ICCJ. Decizia nr. 1630/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1630/2011
Dosar nr. 5795/2/2010
Şedinţa publică de la 14 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 29 iunie 2010, reclamanta SC S. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC R. ROMANIA SA, suspendarea provizorie a executării hotărârii arbitrale nr. 54 din 15 martie 2010 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, până la judecarea cererii de suspendare formulată în cadrul dosarului având ca obiect acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale (dosarul nr. 5662/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială).
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 365 alin. (3) raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14 iulie 2010, în conformitate cu prevederile art. 365 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 403 alin. (4), instanţa de apel a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia achitării unei cauţiuni în suma de 70.988 lei
La următorul termen reclamanta a făcut dovada că a consemnat la dispoziţia instanţei cauţiunea în cuantumul fixat (fila 44, extras de cont).
Prin sentinţa comercială nr. 97 din 11 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare provizorie formulată de reclamanta SC S. SA Chitila.
La data de 18 noiembrie 2010 reclamanta SC S. SA a formulat o cerere de restituire a cauţiunii în cuantum de 70.988 lei consemnată cu OP din 19 iulie 2010 la dispoziţia instanţei, deoarece i-a fost respinsă cererea de suspendare provizorie, părţii adverse nefiindu-i creat un prejudiciu.
Prin încheierea din 15 decembrie 2010 s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., pentru neaducerea la îndeplinire, de către reclamantă, a dispoziţiilor cuprinse în rezoluţia din 18 noiembrie 2010, care este data primirii dosarului.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs recurenta SC S. SA aducându-i următoarele critici:
S-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., atunci când s-a apreciat că pentru soluţionarea cererii este necesar să se facă dovada că sentinţa pentru care a solicitat suspendarea executării a devenit irevocabilă.
Recurenta consideră că ipoteza reglementată de textul de lege priveşte situaţia în care cererea de suspendare a executării ar fi fost admisă.
Aplicând greşit dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a aplicat greşit, pe cale de consecinţă, inclusiv dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecăţii pentru neîndeplinirea unei pretinse obligaţii.
Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2010, reclamanta SC S. SA a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 70.988 lei consemnată de către aceasta, cu OP din 19 iulie 2010, la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 5795/2/2010, pe motiv că cererea de suspendare i-a fost respinsă prin sentinţa comercială nr. 97 din 11 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
După primirea cererii s-a fixat termen la data de 15 decembrie 2010, s-a stabilit taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar şi, prin rezoluţie a completului de judecată, s-a pus în vedere reclamantei să depună o copie a sentinţei arbitrale nr. 54/2010, cu menţiunea că este irevocabilă.
Ulterior, prin încheierea din 15 decembrie 2010 instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în baza art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea celor stabilite de către instanţă prin rezoluţia din 18 noiembrie 2010.
Instanţa de apel a procedat în mod greşit, deoarece, această măsură a suspendării se putea dispune doar în cazul în care se constata că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, or, în cauza de faţă neîndeplinirea obligaţiei stabilite prin rezoluţie nu împiedica soluţionarea cauzei, deoarece potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Depunerea respectivei hotărâri arbitrale cu menţiunea că este irevocabilă, ar fi făcut doar dovada îndeplinirii, formale, a condiţiilor cerute de art.7231 alin. (3) C. proc. civ., însă nedepunerea ei nu împiedică soluţionarea cauzei, cu aplicarea dispoziţiilor legale.
Prin urmare, instanţa de apel nu a soluţionat, pe fond, cauza, deşi nu era împiedicată să o facă, astfel încât Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA Chitila, va casa încheierea din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 5795/2/2010 şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA Chitila.
Casează încheierea din 15 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 5795/2/2010 şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1638/2011. Comercial → |
|---|
