ICCJ. Decizia nr. 1515/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1515/2011
Dosar nr. 99/1/2011
Şedinţa publică de la 7 aprilie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 13733 din 17 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 8595/2004 având ca obiect cereri în pretenţii (contravaloarea unităţilor de fond deţinute la F.N.I.) formulate împotriva pârâţilor F.N.I., SC S.I. SA, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a respins excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, au fost anulate ca netimbrate un număr de 560 cereri, au fost respinse ca prescrise un număr de 720 cereri şi a fost disjunsă soluţionarea altor 598 de cereri, pentru acestea din urmă formându-se un dosar separat.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 169 din 4 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în Dosarul nr. 10677/2/2005, prin care, reţinându-se că un număr de apelanţi au făcut dovada plăţii taxelor judiciare de timbru, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe, decizie menţinută prin Decizia nr. 1735 din 9 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 10677/2/2005, în soluţionarea căii de atac a recursului.
În rejudecare, pricina a fost înregistrată sub nr. 30399/3/2007.
Prin Sentinţa comercială nr. 4534 din 28 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 30399/3/2007, au fost anulate ca netimbrate cererile formulate de un număr de 347 de reclamanţi; 624 de cereri au fost respinse ca prescrise; au fost respinse cererile de repunere în termenul de prescripţie formulate de un număr de 5 reclamanţi; au fost admise cererile formulate de 164 de reclamanţi şi au fost obligaţi pârâţii A.V.A.S. şi SC S.I. SA la plata sumelor evidenţiate în tabelul care face parte integrantă din hotărâre, reprezentând contravaloarea numărului unităţilor de fond menţionate în dreptul fiecărui reclamant/investitor, la o valoare de 103.720 lei Rol/o unitate de fond, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele inflaţiei pentru perioada de la 24 mai 2000 până la data plăţii, precum şi a cheltuielilor de judecată aferente, acolo unde a fost cazul (diferenţele provenind din faptul că pentru unii reclamanţi au fost admise cererile de asistenţă judiciară). Totodată au fost daţi în debit un număr de 51 de reclamanţi, cu sume reprezentând taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar neachitate integral, evidenţiate în dreptul fiecăruia dintre ei.
Au fost respinse, totodată, ca neîntemeiate, cererile de acordare a dobânzilor legale, precum şi a daunelor morale formulate de către unii dintre reclamanţi.
Mai trebuie menţionat că cererile au fost admise în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti şi SC S.I. SA, fiind respinse cererile aceloraşi reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii F.N.I. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, ca neîntemeiate.
Tot ca neîntemeiate au fost respinse şi cererile reclamanţilor D.C. şi B.E., întrucât nu au făcut dovada faptului că au fost investitori F.N.I.
Instanţa de fond a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor P.R.P. şi R.P. în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., însă nu a luat act de cererile de renunţare la judecată formulate de reclamanţii E.S., F.S., I.D.M., S.D.N., P.G., P.S.G. şi P.S.P., întrucât acestea nu au fost legal timbrate.
Tribunalul a respins, în acelaşi timp, cererile de restituire a taxei de timbru formulată de reclamanţii P.M. şi S.I.G., ca neîntemeiate.
Prin Decizia comercială nr. 261 din 26 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a anulat ca netimbrate, cererile de intervenţie în apel, formulate de intervenientele M.S. şi M.E.
A respins ca inadmisibile, cererile de aderare la apel, formulate de I.D.E. prin mandatar O.V.I., I.C.I.G., D.D.J., C.D.V., C.M. şi B.J.D.
A luat act de renunţarea apelantei A.E. la judecata apelului.
A admis apelurile declarate de apelanţii N.D.E., D.C., C.E. şi F.Ţ.G. împotriva Sentinţei comerciale nr. 4534 din 28 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 30399/3/2007, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti şi S.I. SA prin lichidator F.I. SPRL Bucureşti.
A schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul că:
A respins excepţia de netimbrare a cererii formulate de reclamantul N.D.E., ca neîntemeiată.
A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor D.C., C.E., F.Ţ.G., ca neîntemeiată, a trimis cauza pentru judecarea în fond a cererilor formulate de aceşti apelanţi, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti; a respins, ca nefondate, apelurile celorlalţi reclamanţi.
