ICCJ. Decizia nr. 1672/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1672/2011
Dosar nr. 181/1/2011
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta SC L.P. SA - prin administrator judiciar R.I. I.P.U.R.L., filiala Constanţa, a chemat în judecată pe pârâta SC B.I.P. SA, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 165.894 dolari SUA, în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în perioada 8 mai 2008 - 14 mai 2008, prin fapta culpabilă a pârâtei de a se fi opus executării sentinţei nr. 490 din 23 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente acestei sume cu începere de la data pronunţării şi până la data achitării integrale, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 94 din data de 16 martie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC L.P. SA. – societate în insolvenţă.
În fundamentarea acestei soluţii prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 490 din 23 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus permiterea accesului reclamantei în incinta SC B.P.I. SA în vederea asigurării pazei şi conservării bunurilor rezultate din dezmembrarea echipamentelor instalaţiilor şi construcţiilor aferente grupurilor energetice dezafectate şi casate din patrimoniul SC B.P.I. SA şi că din înscrisurile depuse la dosar ce au constituit probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că societatea pârâtă - prin organele sale de conducere s-ar fi opus în vreun fel, în perioada 8 mai - 14 mai 2008, la executarea sentinţei menţionate mai sus.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC L.P. SA Constanţa, societate în insolvenţă, prin administrator judiciar R.I. I.P.U.R.L., filiala Constanţa, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 119 din data de 13 octombrie 2009, a anulat apelul ca netimbrat, reţinând că apelanta-reclamantă nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 2410 lei şi timbru judiciar de 5 lei stabilită potrivit considerentelor expuse în încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2009, deşi a fost citată cu această menţiune, aşa cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1487 din 29 aprilie 2010 a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi sentinţe, reţinând că în mod greşit apelul reclamantei a fost anulat ca netimbrat, deoarece, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea 85/2006 raportate la art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, republicată, cu modificările ulterioare, apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 108 din 21 octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, instanţa de control judiciar reţinând în esenţă, că aceasta nu a dovedit existenţa unui prejudiciu în executarea sentinţei nr. 490/2008 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.P. SA CONSTANŢA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR R.I. I.P.U.R.L., FILIALA CONSTANŢA.
Recurenta - reclamantă îşi circumscrie criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., argumentaţia adusă în sprijinul acestora vizând, în esenţă, în raport de situaţia de fapt existentă, că instanţa de control judiciar a reţinut în mod greşit că nu au fost dovedite actele de dispoziţie ale pârâtei la punerea în executare a titlului executoriu, că în cauză s-ar impune antrenarea răspunderii civile delictuale a intimatei - pârâte, date fiind actele şi faptele săvârşite de aceasta în forma vizată de art. 35 din Decretul nr. 31/1954 şi că instanţa de apel a trecut la soluţionarea cauzei fără să ia în considerare cererea sa de probatorii.
Înalta Curte, în lipsa motivelor care pot fi încadrate în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Este de observat că deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile invocate nu pot fi subsumate acestor motive de nelegalitate. În concret, recurenta nu a dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de situaţia de fapt existentă şi de probatoriile solicitate, respectiv administrate, aspecte ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra limitelor examenului de legalitate în această fază procesuală.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarat de recurenta – reclamantă SC L.P. SA CONSTANŢA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR R.I. I.P.U.R.L., FILIALA CONSTANŢA, împotriva deciziei nr. 108 din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc.civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1669/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1674/2011. Comercial → |
|---|
