ICCJ. Decizia nr. 1742/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1742/2011
Dosar nr. 1826/1259/2009
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 6 mai 2010, Tribunalul Comercial Argeş a admis cererea formulată de reclamanţii E.C. şi C.M.S., împotriva pârâtei SC M.B. C.F. SA şi, în conformitate cu art. 136 din Legea nr. 31/1990, republicată, a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, care să analizeze operaţiunile din gestiunea societăţii, cu următoarele obiective.
- operaţiunile comerciale derulate între SC M.B. C.F. SA şi acţionarul său majoritar, SC A.T. SA, în perioada 01 septembrie 2006 şi până la data întocmirii raportului de expertiză;
- operaţiunile comerciale derulate între SC M.B. C.F. SA şi SC S. SA, al cărei acţionar semnificativ este SC A. SA, în perioada 1 septembrie 2006 şi până la data întocmirii raportului de expertiză;
- analiza operaţiunilor comerciale care au avut loc între cele trei societăţi şi efectele asupra SC M.B. C.F. SA (materiile prime şi materialele fiind cumpărate prin intermediul SC A. SA).
- să se constate realitatea transferului de bunuri şi materiale de la SC A. SA, către SC M.B. C.F. SA, realizate ca urmare a facturărilor dintre societăţi;
- să se stabilească dacă raporturile dintre aceste persoane (fizice şi juridice afiliate, conform Codului fiscal), precum şi operaţiunile efectuate în perioada de referinţă s-au circumscris prevederilor legale în materie, precum şi dacă acestea au condus la sustragerea de la obligaţiile fiscale ce revin în cazul persoanelor afiliate. În acest sens, se vor verifica dacă preţurile practicate în astfel de operaţiuni derulate între persoane afiliate au fost juste, corecte şi reale şi dacă acestea au avut la bază rapoarte de evaluare, aşa cum prevăd normele legale în vigoare.
- împrumuturile acordate de către administratorul societăţii M.B.C.F. SA, P.C., care este acţionar majoritar al SC A., către aceasta;
- înregistrarea în contabilitatea societăţii a creditelor obţinute de aceasta, în perioada la care facem referire, şi dacă dobânzile şi celelalte cheltuieli aferente acestora au fost înregistrate corect din punct de vedere fiscal;
- verificarea realităţii valorii acţiunilor A., dobândite de către SC M.B.C.F. SA, prin cumpărare de la cesionarii T.C.L. şi T.G., conform contractelor de cesiune nr. 27 din 13 noiembrie 2006 şi nr. 26 din 13 noiembrie 2006;
- evoluţia datoriilor societăţii, în perioada anterioară cumpărării acţiunilor de la punctul h şi ulterior acestei date, până la momentul efectuării analizei; evidenţierea creditorilor şi stadiul stingerii acestora.
- reinvestirea profitului aferent anilor 2006, 2007, 2008, destinaţia alocării acestor sume şi efectele economice asupra societăţii;
- verificarea reevaluării activelor în perioada 2006 - 2008, precizarea datei ultimei reevaluări, raportată la momentul analizei şi dacă au fost înregistrate corect în evidenţele contabile; verificarea şi anexarea documentaţiilor, care au stat la baza reevaluării, deoarece din situaţiile financiare rezultă diferenţe foarte mari.
- volumul creditelor contractate de către M. şi destinaţia acestora cu precizarea gradului de îndatorare a societăţii, prin luarea în calcul şi a celorlalţi factori, în determinarea acestuia.
A fost numit expertul contabil D.I., cu un onorariu de 1000 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 alin.(1) din Legea nr. 31/1990, republicată, reclamanţii deţinând împreună peste limita de 10 % din acţiunile reprezentând capitalul social, impusă de textul de lege mai sus menţionat.
Împotriva încheierii de mai sus, în termen legal, a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii, iar pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor.
Instanţa de apel a calificat calea de atac ca fiind apel şi prin Decizia nr. 65/A-C din 18 august 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de pârâta S.C. M.B.C.F. S.A. Piteşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, prima instanţă verificând şi constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată; alin. (2) al textului de lege mai susmenţionat, prevede într-adevăr că onorariile experţilor vor fi suportate de societate, cu excepţia cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credinţă, dar această eventuală rea-credinţă nu poate fi reţinută, decât după efectuarea raportului de expertiză;
- dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, nu impun motivarea cererii acţionarilor, ce deţin cel puţin 10% din acţiunile reprezentând capitalul social, pentru desemnarea unui expert, în vederea analizării anumitor operaţiuni din gestiunea societăţii şi întocmirii unui raport;
- operaţiunile pe care reclamanţii le-au solicitat a fi expertizate sunt operaţiuni din gestiunea societăţii â€" pârâte, astfel că, în mod corect şi legal, prima instanţă a dispus ca acestea să fie supuse expertizei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. M.B.C.F. S.A. Piteşti, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acţiunii.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină. Potrivit alin. (2) al art. 136 din Legea nr. 31/1990 reclamanţii trebuiau să arate motivele care au stat la baza cererii lor în temeiul cărora instanţa să aprecieze buna sau reaua credinţă a acţionarilor.
- Instanţa trebuia să aprecieze cu privire la încadrarea în categoria de operaţiuni din gestiunea societăţii, în caz contrar hotărârea pronunţată fiind nemotivată.
- Analizând fiecare operaţiune în parte, se observă că niciuna dintre ele nu se încadrează în categoria operaţiunilor de gestiune.
Intimatul E.C. a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Motivarea este clară, concisă, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv, respectând prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanţa de apel constatând în mod legal că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 din Legea nr. 31/1990.
Legal instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe de admitere a cererii intimaţilor reclamanţi apreciind că operaţiunile solicitate a fi expertizate sunt operaţiuni din gestiunea societăţii pârâte şi a dispus efectuarea raportului de expertiză.
Cât priveşte buna credinţă a acţionarilor, aceasta se prezumă, fiind în sarcina părţii adverse să dovedească reaua-credinţă şi abuzul de drept, recurenta nefăcând nicio dovadă în acest sens şi de asemenea, aşa cum corect s-a apreciat de instanţa de apel cererea reclamantei este formulată în conformitate cu dispoziţiile legale prin care se materializează dreptul la informare şi de control individual al acţionarilor asupra gestiunii societăţii.
Dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea 31/1990 nu impun motivarea cererii acţionarilor ce deţin cel puţin 10% din acţiunile reprezentând capitalul social, pentru desemnarea unui expert în vederea analizării anumitor operaţiuni din gestiunea societăţii şi întocmirii unui raport.
Se observă, însă că în mod judicios instanţa de apel a apreciat că obiectul cererii este concis şi precis determinat, atât timp cât se referă doar la anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi nu la ansamblul activităţii de administrare.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.B.C.F. SA Piteşti împotriva deciziei nr. 65/A-C din 18 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1741/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1743/2011. Comercial → |
|---|
