ICCJ. Decizia nr. 1507/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1507/2011
Dosar nr. 45367/3/2009
Şedinţa publică de la 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5173 din 22 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:
Reclamanta, în calitate de vânzător a încheiat cu societatea pârâtă, în calitate de cumpărător Contractul nr. 62/2004 de vânzare-cumpărare acţiuni prin care SC C.A. SA a cumpărat un număr de acţiuni reprezentând 99,256% din capitalul social al societăţii asumându-şi o serie de obligaţii privind plata preţului în condiţiile convenite de părţi. Printre acestea cumpărătorul se obliga să comunice vânzătorului în termen de 20 de zile calendaristice orice modificare cu privire la sediul social, denumire, divizare, pentru nerespectarea acestor obligaţii datorând penalităţi de 200 euro/zi de întârziere (art. 17.3 din contract).
Reclamanta a susţinut că această obligaţie nu a fost respectată în sensul că pârâta şi-a schimbat sediul social conform încheierilor judecătorului delegat la registrul comerţului Arad nr. 4156/2007 şi 3395/2008 susţinere ce nu poate fi reţinută faţă de înscrisurile depuse de pârâtă. În acest sens prin hotărârea adunării generale extraordinare nr. 1/1601.2009 s-au efectuat rectificări ale menţiunilor din hotărârile adunărilor anterioare nr. 1/2007 şi 5/2008 prin care se modifica sediul social în sensul că voinţa acţionarilor a fost de a se deschide puncte de lucru în acele locaţii. Îndreptarea acestor erori materiale s-a înregistrat şi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad fiind emis certificat constatator la 23 ianuarie 2009 din care rezultă că pârâta şi-a menţinut sediul la aceeaşi adresă. Încheierea de rectificare a erorilor materiale nr. 340/2009 nu s-a dovedit a fi fost contestată de partea interesată cu respectarea dispoziţiilor art. 6 din Legea 26/1990. Drept urmare, nu se poate reţine încălcarea obligaţiei contractuale prevăzute de art. 17.3 din contractul încheiat între părţi nefiind astfel datorate penalităţi. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, motivat, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în motivele de apel că nu au fost respectate dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 26/1990.
Astfel, prin clauza 17.3 din Contractul nr. 62 din 24 august 2004, pârâta s-a obligat să comunice reclamantei în termen de 20 de zile calendaristice orice modificare cu privire la sediul social, denumire, divizare, fuziune, iar pentru nerespectarea obligaţiei [articolul 17.3 alin. (2) din contract], pârâta s-a obligat să plătească o penalitate de 200 euro/zi de întârziere.
Se apreciază de către apelantă, că pârâta SC C.A. SA şi-a modificat sediul social în data de 4 mai 2007 şi 24 aprilie 2008, potrivit încheierilor pronunţate de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 4156 din 04 mai 2007 şi nr. 3395 din 24 aprilie 2008.
Astfel, de la aceste termene începe să curgă termenul de 20 de zile prevăzut în contract şi nu de la data de 26 ianuarie 2009, când a fost pronunţată încheierea de rectificare a erorilor materiale din hotărârea A.G.E.A .
Rezultă că, pârâta datorează penalităţile solicitate, întrucât aceasta a executat necorespunzător contractul în ce priveşte obligaţiile asumate, prezentând cu întârziere dovada modificării sediului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile articolului 282 şi următoarele C. proc. civ., O.G. nr. 25/2002 modificată ulterior, articolelor 969, 970 C. civ. şi clauzele contractuale invocate.
Examinând apelul declarat de către reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea a apreciat că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 26/1990, înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului sau de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.
În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 înregistrările se fac pe baza încheierii judecătorului-delegat, iar încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi supuse numai recursului, în termen de 15 zile de la data pronunţării pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României pentru orice alte persoane interesate.
Prin Încheierea nr. 340 din 21 ianuarie 2009, judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad a dispus îndreptarea erorii materiale din Registrul Comerţului, aşa cum s-a solicitat prin cererea nr. 2744 din 19 ianuarie 2009 (ataşate la dosarul cauzei), fiind eliberat certificat de îndreptare a erorii materiale din care rezultă că a fost efectuată în registrul comerţului la data de 21 ianuarie 2009, îndreptarea erorilor materiale, în baza Încheierii judecătorului-delegat nr. 340/2009.
