ICCJ. Decizia nr. 232/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 232/2011
Dosar nr. 5202/85/2007
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 99/C din 26 ianuarie 2010 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.E. reprezentantă tutore al minorului B.B.S. în contradictoriu cu pârâta SC R.K. SRL Sibiu în sensul că a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 86.91,18 lei compusă din 78.270 lei contravaloarea cotei de ½ din activul net al societăţii pârâte, 268,80 lei creditări nerestituite şi 8053 lei dividende aferente anului 2005 cuvenite antecesorului reclamantului.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal, că este neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale a tribunalului invocată de pârâtă prin întâmpinare, deoarece pretenţiile reclamantei au o valoare de peste 100.000 lei, astfel fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Minorul B.B.S. reprezentat legal de M.E. este moştenitorul legal al defuncţilor B.L. şi B.C., care a moştenit şi 10 părţi sociale ale societăţii pârâte, care reprezintă ½ din capitalul SC R.K. SRL.
Potrivit statutului societăţii, capitolul 11, s-a optat pentru ipoteza transformării societăţii în societate cu răspundere limitată cu asociat unic, astfel că succesorul B.B.S. în baza art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 este îndreptăţit la plata de către pârâtă a părţilor sociale, conform ultimului bilanţ contabil.
Aceste drepturi se stabilesc prin luarea în calcul a valorii activelor societăţii pârâte din care se scad datoriile societăţii la data decesului acţionarului.
Potrivit expertizelor de specialitate efectuate în cauză valoarea netă a acestor active este de 156.540 lei, minorului revenindu-i suma de 78.270 lei, respectiv cota de ½.
S-a constatat că antecesorul minorului a creditat societatea cu suma de 268,80 lei, astfel că şi această sumă trebuie restituită minorului.
Dividendele aferente anului 2005 potrivit expertizei efectuate cuvenite antecesorului B.L. şi care revin minorului sunt în cuantum de 8053 lei, aceasta deoarece suma de 13.500 lei achitată cu ordinul de plată nr. 3 din 30 iunie 2006 nu s-a dovedit de către reclamant că nu a încasat-o.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 74/A din 11 iunie 2010 a respins apelurile declarate de reclamantul B.B.S. reprezentat de M.E. şi de către pârâta SC R.K. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 99/C din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 74/A din 11 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, au promovat recurs ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează.
Recurenta-reclamantă M.E. a solicitat admiterea recursului cu consecinţa admiterii în totalitate a acţiunii aşa cum a fost formulată, impunându-se ca pârâta să fie obligată la plata întregii sume de 99.539 lei, reactualizată la momentul plăţii, considerându-se în mod eronat că diferenţa de 13.500 lei a fost încasată de moştenitorii defunctului, respectiv mama minorului.
La rândul ei, recurenta-pârâtă a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că potrivit prevederilor art. 1145 C. civ. operează compensarea de drept a sumei de 23.237,17 lei reprezentând contravaloarea bunurilor care se află în locuinţa defunctului şi a sediului social, adică în posesia moştenitorului legal. Aceiaşi situaţie se regăseşte şi pentru suma de 13.500 lei primită de B.C., mama moştenitorului şi soţia defunctului, reprezentând contravaloarea contractului de cesiune a leasingului.
A fost făcută o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, admiţându-se ca asociatul cedent să încaseze mai mult decât prevede legea şi actul constitutiv. Expertul desemnat să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului situat în comuna Porumbacu de Jos, la data de 30 iunie 2006 a precizat faptul că valoarea totală este de 135.000 lei cu TVA-ul aferent, în realitate valoarea fiind numai de 113.445 lei, diferenţa nelegal fiind inclusă în patrimoniul societăţii pârâte.
Înalta curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente, urmează a anula ca netimbrat recursul reclamantei M.E. ca reprezentantă legală a minorului B.B.S. şi ca nefondat recursul pârâtei SC R.K. SRL împotriva deciziei atacate, pentru următoarele considerente.
