ICCJ. Decizia nr. 1537/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1537/2011
Dosar nr.610/89/2009
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 159/F din 24 martie 2010, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, judecătorul sindic a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar LD E.G. IPURL Huşi, împotriva administratorului debitorului în faliment SC D. SRL Vaslui, judeţul Vaslui - F.B. şi în consecinţă:
A obligat pârâtul să suporte din averea personală , suma de 192.729 RON din pasivul societăţii debitoare.
A dispus ca executarea silită să se facă prin intermediul executorului judecătoresc conform codului de procedură civilă.
A autorizat creditorii înscrişi în tabelul definitiv consolidat al creanţelor să pună în executare prezenta hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (2) din Legea insolvenţei.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei;
A dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului.
A dispus radierea debitorului din Registrul comerţului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenţei;
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
În temeiul art. 4 alin. (4) din legea insolvenţei a autorizat plata sumei de 6.000 RON onorariu de lichidator judiciar, lichidatorului judiciar LD E.G. IPURL Huşi, şi a sumei de 2.300 RON cheltuieli de procedură, din fondul special de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenţei;
A dispus notificarea prezentei sentinţe Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului, Registrului Societăţilor Agricole sau altor registre în care este înregistrat debitorul, pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul F.B. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală deoarece a fost citat pe tot parcursul judecăţii la o altă adresă decât cea la care locuieşte şi pe fond arată că nu este vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă, nefiind îndeplinite prevederile art. 138 din Legea insolvenţei.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin decizia nr. 361 din 5 iulie 2010 a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul F.B., reţinând că pentru termenul de judecată din data de 5 iulie 2010, recurentul a fost legal citat cu menţiunea de a timbra apelul cu 60 RON taxă judiciară de timbru şi 0,15 RON timbru judiciar, astfel cum rezultă din citaţia aflată la dosar, însă acesta nu s-a conformat, iar în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1992, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimată prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, excepţie asupra căreia a rămas în pronunţare.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, instanţa va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este investită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror altor cereri.
Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate cu recurs în termen de 7 zile de la data comunicării hotărârii.
Astfel, sentinţa civila nr. 159/F/24.03.2010 a Tribunalului Vaslui a fost atacată cu recurs de către pârâtul F.B., recursul său fiind respins prin decizia civila nr. 361/05.07.2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
În conformitate cu prevederile Capitolului V din C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac, iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006, stipulează expres că hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate exclusiv cu recurs.
În acest context, având în vedere că sentinţa civilă în cauză a fost atacată cu recurs, pârâtul F.B. nu mai putea formula o noua cerere de recurs deoarece prin respingerea recursului, sentinţa civilă nr. 159/F/24.03.2010 a devenit irevocabilă.
Astfel, noua cerere de recurs formulată de pârâtul F.B. se apreciază ca fiind inadmisibilă, sens în care urmează a fi respinsă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de recurentul F.B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul F.B. împotriva deciziei nr. 361 din 5 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1539/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1515/2011. Comercial → |
|---|
