ICCJ. Decizia nr. 1624/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1624/2011
Dosar nr. 5316/1285/2009
Şedinţa publică de la 14 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 7188 din 13 mai 2009 a admis excepţia prematurităţii formulării acţiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamanta D.S.E. în contradictoriu cu SC B.R.E. SRL Cluj-Napoca, având ca obiect pretenţii, ca prematură, având în vedere că nu au fost respectate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Tribunalul Comercial Cluj prin Decizia comercială nr. 487/R/C din 2 noiembrie 2009 a admis recursul declarat de reclamanta D.S.E. împotriva sentinţei civile nr. 7188 din 13 mai 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a casat-o şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, în consideraţiunea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. care stabilesc tribunalului competenţa de primă instanţă în materie comercială în ceea ce priveşte procesele şi cererile evaluabile în bani al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
Prin sentinţa comercială nr. 988 din 3 martie 2010 Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta D.S.E. împotriva pârâtei SC B.R.E. SRL în sensul că a obligat pârâta la punerea în posesie reclamantei asupra apartamentului nr. 16 etaj P, corp C2 situat în imobilul construit asupra terenului înscris în C.F. 5368 Floreşti cu nr.top 1547/a/2/2, obiect al antecontractului de construire şi de vânzare cumpărare din 3 iulie 2007.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 32.062,842 lei cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate potrivit art. 7.6 din contract, începând cu data de 1 octombrie 2008 şi până la data de 22 ianuarie 2009.
De asemenea s-a dispus compensarea sumei de 32.062,842 lei datorată cu titlu de penalităţi cu suma de 24.816,82 lei datorată de reclamantă cu titlu de diferenţă de preţ, până la concurenţa sumei mai mici şi a fost obligată în final pârâta la plata sumei de 7.246.022 lei în favoarea reclamantei.
Tot pârâta a mai fost obligată şi la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut că se impune respingerea excepţiei prematurităţii, deoarece actele depuse fac dovada că reclamanta a expediat invitaţia la conciliere la data de 22 ianuarie 2009, aceasta fiind primită de pârâtă la data de 2 februarie 2009, fără să fie dovedită vreo vătămare a acesteia.
Pe fondul cauzei, s-a stabilit că la data de 3 iulie 2007 între reclamantă, în calitate de promitentă cumpărătoare şi pârâtă, în calitate de promitentă vânzătoare, s-a încheiat contractul de construire şi antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 16 din blocul C2 amplasat pe terenul înscris în C.F. Floreşti nr. 5368 cu nr. top 1547//2/2, contra preţului de 48.659,8 Euro plătibil în mai multe rate, după cum urmează: 2.000 Euro, sumă achitată la 19 mai 2007, 12.597,94 Euro, sumă achitată la 3 iulie 2007, 19.463,92 Euro, sumă ce urma să fie achitată până la data de 20 octombrie 2007, 7299,06 Euro, sumă ce urma să fie plătită până la data de 20 martie 2008 şi un rest de 7299,07 Euro, plătibil la intabularea apartamentului.
Conform clauzei inserate la art. 7.1 din contract pârâta s-a obligat să semneze procesul verbal de recepţie până la data de 30 septembrie 2008, sub sancţiunea unor penalităţi de întârziere de 0,2% din valoarea contractului, mai puţin sumele neachitate de reclamantă. Părţile au mai convenit că aceste penalităţi nu se aplică dacă termenul de recepţie este prelungit, dar nu cu mai mult de 60 de zile de la data specificată pentru terminarea construcţiei.
Reclamanta a fost invitată să se prezinte la data de 27 ianuarie 2009 în vederea recepţionării imobilului, dar aceasta nu a ajuns în posesia notificării, schimbându-şi adresa după perfectarea antecontractului, fără a informa asupra noului domiciliu, împrejurare care îi este imputabilă.
Punerea în posesie a reclamantei asupra apartamentului era principala obligaţie care revenea pârâtei potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare şi faţă de caracterul obligatoriu al convenţiilor în condiţiile art. 969 C. civ.
În temeiul clauzei contractuale 7.6 deoarece promitenta vânzătoare a întârziat predarea posesiei imobilului, aceasta datorează penalităţi de întârziere în cuantum de 32.062,842 lei calculate începând cu 1 octombrie 2008 şi până la data de 22 ianuarie 2009, dată la care pârâta a ieşit din pasivitate şi a invitat-o pe reclamantă la recepţia imobilului.