Prin petiţia înregistrată sub nr. 37005 din data de 3 decembrie 2010 petenta M.E., reprezentantă legală a minorului B.B.S. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar constând în scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, motivând că este beneficiara dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din OUG nr. 51/2008.
Cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă conform încheierii din şedinţa Camerei de Consiliu din 16 decembrie 2010 deoarece petenta nu a ataşat înscrisuri doveditoare ale veniturilor şi nici dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată aşa cum sunt menţionate în art. 14 alin. (1) din OUG nr. 51/2008.
Deşi recurenta-reclamantă a fost citată în mod legal pentru termenul din 20 ianuarie 2011 cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 1671 lei conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997 şi a timbrului judiciar în valoare de 5 lei stabilit conform art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995, nu s-a conformat acestor dispoziţii, astfel încât se impune anularea ca netimbrat a recursului.
Nu pot fi primite criticile recurentei pârâte SC R.K. SRL vizând interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau a aplicării greşite a dispoziţiilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, sub aceste aspecte instanţele judecătoreşti anterioare reţinând o corectă situaţie de fapt şi de drept, stabilind pe baza probelor administrate reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor dintre părţi.
De remarcat că în actul constitutiv al societăţii comerciale pârâte, actualizat ca urmare a transformării sale din asociat unic în una cu mai mulţi asociaţi, la art. 11 intitulat dizolvarea societăţii, este stipulat în mod expres că decesul unuia dintre asociaţi nu constituie cauză de dizolvare decât numai dacă asociatul rămas îşi manifestă voinţa în acest sens, iar în cazul în care se hotărăşte continuarea activităţii societăţii asociatului rămas va trebui să opteze în termen de un an fie pentru transformarea societăţii în societate cu răspundere limitată cu asociat unic, fie pentru continuarea activităţii societăţii cu succesorii defunctului.
Deoarece s-a optat pentru continuarea activităţii prin transformarea societăţii comerciale în una cu asociat unic, succesorul B.B.S. este îndreptăţit la plata părţilor sociale, în condiţiile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de experta contabilă â€" S.E., amplu documentat şi bine argumentat a răspuns complet la toate obiectivele stabilite de părţi şi la obiecţiunile depuse de părţi, precizând că activul net, definit ca dreptul acţionarilor asupra activelor societăţii după deducerea datoriilor, este de 156.540 lei. Activul net a fost calculat pe baza bilanţului contabil întocmit de SC R.K. SRL la data de 30 iunie 2006 corijat cu diferenţele faţă de valorile determinate de experţii tehnici la evaluarea imobilului.
Cele 10 părţi sociale care reprezintă 50% din capitalul social al societăţii comerciale pârâte, determină ca minorului B.B.S. să-i revină suma de 78.270 lei.
Şi împrejurarea legată de determinarea dividendelor cuvenite asociaţilor pe anul 2004 a fost amplu expusă de acelaşi expert, care a motivat detaliat că a avut în vedere dispoziţiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 şi anume că dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit astfel.
De remarcat că atât jurisprudenţa cât şi doctrina au exprimat constant, teza potrivit căreia dacă în actul de cesiune nu s-a stipulat o clauză cu privire la dividende, dreptul la dividende aparţine cedentului.
Astfel, la modul de calcul al dividendelor cuvenite pe anul 2004 celor doi asociaţi expertul a plecat de la profitul înregistrat în balanţa contabilă a lunii septembrie 2004.
În calculul activului net contabil a fost avută în vedere valoarea de circulaţie a imobilului aşa cum se regăseşte în expertiza tehnică, cu argumentarea expusă că TVA-ul nu este aplicabil în această situaţie.
Pentru aceste raţiuni, urmează a anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta M.E. reprezentantă legală a minorului B.B.S. şi a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC R.K. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 74/A din 11 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta M.E. reprezentantă legală a minorului B.B.S. împotriva deciziei comerciale nr. 74/A din 11 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială
Respinge recursul intimatei pârâte SC R.K. SRL Sibiu împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 258/2011. Comercial → |
|---|
