ICCJ. Decizia nr. 2057/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2057/2011
Dosar nr. 2581/85/2006
Şedinţa publică de la 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6466/2002 la Judecătoria Sibiu şi declinată competenţa de soluţionare în favoare Tribunalului Sibiu şi precizată ulterior atât sub aspectul calităţii procesuale active cât şi asupra obiectului cauzei, reclamanta C.M. unica succesoare după defunctul proprietar tabular C.I., a chemat în judecată pârâtele SC C. SA, SC I.R. SRL, Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar, A.V.A.S. Bucureşti şi Consiliul Judeţean Sibiu solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate.
- nulitatea absolută a contractului de privatizare a SC C. SA pentru terenul de 18438 mp situat în Sibiu, revendicat începând cu 1990 de la Statul Român, dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001;
- nulitatea absolută a licitaţiei publice cu strigare şi a actului de adjudecare din 29 decembrie 1998, organizată de SC C. SA pentru vânzarea în timpul procesului dosarului nr. 5897/1998 a Tribunalului Sibiu a suprafeţei de 6400 din terenul revendicat de 18438 mp;
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998 încheiat între SC C. SA şi SC I.R. SRL;
- nulitatea absolută a certificatului de proprietate SB 0020 de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru suprafaţa revendicată.
În motivarea cererii reclamantele arată că neexistând titlu valabil de trecere în proprietatea statului, actele subsecvente: contractul de privatizare, contractul de vânzare-cumpărare şi certificatul de proprietate SB 0020 sunt lovite de nulitate absolută.
Prin sentinţa nr. 1881 din 30 noiembrie 2009 Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 680 din 27 iunie 2006 rămasă irevocabilă a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la primul petit al cererii şi s-a admis în parte acţiunea reclamantei constatându-se că imobilele înscrise în C.F. nr. 10348 Sibiu, proprietatea antecesorilor defuncţi expropriaţi prin DP nr. 130/1975 şi DCI nr. 125/1978 au fost trecute în proprietatea Statului Român fără titlu valabil respingându-se toate celelalte cereri şi acţiunea în ce priveşte petitele 1 şi 2 din acţiunea introductivă.
S-a mai reţinut că pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia se afla acţiunea în revendicare, suspendată în vederea răspunderii la notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001.
De asemenea s-a apreciat că deţinerea de către SC C. SA a imobilelor â€" teren â€" în administrare directă şi includerea acestuia în patrimoniul său prin Legea nr. 15/1990 exclude posibilitatea considerării actului de privatizare ca nevalabil, întrucât acesta s-a încheiat. Conform reglementărilor în vigoare, la data efectuării actului de privatizare.
În însăşi acţiunea precizată şi completată, reclamantul menţionează că a notificat pârâtei SC C. SA potrivit Legii nr. 10/2001.
Or, contractul de privatizare a cărui nulitate cere a fi constatată este din 21 mai 1999 nr. 33 fila 124. Regula instituită la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este valabilitatea actelor de privatizare dacă au fost respectate dispoziţiile legale de privatizare în vigoare la data privatizării, or din probele dosarului nu rezultă că s-au încălcat reglementările privind privatizarea SC C. SA a deţinut bunul exercitând un drept de administrare, iar la data apariţiei Legii nr. 15/1990 acest drept a devenit de proprietate în temeiul acestei legi.
Nici actele subsecvente nu sunt lovite de nulitate, respectiv actul de licitaţie din 29 decembrie 1998. Licitaţia a fost organizată în baza OUG nr. 98/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 şi a Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 55/1998.
Contractul de vânzare-cumpărare de active la 6486 din 30 decembrie 1998 între SC C. SA şi SC I.R. SA priveşte imobilul înscris în C.F. 37494 Sibiu, nr. top 4162/3, imobil rezultat din terenurile expropriate aparţinând antecesorilor reclamantelor şi alte terenuri comasate şi recomasate, în suprafaţa totală de 120.290 mp, proprietatea SC C. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietatea asupra terenului seria SB nr. 0020/1995 în condiţiile Legii nr. 15/1990.
Acest certificat a fost cenzurat în cauza dosarului nr. 893/2006, sentinţa civilă nr. 680/2006 pentru care instanţa a apreciat că actul nu este afectat de nulitate absolută.
Şi instanţa de control judiciar a dezvoltat în considerentele hotărârii motivele ce privesc valabilitatea titlul de proprietate, arătând în considerentele deciziei nr. 348/A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, considerente însuşite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6452/2006 fila 151 că:
- nu subzistă motivele invocate drept cauze de nulitate absolută, actul a fost eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Deţinerea de către SC C. SA a terenurilor în administrare directă şi includerea acestora în patrimoniul său la data apariţiei Legii nr. 15/1990 exclude posibilitatea considerării actului de privatizare ca nevalabil, întrucât acesta s-a încheiat conform reglementărilor în vigoare la data efectuării privatizării.