Şi compensarea sumei de 32.062,842 lei datorată de pârâtă cu titlu de penalităţi cu suma de 24.816,82 lei datorată de reclamantă cu titlu de diferenţă preţ este întemeiată în condiţiile compensării legale.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 149 din 25 octombrie 2010 a respins apelul declarat de pârâta SC B.R.E. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 988 din 3 martie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj, fiind preluate, în esenţă, argumentele expuse anterior.
De asemenea a fost admisă cererea de aderare la apel formulată de apelanta D.S.E., cu consecinţa schimbării în parte a aceleiaşi sentinţe, în sensul că a obligat pârâta şi la plata sumei de 1766 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar aferent.
Împotriva deciziei civile nr. 149 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC B.R.E. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii punctelor doi şi trei al cererii de chemare în judecată în principal ca premature, ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. şi în subsidiar ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că reclamanta a efectuat o invitaţie la conciliere ulterior manifestării voinţei juridice de a investi instanţa cu soluţionarea litigiului, introducerea cererii la o instanţă necompetentă, Judecătoria Cluj-Napoca, nefiind în măsură să eludeze aplicarea unor dispoziţii legale imperative. Reprezentanţii reclamantei au avut disponibilitate în ceea ce priveşte încercarea efectivă de a ajunge la o tranzacţie cu reclamanta însă aceasta fiind de rea credinţă nu a acceptat o discuţie în avantajul ambelor părţi.
Eronată este şi aprecierea instanţei de apel privind incidenţa clauzelor referitoare la penalităţile de întârziere care se regăsesc în cuprinsul art. 7 pct. 6 din antecontractul de vânzare-cumpărare, iar faptul că pârâta a fost de acord cu admiterea primului petit, nu echivalează cu recunoaşterea unei culpe procesuale în predarea imobilului.
Intimata-reclamantă D.S.E. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, au stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, aşa cum se regăsesc în clauzele contractului de construire şi antecontractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu, încheiat la data de 3 iulie 2007.
Corect a fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtă pe tot parcursul soluţionării litigiului în ce priveşte petitele 2 şi 3 din acţiune.
Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ şi sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
De asemenea data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menţionate de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Reclamanta D.S.E. a probat că prin convocarea din data de 22 ianuarie 2009 a invitat pârâta SC B.R.E. SRL la concilierea directă pentru ziua de 9 februarie 2009 în legătură cu plata sumei privind penalizarea de 02% pe zi de întârziere conform art. 7.6 din contract, precizând că acest demers este circumscris dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Relevant sub acest aspect, chiar dacă termenele expuse anterior nu au fost respectate întocmai, este faptul că reclamanta a depus diligenţe pentru parcurgerea procedurii instituite de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., pârâta a cunoscut pretenţiile solicitate, litigiul putând fi oricând soluţionat pe cale amiabilă până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, mai ales că sub acest aspect nici una din părţi nu a fost prejudiciată.
A fost dată eficienţă juridică clauzei stipulate la art. 7.6 din antecontractul de vânzare-cumpărare potrivit căreia în cazul neefectuării recepţiei la termenul convenit, promitentul vânzător va plăti promitentei cumpărătoare penalităţi de întârziere în cuantum de 2% pe zi de întârziere din valoarea preţului încasat până la data stabilită pentru recepţie.
Chiar pârâta SC B.R.E. SRL, prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Cluj Napoca, la data de 10 aprilie 2009 menţionează că abia la 22 ianuarie 2009 a invitat pe reclamantă să se prezinte în vederea predării apartamentului, deşi la art. 7.1 era stipulat expres la obligaţiile promitentului vânzător că se va semna procesul verbal de recepţie cel mai târziu până la data de 30 septembrie 2008.
Şi în privinţa sumelor datorate reciproc s-a apreciat că în speţă operează compensarea legală, fiind respectate dispoziţiile art. 1143 şi următoarele C. civ.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.R.E. SRL împotriva deciziei civile nr. 149 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.R.E. SRL Floreşti împotriva deciziei nr. 149 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1618/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1625/2011. Comercial → |
|---|
