ICCJ. Decizia nr. 1512/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1512/2011
Dosar nr. 8843/1/2010
Şedinţa publică de la 7 aprilie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin Decizia nr. 3231 din 12 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 197 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În motivarea deciziei, instanţa de recurs a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 3888 din 11 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii I.A., T.C.L., B.M. şi N.A. în contradictoriu cu pârâta SC S.P.V.I.I.B. SA, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale nr. 1 din data de 8 octombrie 2007 a SC B.P. SA, prin care s-a aprobat proiectul de divizare parţială a societăţii.
Prin Decizia comercială nr. 197 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul declarat de reclamantul I.A.
Revenind la considerentele reţinute în Decizia atacată, se constată că, criticile reclamantului au fost subsumate prevederilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care a susţinut nemotivarea deciziei din apel, pronunţarea hotărârii cu aplicarea greşită a legii, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 948 pct. 5, art. 996-968 C. civ., art. 5 C. civ. şi art. 136 1 din Legea nr. 31/1990.
Analizând criticile formulate de către reclamant, instanţa de recurs a reţinut în ceea ce priveşte nemotivarea deciziei recurată, că instanţa a răspuns tuturor criticilor formulate. În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că întrucât aceste temeiuri de drept nu au fost invocate în cererea de apel, nu poate fi reţinută aplicarea greşită a legii în lipsa unor critici formulate în faţa instanţei de apel.
Împotriva deciziei nr. 3231 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare contestatorul I.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a susţinut că instanţa supremă a omis să cerceteze motivul referitor la încălcarea art. 948 pct. 4, art. 966-968 C. civ., prin raportare la încălcarea art. 238 alin. (2), art. 241 lit. c) şi k), art. 250 1 şi art. 250 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 31/1990. În continuare arată că dezvoltarea acestor motive a avut loc în dezbaterea orală şi în concluziile scrise ce se găsesc la dosarul cauzei, iar în cuprinsul deciziei nu se face nicio referire la această critică.
În consecinţă solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi în rejudecarea recursului, modificarea deciziei nr. 197/2010, admiterea apelului şi admiterea acţiunii.
Contestaţia în anulare urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente :
Contestaţia în anulare este cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti care au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale vizate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul a invocat teza a II-a a articolului citat, prin care în realitate, aduce critici modului în care a fost soluţionat recursul promovat de către reclamant, împotriva deciziei instanţei de apel.
Din considerentele deciziei pronunţată în recurs, Înalta Curte constată că toate motivele de recurs invocate de reclamant, încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., au fost analizate, în limitele conferite de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. Prin urmare, fiind puse în discuţie temeiuri de drept care nu au fost invocate în faţa instanţei de apel, Înalta Curte în mod corect a apreciat că aceste critici nu pot fi analizate omisso medio de către instanţa de recurs.
Nemulţumirea reclamantului în legătură cu dezlegarea dată de către instanţa de recurs motivelor de casare sau de modificare, nu constituie omisiune, în sensul dispoziţiilor art. 318 teza II C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în cadrul contestaţiei în anulare, nu se judecă acţiunea, ci se verifică dacă judecata a omis cercetarea vreunui motiv de casare sau modificare, invocate în condiţiile cerute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 948 C. civ., art. 966-969 C. civ. şi art. 1361 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte în mod legal a constat că judecarea recursului are în vedere exclusiv probatoriul administrat la instanţele de fond. Invocarea omisso medio a acestor temeiuri de drept, nepropuse în apel, cu excepţia celor de ordine publică nu este permisă. Aceste motive de recurs nu a fost supuse dezbaterii şi unei dezlegări proprii a instanţei de apel, astfel încât peste motivele invocate la instanţele de fond nu se poate trece.
În consecinţă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, dispoziţiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părţilor să deschidă posibilitatea recursului la recurs, motiv pentru care Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de I.A. împotriva deciziei nr. 3231 din 12 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1508/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1514/2011. Comercial → |
|---|