Cererile de intervenţie formulate de către M.S. şi M.E. au fost anulate ca netimbrate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, avându-se în vedere că, deşi de la termenul din 16 decembrie 2008 instanţa le-a pus în vedere obligativitatea timbrării, precum şi cuantumul sumelor datorate cu acest titlu, intervenientele nu s-au conformat dispoziţiilor imperative ale legii.
Cererile de aderare la apel formulate de I.D.E., I.C.I.G., D.D., C.D.V., C.M. şi B.J.D., au fost respinse ca inadmisibile, în temeiul dispoziţiilor art. 293 C. proc. civ., avându-se în vedere că, deşi li s-a pus în vedere părţilor încă de la primul termen de judecată să precizeze la apelul căror apelanţi aderă, nu au menţionat acest aspect.
Prin Decizia nr. 3089 din 4 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a pronunţat următoarea decizie:
A respins recursurile declarate de reclamanţii A.I., B.S.T., (...), împotriva Deciziei comerciale nr. 261 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca fiind declarate de persoane fără calitate procesuală activă.
A anulat ca netimbrate recursurile reclamanţilor B.D.G., C.A., (...) şi ca insuficient timbrat recursul reclamantului C.G.M. declarate împotriva aceleiaşi decizii.
A respins ca tardiv declarate recursurile reclamanţilor A.E., C.V.I., (...) formulate împotriva aceleiaşi decizii.
Au fost constatate nule recursurile formulate de reclamanţii C.V.R.; C.I. (...) împotriva Deciziei comerciale nr. 261 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Au fost respinse ca tardiv motivate recursurile reclamanţilor J.V., R.I. şi S.I.J. declarate împotriva aceleiaşi decizii.
Au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii B.T.D., C.T.G.L.; (...) împotriva Deciziei comerciale nr. 261 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 6 ianuarie 2011, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerere de revizuire P.I., prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi rejudecarea cererii de recurs.
În susţinerea cererii, revizuenta a arătat că prin Decizia nr. 3089/2010 a fost anulat recursul declarat împotriva deciziei pronunţată de către instanţa de apel, având în vedere netimbrarea cererii de recurs.
Din acest punct de vedere, revizuenta susţine că în mod greşit a fost anulat ca netimbrat recursul, întrucât prin factura virată cu mandat poştal, a transmis la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru, mandat pe care îl ataşează cererii de faţă.
Arată că a recurs la transmiterea taxelor judiciare prin poştă având în vedere problemele de sănătate.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea de revizuire este nefondată.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., rezultă că pot constitui obiect al revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile pronunţate de către instanţa de recurs când s-a evocat fondul, adică cele prin care s-a admis recursul, s-a modificat hotărârea atacată.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 3089 din 4 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a dispus anularea ca netimbrată a cererii de recurs promovată de către revizuentă.
Din acest punct de vedere, se constată că nu pot forma obiect al revizurii acele hotărâri prin care nu s-a evocat fondul, cererea de recurs fiind soluţionată prin prisma excepţiei de netimbrare, invocată din oficiu de către instanţă.
În raport de aceste considerente, cererea de recurs prin care aceasta a fost anulată ca netimbrată, nu poate face obiect al cererii de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ.
Dintr-un alt punct de vedere, Înalta Curte observă din actele dosarului că recurenta P.I. a înregistrat cererea de recurs prin înscrisul existent dosarul de recurs, fără a depune taxele de timbru corespunzătoare cererii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanţa de judecată a încunoştiinţat recurenta despre obligaţia timbrării cererii de recurs, potrivit citaţiei existentă la dosarul de recurs, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
De asemenea, prin înscrisul depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 13 septembrie 2010, recurenta a solicitat judecarea în lipsa sa de la dezbateri, care atestă primirea citaţiei care cuprinde obligaţia timbrării.
Deşi revizuenta în cadrul dosarului de faţă susţine că a transmis la dosarul de recurs atât timbrul judiciar datorat, cât şi recipisa de consemnare a taxei de timbru, se poate lesne observa că aceasta face confuzie între recipisa de consemnare a taxei de timbru şi chitanţa reprezentând contravaloare factură, care a fost depusă în copie la dosar.
Având în vedere că susţinerile revizuentei sunt lipsite de suport probator, Înalta Curte, urmează să respingă cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de P.I. împotriva Deciziei nr. 3089 din 4 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1537/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1513/2011. Comercial → |
|---|
