ICCJ. Decizia nr. 1837/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1837/2011
Dosar nr. 880/107/2009
Şedinţa publică de la 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Alba, secţia comercială de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 164/COM din 10 martie 2010 a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului S.L.A. şi respectiv inadmisibilităţii, invocate de pârâta SC U.C.T.B. SA.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul S.L.A. în contradictoriu cu pârâtele SC M.C. SRL şi SC U.C.T.B. SA în sensul că a constatat nulitatea absolută a contractului de garanţiei imobiliară autentificat notarial prin încheierea nr. 292 din 6 martie 2008, a Biroului Notarului Public P.R.G., încheiat între pârâte, în calitate de părţi semnatare ale contractului de credit nr. ALB2/11 din 6 martie 2008, pârâta SC U.C.T.B. SA, în calitate de creditor garantat şi pârâta SC M.C. SRL, în calitate de debitor ipotecar.
S-a constatat nulitatea absolută a încheierii de autentificare nr. 292 din 6 martie 2008, a Biroului Notarului Public P.R.G. şi în consecinţă s-a anulat încheierea nr. 7742 din 7 martie2008, a OCPI-ALBA, Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba Iulia, privind:
- intabularea în Cartea Funciară nr. 36158 Alba Iulia â€" Partea a III-a, în favoarea pârâtei SC U.C.T.B. SA, a dreptului de ipotecă de rangul II, pentru suma de 560.539 lei, plus dobânzi, comisioane şi costuri aferente;
- notarea în Cartea Funciară nr. 36158 Alba-Iulia â€" Partea a II-a, în favoarea pârâtei SC U.C.T.B. SA, a interdicţiei de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, demolare, restructurare, amenajare, construire.
S-a dispus radierea din Cartea Funciară nr. 36158 Alba Iulia, a înscrierii dreptului de ipotecă de rangul II, în favoarea pârâtei SC U.C.T.B. SA, cât şi a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, demolare, restructurare, amenajare, construire, notate în Cartea Funciară nr. 36158 Alba-Iulia â€" partea a II-a, în favoarea pârâtei SC U.C.T.B. SA.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că se impune respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului S.L.A., invocată de pârâta SC U.C.T.B. SA, avându-se în vedere calitatea de beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare al imobilului asupra căruia, în favoarea pârâtei SC U.C.T.B. SA, promitentul vânzător SC M.C. SRL a instituit ipoteca de rangul II, precum şi interdicţia de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, demolare, restructurare, amenajare şi construire.
A fost respinsă şi excepţia inadmisibilităţii cererii de radiere a ipotecii şi de ridicare a interdicţiilor înscrise în cartea funciară, invocată de aceiaşi pârâtă, cu motivarea că argumentele aduse în sprijinul ei vizează fondul cauzei, iar radierea ipotecii şi a interdicţiilor înscrise în cartea funciară nu poate fi analizată distinct de capătul de cerere principal.
Pe fondul litigiului dedus judecăţii, s-a apreciat că pentru reclamant, toate drepturile conferite lui, de promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în C.F. nr. 36158 Alba-Iulia, reprezintă un bun în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, în plus, erau opozabile atât pârâtei SC M.C. SRL, în calitatea de promitent vânzător, cât şi pârâtei SC U.C.T.B. SA, care ştia despre existenţa promisiunilor de cumpărare încheiate între pârâta SC M.C. SRL şi terţi, printre care şi reclamantul, asupra imobilelor cu privire la care s-a făcut raportul de evaluare în vederea încheierii contractului de garanţie imobiliară.
Cu toate acestea, ignorând drepturile reclamantului, în calitate de beneficiar al promisiunii de vânzare, pârâtele SC M.C. SRL şi U.C.T.B. SA, au încheiat Contractul de garanţie imobiliară autentificat notarial prin încheierea nr. 292 din 6 martie 2008, în baza căruia, au instituit asupra imobilului înscris în Cartea Funciară nr. 36158 Alba â€"Iulia â€" Partea a III-a, în favoarea pârâtei SC U.C.T.B. SA, dreptul de ipotecă de rangul II, pentru suma de 560.539 lei, plus dobânzi, comisioane şi costuri aferente, cât şi interdicţia de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, demolare, restructurare, amenajare, construire, a imobilului respectiv, paralizând astfel orice posibilitate a reclamantului, de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în C.F. nr. 36158 Alba Iulia, fie pe calea autentificării notariale, (cum de altfel s-a şi stipulat în art.8 al promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 1936 din 7 noiembrie 2006), fie pe calea acţiunii în prestaţie tabulară, grevată pe perfectarea antecontractului, în condiţiile art. 27 din Legea nr. 7/1996, republicată şi încălcându-l astfel reclamantului, pe calea unei conivente frauduloase, dreptul fundamental la respectarea bunului sau, consacrat de Protocolul Adiţional la CEDO, parte integrantă a dreptului intern, potrivit art. 11 din Constituţia României revizuită.
În aceste condiţii, contractul de garanţie imobiliară încheiat între pârâtele SC M.C. SRL şi SC U.C.T.B. SA este fundamentat pe o cauză ilicită, contrară dreptului cetăţeanului la respectarea bunurilor sale, astfel că potrivit art. 966 C. civ. nu poate avea nici un efect, fiind lovit de nulitate absolută.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 102/A din 24 septembrie 2010 a respins apelul pârâtei U.C.T.B. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 164/COM din 10 martie 2010 a Tribunalului Alba, secţia comercială, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 102/A din 24 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, a promovat recurs pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în ceea ce priveşte promisiunea de vânzare-cumpărare nr. 1936 din 7 noiembrie 2006 încheiată sub semnătură privată între reclamantul S.L.A. şi pârâta SC M.C. SRL şi care a primit dată certă prin încheierea nr. 52 din 7 noiembrie 2006 întocmită de Cabinetul Individual de Avocatură avocat C.F. nu putea să fie opozabilă terţilor şi cu atât mai puţin Băncii, aceasta nefiind notată în cartea funciară a imobilului.