S-a depus şi dovada publicării în Monitorul Oficial al României a notificării, prin care Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad notifică depunerea textului actualizat al actului constitutiv al SC C.A. SA, care a fost înregistrat sub nr. 2744 din 19 ianuarie 2009.
Astfel, îndreptarea erorilor materiale s-a înregistrat şi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, fiind emis certificatul constatator mai sus menţionat la 23 ianuarie 2009, din care rezultă că pârâta SC C.A. SA şi-a menţinut sediul social la aceeaşi adresă.
Încheierea de rectificare a erorilor materiale nr. 340/2009, nu a fost însă contestată de către partea interesată, în condiţiile art. 6 din Legea nr. 26/1990, textul legal vizând atacarea cu recurs a încheierilor judecătorului-delegat privitoare nu numai la înmatriculare, ci şi cu privire la orice alte înregistrări în registrul comerţului, intrând în această ultimă categorie şi încheierea în speţă, rămasă irevocabilă.
Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că nu se poate reţine că a fost încălcată obligaţia contractuală prevăzută la art. 17.3 din Contractul încheiat între părţi, sub nr. 62 din 24 august 2004, nefiind datorate penalităţi de către pârâtă, întrucât nu a operat o modificare a sediului social.
În consecinţă, prin Decizia comercială nr. 576 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva Sentinţei comerciale nr. 5173 din 22 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiei sus-menţionate, recurenta a susţinut că între reclamantă în calitate de vânzător şi pârâtă în calitate de cumpărător a intervenit Contractul nr. 62 având ca obiect vânzarea unui număr de 1.097.934 acţiuni, reprezentând 99,256% din valoarea capitalului social subscris al SC U. SA Arad.
În continuare, recurenta a redat conţinutul clauzelor nr. 17.3, 17.3 alin. (2) şi 17.3 alin. (2) din contract, din care se poate constata că pârâta a comunicat prin Adresa nr. 1969 din 18 decembrie 2008, certificatul constatator nr. 67217/2008 emis de Oficiul Registrului Comerţului Arad care atestă că sediul social era stabilit în Arad, acesta fiind diferit faţă de sediul social existent la data privatizării.
Recurenta a susţinut că în condiţiile nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 17.3 din contract, intimata datorează reclamantei suma de 111.600 euro, rezultată din adunarea sumei de 67.200 euro cu 44.400 euro.
Recurenta a mai susţinut că ulterior schimbării sediului social a încercat să îndrepte erorile cu privire la sesizarea corectă a reclamantei cu privire la schimbarea sediului social.
Pârâta datorează penalităţile solicitate, având în vedere executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contract.
Pârâta SC C.A. SA Arad, a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) raportate la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile citate stabilesc o regulă de bază în exercitarea acestei căi extraordinare de atac care obligă la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, cât şi la dezvoltarea lor. Întrucât recursul nu are caracter devolutiv, ci pe această cale se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale pe care s-a fundamentat soluţia, recurentei îi revenea obligaţia să indice temeiurile legale încălcate şi să îşi dezvolte în fapt, dar şi în drept, criticile.
În actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege. Mai este de reţinut că în prezent cauza recursului constă în nelegalitatea deciziei din apel care se atacă pe această cale, astfel că aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susţinerea criticilor aduse deciziei în ceea ce priveşte fondul cauzei, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 (1) - (9) C. proc. civ.
Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a clauzelor contractului de vânzare-cumpărare şi redarea conţinutului acestora, dezvoltate de către recurent prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanţa de recurs, în condiţiile în care nu s-a prezentat relevanţa acestora în raport de motivul de nelegalitate invocat. Faptul că se invocă anumite articole din legi - art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 - nu poate să atragă nicio analiză întrucât indicarea formală a acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor aşa cum prevede art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Se poate lesne observa, că prezentarea criticilor din recurs este redată în aceeaşi formă în care a fost formulată şi cererea de apel.
În consecinţă, pentru motivele anterior arătate, care vizează condiţiile de promovare şi susţinere a recursului, cât şi în raport de susţinerile recurentei, prin care se invocă netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 576 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1501/2011. Comercial → |
|---|
