ICCJ. Decizia nr. 1511/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1511/2011
Dosar nr. 1562/1/2011
Şedinţa publică de la 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, creditorul D.R.D.P. Timişoara a solicitat emiterea unei somaţii de plată prin care să fie obligat debitorul O.M. la plata sumei de 529,60 RON reprezentând echivalentul a 67,50 euro cu titlu de rate neachitate şi penalităţi de întârziere în cuantum de 291,00 RON.
Judecătoria Sânnicolau Mare, prin Sentinţa civilă nr. 1205 din 28 noiembrie 2008, a admis cererea având ca obiect somaţie de plată formulată de creditoare şi a obligat debitorul ca în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei să achite creditorului suma de 529,60 RON reprezentând echivalentul a 67,50 euro cu titlu de rate neachitate şi penalităţi de întârziere în cuantum de 291 RON.
Creditorul D.R.D.P. Timişoara a formulat cerere de îndreptare eroare materială strecurată în Sentinţa nr. 1205/2008, cerere respinsă prin încheierea din data de 28 noiembrie 2008.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R. în contradictoriu cu debitorul O.M., a solicitat instanţei anularea încheierii privind îndreptarea erorii materiale, dată în camera de consiliu în Dosarul nr. 1277/295/2008 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Judecătoria Sânnicolau Mare, prin Sentinţa civilă nr. 83 din 21 ianuarie 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către debitoare şi a admis cererea formulată de creditoare, a anulat încheierea de îndreptare eroare materială din 11 ianuarie 2009 şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în Ordonanţa nr. 1205 din 28 noiembrie 2008, în sensul că alin. (3) al dispozitivului va fi ";Obligă debitorul la plata sumei de 40,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoare";; a menţinut restul dispoziţiilor încheierii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs O.M., iar Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 308 din 7 iunie 2010 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Judecătoria Sânnicolau Mare prin Sentinţa civilă nr. 970 din 7 octombrie 2010 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sânnicolau Mare şi a constatat că Tribunalul Timiş este competent să soluţioneze cauza.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Sentinţa civilă nr. 2 din 18 ianuarie 2011 a stabilit competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare, căreia i s-a trimis dosarul spre soluţionare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul O.M., fără a indica motivele de fapt şi de drept în susţinerea recursului.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepţia timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Curte, 7 aprilie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea recursului declarat de pârâtul O.M. ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâtul O.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1513/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1507/2011. Comercial → |
|---|