Tot fără temei s-a reţinut că recurenta ar fi avut cunoştinţă despre promisiunea de vânzare-cumpărare, deşi nu s-a adus nici o probă pertinentă şi concludentă în acest sens.
Nerespectarea obligaţiei de a vinde conform promisiunii de vânzare-cumpărare este susceptibilă să genereze doar dreptul de a pretinde daune interese, reclamantul neputând pretinde predarea lucrului.
Intimatul-reclamant S.L.A. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-pârâtă U.C.T.B. SA constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pentru următoarele considerente.
Din verificarea documentaţiei depuse de părţile în litigiu, rezultă că în speţă nu este compatibilă aplicarea art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi nici nu regăseşte cauza ilicită care să atragă efectele art. 966 C. civ.
Este adevărat că potrivit art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 al CEDO orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile expuse succint anterior, nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta cadrul legal intern pe care îl consideră necesar pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general.
În jurisprudenţa CEDO, constant s-a luat în consideraţie existenţa bunului în patrimoniul celui care reclamă, iar neîndeplinirea cerinţei existenţei bunului a condus la constatarea incompatibilităţii aplicării art. 1 din Protocolul 1.
Astfel, la data de 7 noiembrie 2006 a fost încheiată convenţia intitulată promisiune de vânzare-cumpărare nr. 1936 din 7 noiembrie 2006, care a primit dată certă prin încheierea de la acea dată cu nr. 52 întocmită de Cabinetul Individual de Avocatură C.F., având pe reclamantul S.L.A. în calitatea de promitent cumpărător şi pârâta SC M.C. SRL în calitatea promitent vânzător.
Obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare îl constituia un imobil situat în Alba Iulia judeţul Alba, respectiv 1/1 teren din parcela nr. 15, în suprafaţă de 303,592 mp iar imobilul construit urmând să fie casa tip unifamilială în suprafaţă de 210 mp construiţi şi aria utilă de 160 mp, preţul stabilit fiind de 70.000 Euro (inclusiv TVA) cu modalitatea de plată precizată la art. 1.
Ulterior, între aceleaşi părţi a fost încheiat actul adiţional nr. 1 din 16 ianuarie 2009 la promisiunea de vânzare-cumpărare nr. 1936 din 7 noiembrie 2006.
La data de 6 martie 2008, între pârâta SC U.C.T.B. SA, în calitatea de creditor şi pârâta SC M.C. SRL în calitatea de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit nr. ALB2/11/2008 pentru suma de 500.539 lei, subsecvent fiind încheiat şi un contract de garanţie imobiliară. Pentru a garanta îndeplinirea integrală şi la timp a tuturor obligaţiilor, debitorul ipotecar SC M.C. SRL a constituit în favoarea U.C.T.B. SA o ipotecă de rangul II pentru suma de 560.539 lei, credit plus dobânzi, comisioane şi celelalte costuri ale creditului asupra bunului imobil situat în Alba Iulia, judeţul Alba, constând în teren intravilan cu suprafaţa totală de 303 mp, edificat cu casă P-M, înscris în Cartea Funciară nr. 36158 a localităţii Alba Iulia, nr. top 5023/1/2/1/12.
De remarcat că, aşa cum rezultă din încheierile înregistrate în cartea funciară, conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996, atât ipoteca de rangul I constituită în favoarea Băncii Transilvania, cât şi ipoteca de rangul II constituită în favoarea U.C.T.B. SA au fost înregistrate la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba, fiind astfel asigurată opozabilitatea faţă de terţi, situaţie care nu se regăseşte privitor la promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la 17 noiembrie 2006 între reclamantul S.L.A. şi pârâta SC M.C. SRL.
De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept în prezenta cauză, aşa cum se regăseşte şi în apărarea constantă a recurentei, este aspectul că promisiunea de vânzare cumpărare este generatoarea unei obligaţii de a face, respectiv de a se proceda în viitor la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, fără a naşte şi obligaţia de a da, adică de a transmite dreptul de proprietate.
Apare cât se poate de evident că reclamantul S.L.A. nu avea calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu la momentul când pârâtele SC M.C. SRL şi SC U.C.T.B. SA au încheiat contractele de credit şi garanţie imobiliară, promisiunea de vânzare-cumpărare sub semnătură privată invocată neputându-i conferi din această perspectivă realizarea demersului juridic, aceea de admitere a cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC U.C.T.B. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 102/A din 24 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, şi în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. va modifica Decizia atacată, va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa comercială nr. 164/COM din 10 martie 2010 a Tribunalului Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi pe fond va respinge acţiunea ca nefondată.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga intimatul reclamant S.L.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 607.236,46 lei către pârâta SC U.C.T.B. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 102/A din 24 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba â€" Iulia, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată, admite apelul, schimbă în tot sentinţa comercială nr. 164/COM/2010 din 10 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Alba-Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, şi pe fond respinge acţiunea ca nefondată.
Obligă intimatul-reclamant S.L.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 607.236,46 lei către pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1625/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1961/2011. Comercial → |
|---|
