ICCJ. Decizia nr. 2030/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA GOMERQALĂ
Decizia nr.2030/2011
Dosar nr. 17573/63/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Prin sentinţa nr. 240 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de reclamanta SC S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâţii M.C.P.N. şi R.A.D.E.F. R., având ca obiect vânzarea holului cinematografului J.N., situat în Craiova, prevăzut în contractul de închiriere nr. 713 din 24 mai 2001 şi încheierea contractului de vânzare-cumpărare a menţionatului spaţiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că activul solicitat de reclamantă nu a fost inclus în lista activelor disponibile ce pot fi vândute în baza Legii nr. 346/2004 şi avizată de comitetul director al R.A.D.E.F. R. din data de 5 martie 2008, aprobată în consiliul de administraţie din data de 7 martie 2008.
Prin Decizia nr. 137 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de reclamanta SC S.I. SRL Craiova, împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâtele să vândă reclamantei spaţiu comercial-hol cinematograf J.N., în suprafaţă de 75 m.p., situat în Craiova, în condiţiile Legii nr. 346/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că apelanta-reclamanta deţinea cu chirie holul de acces din incinta cinematografului J.N., activ restituit de pârâta R.A.D.E.F. R. persoanelor îndreptăţite, ceea ce determină inaplicabilitatea legislaţiei speciale privind vânzarea sălilor şi a grădinilor de spectacol cinematografic aflate în domeniul privat al statului sau proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (l) pct. a) şi b) din Legea nr. 346/2004, apelanta - reclamantă încadrându-se în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii ce poate cumpăra acest activ, pentru regia autonomă existând obligaţia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, potrivit art. 12 alin. (2) din menţionata lege.
Împotriva deciziei din apel au formulat recurs atât pârâtul M.C.P.N., pârâta D.G.F.P. DOLJ, cât şi pârâta R.A.D.E.F. R. recurentul-pârât M.P.N. a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (l) din Legea 346/2004, potrivit cărora întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome.
Cu privire la fondul cauzei, acesta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (l) lit. a) şi lit. b) teza I din Legea nr. 346/2004, potrivit cărora întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, întrucât apelanta-reclamantă SC S.I. SRL nu face parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii spre a-i fi aplicabile evocatele reglementări.
Recurentul-pârât M.C.P.N. a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă faţă de M.C.P.N., iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei, împotriva sentinţei primei instanţe şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, această apărare nu poate fi primită, având în vedere că demararea procedurii de vânzare a un activ din domeniul privat al statului se face în conformitate cu art. 67 din OG nr. 39/2005 privind cinematografia, pe baza unei strategii emise de M.C.P.N. şi aprobată prin hotărâre de guvern, sens în care a fost adoptată HG nr. 1874/2006 care, prin Decizia Secţiei de contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2579 din 20 iunie 2008 a fost definitiv şi irevocabil anulat.
Este de menţionat, deopotrivă, că, pentru Consiliul de Administraţie al R.A.D.E.F. R. era necesar un mandat special dat de M.C.P.N. în scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu utilizatorul sălii de cinematograf, astfel cum rezultă şi din adresa nr. 8698 din 20 noiembrie 2009, menţionatul minister având, aşadar, obligaţii cu privire la vânzarea activului, ceea ce justifică chemarea în judecată a acestuia, pentru a-i fi opozabilă hotărârea.
Cu privire la fondul recursului formulat de pârâtul M.C.P.N., este de observat că, potrivit dispoziţiilor art. 65 din OG nr. 39/2005, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente se află în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. R. şi sunt prevăzute în anexă-parte integrantă a precitatei ordonanţe, iar, potrivit prevederilor art. 12 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 346/2004, activele disponibile vor fi vândute la solicitarea locatorului, la preţul negociat, reglementări ce impun îndeplinirea cumulativă a unor condiţii, printre care:
- intimata-reclamantă să fie proprietara activelor, în pricina de faţă, constatându-se că activul în litigiu se află în proprietatea privată a statului;
- activele să fie disponibile, în pricina de faţă, constatându-se că spaţiul în litigiu nu figurează în această calitate în Lista Activelor Disponibile, întocmită conform dispoziţiilor art. 13 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 364/2004.
De asemenea, este de precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 364/2004, regiile autonome sunt obligate să stabilească şi să întocmească listele cuprinzând activele disponibile, condiţie esenţială ce trebuia îndeplinită şi în cazul strategiei de vânzare a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea statului, având în vedere dispoziţiile HG nr. 1874/2006 prin care au fost detaliate modalităţile de vânzare a cinematografelor utilizatorilor actuali, prin negociere directă, acest din urmă act normativ şi, implicit, strategia reglementată fiind anulate, irevocabil, prin Decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Aşa fiind, în pricina dedusă prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că, în adevăr, instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, îndeplinirea cumulativă a cerinţelor cuprinse de art. 12 alin. (l) lit. a) şi b) teza I din Legea nr. 346/2004 şi, deopotrivă, a interpretat şi aplicat, în mod greşit, dispoziţiile art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 364/2004.
Recurenta-pârâtă D.G.F.P. DOLJ în numele statului român reprezentat de M.F.P. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că atât legislaţia din domeniul cinematografiei, cât şi Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii nu prevăd în sarcina M.F.P. obligaţii cu privire la vânzarea spaţiului în litigiu, iar, HG nr. 1874/2006 pentru aprobarea strategiei privind vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, precum şi a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. R. stabileşte persoanele ce pot avea calitatea de vânzător a menţionatelor active, printre acestea nefiind cuprins M.F.P.
Recurenta-pârâtă D.G.F.P. DOLJ a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei atacate şi respingerea acţiunii faţă de pârâtul M.F.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, statul este reprezentat de M.F., exclusiv, în litigiile privitoare la dreptul de administrare a regiilor autonome asupra bunurilor din domeniul public şi în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra aceloraşi bunuri din domeniul public.
În raport cu menţionatul text legal şi având în vedere că bunul în litigiu face parte din categoria celor aflate în domeniul privat, nicidecum, public, al statului, se constată că, în adevăr, statul român nu este reprezentat de M.F.P. în pricina dedusă prezentei judecăţi, cum, în mod just, recurenta-pârâtă a arătat prin critica adusă deciziei pronunţată în apel.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursurile formulate în cauză de pârâţii M.C.P.N. şi D.G.F.P. DOLJ, să modifice Decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta SC S.I. SRL, împotriva sentinţei primei instanţe, ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de pârâta R.A.D.E.F. R., se constată că acesta este tardiv declarat, având în vedere că, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, iar, în situaţia în care partea lasă să expire acest termen fără a beneficia de el, intervine decăderea, potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., or, recurenta-pârâtă R.A.D.E.F. R. a declarat recurs cu depăşirea termenului imperativ stabilit de legea procesuală pentru exercitarea dreptului său de a ataca cu recurs Decizia dată în apel, aşa fiind, Înalta Curte urmând să dea eficienţă precitatelor dispoziţii legale şi să dispună în sensul respingerii recursului formulat în cauză de pârâta R.A.D.E.F. R., ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâţii M.C.P.N. şi de D.G.F.P. Dolj, împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 137 din 15 iunie 2010, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul reclamantei SC S.I. SRL Craiova, împotriva sentinţei Tribunalului Dolj nr. 240 din 14 aprilie 2009, ca nefondat.
Respinge recursul formulat de pârâta R.A.D.E.F. R., împotriva aceleiaşi decizii, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1749/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1404/2011. Comercial → |
|---|
