ICCJ. Decizia nr. 1749/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1749/2011
Dosar nr. 28771/3/2009
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 28771/3/2009, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B.I.L. şi au fost anulate hotărârile nr. 42, 43, 44, 45, 46 din 18 mai 2009 ale Adunării generale a acţionarilor pârâtei SC U.A.S. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul deţine calitatea de acţionar minoritar în cadrul pârâtei, care este o societate comercială ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa de capital, fiind supusă, în ceea ce priveşte convocarea şi desfăşurarea adunărilor generale, dispoziţiilor art. 117, art. 1171, art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi Legii nr. 297/2004.
S-a apreciat că nu s-a dovedit respectarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată cu privire la stabilirea datei de referinţă pentru determinarea acţionarilor îndreptăţiţi să participe şi să voteze în cadrul adunării generale din data de 18 mai 2009, aspect de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârilor adoptate ca urmare a nerespectării cerinţelor legale pentru formarea voinţei sociale.
Totodată, instanţa a considerat că nu a fost respectat dreptul la informare al tuturor acţionarilor cu privire la materialele supuse dezbaterii, fiind înlăturate apărările pârâtei privind afişarea pe website-ul societăţii sau comunicarea cu adresa nr. 3310/2009.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 1639 din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat apel S.C. U.A.S. S.A. Bucureşti care a fost admis prin Decizia comercială nr. 367 din 6 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi în consecinţă a schimbat în tot sentinţa comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că societatea a realizat convocarea adunării generale din data de 18 mai 2009 prin publicarea convocatorului la data de 15 aprilie 2009, data de referinţă fiind fixată pentru 30 aprilie 2009, cu respectarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. De asemenea instanţa de apel a reţinut că a fost respectat şi dreptul de informare conform art. 224 din Legea nr. 297 şi art. 136 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 (în vigoare la data realizării procedurii de convocare şi desfăşurării şedinţei), considerând că societatea a permis consultarea documentelor supuse dezbaterii în cadrul adunării, fiind menţionat locul la care acţionarii au acces în convocatorul publicat, inclusiv pe site-ul societăţii.
Împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 6 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs B.I.L. arătând că: instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit art. 123 raportat la art. 117 indice 1 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 224 din Legea pieţei de capital nr. 297/2004 şi art. 136 din Regulamentul nr. 1/2006, art. 127 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
În dezvoltarea criticilor de recurs subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arată că: 1. instanţa de fond în mod greşit a considerat că data de referinţă se menţine în mod firesc aceeaşi căci în textul ultimului convocator din 5 mai 2009 nu apare nici data de referinţă; 2. instanţa de apel în mod greşit a aplicat dispoziţiile art. 136 din Regulamentul CNVM art. 1/2006 şi art. 224 din legea pieţei de capital şi a asimilat convocatorul cu materialele supuse dezbaterii; 3.instanţa de apel a înlăturat nelegal şi nemotivat critica referitoare la art. 127 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei Înalta Curte reţine următoarele.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Doctrina a statuat că este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii înseamnă că instanţa a aplicat dispoziţiile legale incidente cauzei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greşit.
Din această perspectivă precum şi din primele două critici ale deciziei recurate Înalta Curte reţine că în Decizia instanţei de apel s-a reţinut în mod corect că societatea intimată a realizat convocarea adunării generale din data de 15 aprilie 2009, data de referinţă fiind stabilită pentru 30 aprilie 2009, în Monitorul Oficial nr. 2399 din 5 mai 2009, publicându-se doar o completare a convocatorului cu puncte suplimentare pe ordinea de zi, rămânând în mod firesc aceeaşi. Astfel, în raport de art. 1171 alin. (3) din Legea nr.31/1990 completarea convocatorului cu noi puncte pe ordinea de zi nu presupune şi modificarea datei de referinţă sau a datei adunării generale. Data de referinţă odată stabilită nu poate fi ulterior modificată printr-o completare a convocatorului.
Referitor la critica recurentei în sensul că instanţa de apel a aplicat în mod greşit art. 136 din Regulamentul nr. 1/2006 C.N.V.M. şi art. 136 din Legea pieţei de capital, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată faţă de faptul că societatea a permis consultarea documentelor supuse dezbaterii în cadrul adunării, fiind menţionat locul la care acţionarii au acces în cadrul adunării, în convocatorul publicat pe site-ul societăţii.
În ceea ce priveşte al treilea motiv de recurs în sensul că instanţa de apel a înlăturat în mod nelegal şi nemotivat critica referitoare la art. 127 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reţine că este întemeiat faţă de faptul că din considerentele deciziei recurate rezultă că instanţa de apel nu a analizat dacă în prezenta cauză au fost încălcate sau nu dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990. De altfel, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte analizând şi considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă a constatat că nici aceasta nu a analizat critica supusă judecăţii prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere considerentele arătate precum şi a faptului că soluţia ce se va da urmăreşte ca părţile să beneficieze de cele două grade de jurisdicţie şi nu în ultimul rând de un proces echitabil potrivit exigenţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială; va casa Decizia recurată şi sentinţa comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pentru judecarea pe fond cu recomandarea primei instanţe de a analiza dacă în prezenta cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/10990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială. pentru judecarea pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1746/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2030/2011. Comercial → |
|---|
