Aşa fiind, intenţia exprimată prin care două notificări de conversie a creanţelor deţinute de creditor asupra societăţii cu acţiunile noi emise, reprezintă o manifestare de voinţă a creditorului, indubitabilă în sensul stabilirii exigibilităţii creanţelor la data ţinerii adunării generale, în vederea plăţii prin compensare cu valoarea creanţelor a acţiunilor noi emise.
Obiecţia recurentei referitoare la notificarea din 4 aprilie 2009, anterioară încheierii contractului de cesiune în formă scrisă din 6 aprilie 2009, este lipsită de orice relevanţă juridică deoarece contractul de cesiune este un contract consensual , valabil încheiat prin acordul de voinţă al părţilor, forma scrisă, în ipoteza din cauză fiind cerută ad probationem.
În alte cuvinte, din nicio probă nu rezultă că la data de 4 aprilie 2009 între cedent şi cesionar nu se realizase acordul de voinţă asupra cesiunii, ci dimpotrivă, potrivit termenilor utilizaţi în cuprinsul celor două contracte scrise, rezultă că data încheierii lor în formă scrisă 6 aprilie 2009 este data finalizării contractelor când cesionarul a primit de la cedent originalul contractelor care au stat la baza creanţei, prin remiterea titlului contractele de cesiune fiind astfel executate.
Primirea celor două notificări de către societatea debitoare şi convocarea adunării generale extraordinare din 15 iunie 2009 având ca punct distinct pe ordinea de zi, aprobarea în conformitate cu prevederile art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a plăţii preţului de subscriere pentru acţiunile subscrise de SC A.T.P.H.B.V. prin compensarea cu acţiunile nou emise a unei părţi din creanţele lichide, exigibile împotriva societăţii debitoare reprezintă o confirmare a faptului că debitorul a luat cunoştinţă de exigibilitatea creanţelor orice altă interpretare asupra înţelesului clar şi explicit al acestor manifestări de voinţă fiind de domeniul speculaţiilor, fără nici un fundament logic sau juridic.
Şi motivul de recurs vizând nerespectarea de către societatea pârâtă a accesului acţionarilor la informaţiile necesare şi problemele supuse dezbaterii, se vădeşte nefondat.
Conform convocatorului publicat în M.Of. partea a IV-a nr. 2635 din 14 mai 2009 ordine de zi propusă pentru adunarea generală extraordinară a fost detaliat expusă în zece puncte, cu menţiunea că începând cu data de 9 iunie 2009 materialele informative sunt disponibile la sediul societăţii, acţionarii îndreptăţiţi putând obţine, la cerere, copii după aceste documente, contra cost.
Recurenta nu a făcut dovada că deşi a solicitat eliberarea acestor documente în condiţiile prevăzute în convocator, la sediul societăţii, cererea i-a fost refuzată.
Solicitarea în scris a unor informaţii punctuale în legătură cu operaţiunea de majorare de capital, distinct de materialele informative puse la dispoziţie la sediul societăţii, nu impune un răspuns imediat, deoarece după art. 1172 alin. (3), aceste aspecte se clarificau în cadrul adunării generale, convocată în scopul de a supune discuţiei şi votului acţionarilor toate chestiunile legate de ordinea de zi anunţată.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. MOLDOVA SA BACĂU împotriva deciziei nr. 25 din 22 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 162/2011. Comercial → |
|---|