Menţinerea actelor subsecvente a căror anulare o cer reclamantele este justificată şi de excepţia consacrată de practica instanţelor de la principiul resoluta jure dantis …, prin respectarea principiului de drept al asigurării stabilităţii circuitului civil, care este o nevoie de ordin general şi social.
Având în vedere că pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 â€" 22 decembrie 1989 s-a adoptat o nouă lege specială, care prevede în ce condiţii aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptăţite, nu se poate admite că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, se poate aplica în concurs cu acesta.
Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil.
Reclamantele sunt în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, astfel că exercitarea unor acţiuni ulterioare nu mai pot fi primite, având în vedere regula electa una via şi respectarea principiului securităţii raporturilor juridice consacrat în jurisprudenţa CEDO.
Răspunzând criticilor formulate de reclamantele C.M. (N.) şi C.M. (B.) Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 78 din 16 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de controlul judiciar a reţinut că în ceea ce priveşte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria SB nr. 0020 eliberat la 10 aprilie 1995 pârâtei SC C. SA (f.169 dosar fond), prin sentinţa nr. 680/2006 a Tribunalului Sibiu s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale (pentru 18.438 mp teren), hotărârea intrând sub autoritate de lucru judecat.
Apoi, sub aspectul cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de privatizare al SC C. SA Sibiu, în ceea ce priveşte terenul revendicat â€" de 18.438 mp, se constată că este reprezentat de vânzarea de acţiuni între FPS şi Asociaţia C. Sibiu.
Terenul revendicat a devenit proprietate a pârâtei SC C. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ce nu a fost anulat de instanţă, astfel că la privatizarea societăţii, în conformitate cu art. 35 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, în vigoare la data tranzacţiei (până la abrogarea sa prin Legea nr. 99/1999) valoarea terenului a trebuit inclusă în capitalul social.
Chiar dacă pe rolul instanţelor existau litigii cu privire la o parte din teren, proprietatea era atestată de certificatul eliberat în acest sens, confirmat ulterior de instanţele judecătoreşti, astfel că înstrăinarea celor 6430 mp nu poate fi apreciată drept nulă şi nici nu se poate reţine reaua-credinţă a cumpărătorului-adjudecatar al imobilului la licitaţia publică din 29 decembrie 1998.
Pe de altă parte, în mod legal s-au respins cererile reclamantelor şi în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a licitaţiei publice şi a actului de adjudecare din 29 decembrie 1998, cât şi a contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 6486 din 30 decembrie 1998, neputându-se reţine încălcări ale HG nr. 55/1998 de natură să atragă sancţiunea nulităţii absolute. În procedura specială instituită de aceasta sunt prevăzute termene scurte, în favoarea licitanţilor, pentru asigurarea legalităţii licitaţiei fără legătură cu exercitarea unor acţiuni de drept comun. În plus, procesul s-a notat în C.F. nr. 37494 Sibiu ulterior vânzării, abia la 17 martie 2009.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen şi legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în sensul că deşi capătul de cerere referitor la certificatul de proprietate a fost disjuns, instanţa de apel a analizat un capăt de cerere ce nu mai formează prezentul dosar.
De asemenea se critică faptul că nu s-a reţinut reaua credinţă a intimatelor care cunoşteau ca exproprierea în speţă a fost abuzivă, că terenurile sunt revendicate de către foştii proprietari, procesul de revendicare aflându-se pe rolul Tribunalului Sibiu la data încheierii actelor subsecvente.
Se mai arată că din procesul-verbal al licitaţiei reiese că singurul anunţ apărut a fost în 8 decembrie 1998 iar licitaţia s-a ţinut în 29 decembrie 1998 â€" fil.5, acţiunea în revendicare fiind înregistrată la data de 18 noiembrie 1998 â€" fil.67-68. Din copia calendarului lunii decembrie 1998 rezultă că nu s-a respectat termenul minim de 15 zile lucrătoare, situaţie în care se impune constatarea nulităţii absolute a licitaţiei privind terenurile revendicate şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998 privind terenul revendicat, încheiat între SC C. şi I.R. cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale Legii nr. 55/1998 şi ale Legii nr. 54/1998. Licitaţia s-a ţinut în mare grabă şi în perioada sărbătorilor de iarnă, fără respectarea dispoziţiilor expres prevăzute de lege, în vederea vânzării unei părţi 6430 mp. Din terenul revendicat de pârâte. La licitaţie au participat aşa cum s-a arătat şi dovedit în acţiune acelaşi grup de persoane care figurau în cele două societăţi participante la licitaţie, anunţul nu a fost afişat la sediul, locul activului, tocmai pentru a evita participarea la licitaţie chiar a reclamantelor.
