ICCJ. Decizia nr. 1667/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1667/2011
Dosar nr. 50705/3/2009
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamanta SC S.F. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei de 117.995 RON, contravaloarea poliţei de asigurare nr. A 464780 din 17 ianuarie 2008 încheiată pentru autoturismul Audi A4 Break cu numărul de înmatriculare; a sumei de 30.000 RON, reprezentând echivalentul sumei necesare închirierii unui autoturism în perioada aprilie – septembrie 2009; obligarea la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de la 06 noiembrie 2009, instanţa a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere având ca obiect daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 8853 din 27 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 12416/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
După declinare, pricina a fost înregistrată sub nr. 50705/372009 pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea de la 25 mai 2010, instanţa, constatând că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru în contul corect cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, şi nu a aplicat timbru judiciar datorat, a dispus amânarea cauzei în vederea complinirii lipsurilor cererii.
Prin aceeaşi încheiere instanţa a anulat dispoziţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti de la termenul din 06 noiembrie 2009 prin care s-a luat act de renunţarea la judecată a capătului de cerere având ca obiect daune morale stabilind în sarcina reclamantei taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.570,9 lei, în contul Primăriei Sectorului 4 şi timbru judiciar mobil de 5 lei.
Prin încheierea de la 26 mai 2010, instanţa a admis cererea reclamantei şi a dispus restituirea sumei de 4.850 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru conform chitanţei nr. 16759918/1 din 09 septembrie 2009 şi 17601520/1 din 06 noiembrie 2009, eliberate de CEC Bank SA.
Prin sentinţa comercială nr. 6851 din 08 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia netimbrării; a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) raportat la art. 23 alin. (2) din legea privind taxele judiciare de timbru, apreciind că pentru a se pronunţa o încheiere prin care să se ia act de renunţarea la judecată, este necesar ca reclamanta să fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul datorat, în cauză reclamanta achitând numai o parte din taxa judiciară de timbru stabilită şi comunicată în Şedinţa publică din 25 mai 2010, formulând cerere de renunţare la judecată pentru o parte din pretenţiile solicitate.
A apreciat instanţa că potrivit dispoziţiilor sus menţionate nu se poate pronunţa asupra unei cereri parţiale de renunţare la judecată câtă vreme aceasta nu a fost legal timbrată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC S.F. SRL, invocând motive de nelegalitate.
S-a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a anulat cererea ca netimbrată, din înscrisurile depuse la dosar rezultând îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina sa în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a revenit asupra măsurii dispuse prin încheierea de la 06 noiembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata celui de-al treilea capăt de cerere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 476 din 22 noiembrie 2010, a admis recursul, a desfiinţat Decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta a timbrat capetele de cerere având ca obiect despăgubirile datorate în temeiul poliţei de asigurare şi contravaloarea lipsei de folosinţă, făcând aplicarea art. 14 din Legea nr. 146/1997 şi că, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect daune morale, acesta este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în raport de art. 15 din aceeaşi lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.A. SA BUCUREŞTI (fostă A. SA) criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta – pârâtă îşi subsumează criticile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează greşita aplicare şi interpretare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 14, art. 15 şi lit. f) şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Recurenta-pârâtă conchide în sensul admiterii recursului, desfiinţării deciziei atacare şi respingerii apelului.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Art. 14 din Legea nr. 146/1997 instituie obligaţia timbrării fiecărui capăt de cerere după natura lui, o reglementare similară fiind stabilită şi în Normele de aplicare a evocatei legi – împrejurare în raport de care instanţa de apel este datoare a examina capetele de cerere timbrate şi a aplica sancţiunea anulării petitelor pentru care nu s-a îndeplinit obligaţia detimbrare, măsura anulării cererii în integralitatea sa fiind excesivă şi neconformă cu legea.
Legea taxelor judiciare de timbru reglementează în art. 15 lit. f) scutirea de la plata taxelor de timbru, a pretenţiilor având ca obiect daunele morale, enumerarea prevăzută de textul de lege referindu-se implicit şi la categoria de daune morale avută în vedere de intimata – reclamantă, legiuitorul nefăcând niciun fel de distincţie..
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a art. 14, art. 15 lit. f) şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, Decizia recurată nefiind susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta – pârâtă să plătească intimatei - reclamante 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.A. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 476 din 22 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC S.F. SRL Bucureşti cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1666/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1669/2011. Comercial → |
|---|
