ICCJ. Decizia nr. 1729/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1729/2011
Dosar nr. 643/1/2011
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra contestaţiei în anulare;
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 201 din 19 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul reclamantei SC D. SA Sevilia.
Împotriva acestei decizii, SC D. SA Sevilia a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate, şi pe cale de consecinţă rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare, se susţine că soluţia instanţei de recurs este întemeiată pe o eroare materială, astfel că hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală.
Se arată de către contestatoare faptul că, în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. instanţa de recurs nu a făcut nicio apreciere asupra incidenţei înscrisurilor noi care au fost depuse la dosar, după ce tribunalul arbitral rămăsese în pronunţare, principiul contradictorialităţii fiind astfel grav eludat de tribunal. Apreciază că, în cazul în care instanţa de recurs ar fi observat că acele înscrisuri noi au fost depuse în faţa tribunalului arbitral după închiderea dezbaterilor şi fără a i se da posibilitatea să-şi precizeze punctul de vedere asupra acestora, nu ar mai fi putut ajunge la concluzia că prima instanţă, care a soluţionat acţiunea în anulare, a procedat corect, constatând că a avut posibilitatea să conteste cuantumul dobânzilor.
În susţinerea motivelor contestaţiei în anulare, se invocă practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând contestaţia în anulare, în limita dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. şi a motivelor arătate, se constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prima teză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
Greşelile materiale în înţelesul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
În susţinerea prezentei căi de atac, contestatoarea a invocat teza I susţinând că instanţa de recurs nu a făcut nicio apreciere asupra incidenţei înscrisurilor noi care au fost depuse la dosar, după ce tribunalul arbitral rămăsese în pronunţare, apreciind că principiul contradictorialităţii a fost grav eludat de tribunal.
Se constată că argumentele invocate, în raport de textul de lege evocat, nu pot fi reţinute întrucât nu evidenţiază o greşeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reţinută de instanţă ar fi neconformă realităţii nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare. Pe de altă parte, legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceiaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt.
Aşadar, dezlegarea dată recursului, prin Decizia atacată, nu este rezultatul unei greşeli materiale, iar prezenta contestaţie în anulare specială este nefondată din perspectiva art. 318 teza I C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC D. SA Sevilia, iar în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va obliga contestatoarea la plata sumei de 2000 RON către intimată reprezentând onorariu de avocat pentru această fază procesuală, al cărui cuantum a fost apreciat de Curte în această limită faţă de natura pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC D. SA Sevilia împotriva Deciziei nr. 201 din 19 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatoarea SC D. SA Sevilia la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC S. SA Tg.Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1725/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1730/2011. Comercial → |
|---|