- instanţa de apel a reţinut eronat că procesul s-a notat în C.F. ulterior vânzării, abia în 17 martie 1999, deşi cererea de notare a procesului a fost înregistrată la notariatul Sibiu la data de 18 noiembrie 1999 â€" fil.17, odată cu promovarea acţiunii de revendicare.
Recursul este nefondat.
Examinând considerentele deciziei instanţei de apel rezultă că acestea au avut în vedere nulitatea absolută a contractului de privatizare a SC C. SA în ce priveşte terenul în suprafaţă de 18.438 mp; nulitatea absolută a licitaţiei publice cu strigare.
Or, din cuprinsul motivării, raportat la criticile formulate rezultă că obiectul Contractului de privatizare îl reprezintă vânzarea de acţiuni între Fondul Proprietăţii de Stat şi Asociaţia C. Sibiu, iar nu terenul revendicat de reclamanta intrat în proprietatea SC C. SA în baza Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor seria SB nr. 0020.
Potrivit art. 35 alin. (2) din OUG nr. 88/1997 Societăţile comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor vor fi privatizate cu includerea valorii terenului în capitalul social. Acţiunile aferente valorii majorate a capitalului social revin Fondului Proprietăţii de Stat şi celorlalţi acţionari, după caz, în funcţie de data la care terenurile au fost înscrise în cartea funciara şi de momentul dobândirii calităţii de acţionar.
Având în vedere dispoziţiile art. 35 alin. (2) din OUG nr. 88/1997 şi faptul că pentru SC C. SA s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor înainte de apariţia OUG nr. 88/1997, în cauza nu-şi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 35 alin. (1) din OUG nr. 88/1997, 321 şi nr. 14 din Legea nr. 99/1999.
Cu privire la petitele legate de nulitatea absoluta a licitaţiei publice cu strigare, a actului de adjudecarea din data de 29 decembrie 1998, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998, în primul rând s-a precizat că întreaga procedură care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA şi SC I.R. SRL a fost cea prevăzută de legiSIaţia în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 72 alin. (2) din HGR. nr. 55/1998 termenul de ţinere al licitaţiei este de minimum 15 zile şi maximum 30 de zile.
Astfel, anunţul de ţinere al licitaţiei a fost publicat în presă şi afişat la sediile FPS Bucureşti, FPS Braşov şi FPS Direcţia Teritoriala Sibiu la data de 8 decembrie 1998.
Conform procesului-verbal de licitaţie, aceasta a avut loc la data de 29 decembrie 1998, deci după 21 de zile de la data publicării.
Vânzarea activului s-a făcut cu respectarea prevederilor OUG nr. 88/1997, Legii nr. 44/1998 şi HGR. nr. 55/1998, prin licitaţie publică cu strigare. Persoanele care au participat la licitaţie au îndeplinit condiţiile de participare aşa cum au fost stabilite prin anunţul publicitar şi prin caietul de sarcini, societatea câştigătoare oferind cel mai bun preţ.
Potrivit prevederilor art. 79 din HGR. nr. 55/1998, contestaţiile privind modul de organizare şi ţinere a licitaţiei se formulează de cei interesaţi în termen de 24 de ore de la încheierea şedinţei de licitaţie, însa în termenul menţionat reclamanţii nu au contestat aceasta licitaţie, termenul de 24 de ore fiind de decădere.
De altfel, aşa-zisele nulităţi invocate de recurentă nu fac parte din nulităţile absolute prevăzute de art. 26 şi art. 27 din OUG nr. 88/1997.
În ceea ce priveşte data când procesul a fost notat în cartea funciară, precizarea că acesta a fost notat în data de 17 martie 1999, la 4 luni de zile de la data când s-a făcut anunţul de vânzare al activului şi când a fost ţinută licitaţia de vânzare a acestuia, fiind şi ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA şi SC I.R. SRL.
Astfel, la data de 29 decembrie 1998 când a avut loc licitaţia, cât şi la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul au fost de bună-credinţă.
În plus prin Decizia nr. 6452/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre irevocabilă â€" s-a respins definitiv cererea de retrocedare în natură a terenurilor formulată de recurentă.
Rezultă deci că instanţa a stabilit irevocabil faptul că restituirea în natură se respinge şi urmează ca Statul Român să acorde despăgubiri.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.M. (N.) împotriva deciziei nr. 78/A/2010 de la 16 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1961/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2059/2011. Comercial → |
|---|
