ICCJ. Decizia nr. 1780/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1780/2011
Dosar nr. 5582/99/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Prin Sentinţa nr. 190/COM din 3 februarie 2010, Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia prematurităţii acţiunii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.B. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.U. SA Iaşi .
Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 236.757,73 RON, cu titlu de penalităţi contractuale de întârziere, iar în motivare s-a susţinut că prin Contractul nr. 6495 din 20 septembrie 1993, cu toate protocoalele şi actele adiţionale, reclamanta s-a obligat să execute lucrări de infrastructură şi suprastructură şi mai apoi, lucrări de finisaje, iar beneficiarul lucrării era Asociaţia de Locatari bloc S., constituită prin Statutul 5938 din 15 februarie 1994. Pârâtul a îndeplinit calitatea de membru fondator al asociaţiei. Iniţial facturarea costurilor lunare se făcea pe numele Asociaţiei, iar din anul 1999, prin act adiţional s-a decis repartizarea costurilor direct asupra membrilor asociaţiei beneficiari ai apartamentelor. Pârâtul a înregistrat întârzieri la îndeplinirea obligaţiei de plată a facturilor, iar potrivit Actului adiţional nr. 7/2005, s-a stabilit clauza penală, constând în penalitatea de 1% pe zi de întârziere.
Pârâtul, prin întâmpinare a invocat excepţia prematurităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
Excepţia prematurităţii, a fost respinsă de către tribunal, care a reţinut că a fost făcută dovada concilierii directe.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, tribunalul a constatat că relaţiile contractuale s-au derulat între reclamantă şi Asociaţia de Locatari bloc S., iar obligaţia de plată a penalităţilor în caz de achitare cu întârziere, nu este opozabilă pârâtului. Actul adiţional nr. 4/1999, invocat de reclamantă, prin care s-a decis ca decontările să se facă pe numele membrilor asociaţiei, nu a fost asumat prin semnătură de către pârât. De asemenea, Actele adiţionale nr. 5/2004 şi nr. 7/2005, prevede în calitate de beneficiar Asociaţia, pârâtul nefiind decât un membru fondator.
În consecinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta se poate îndrepta numai împotriva Asociaţiei pentru plata penalităţilor de întârziere, care se poate regresa împotriva membrilor asociaţiei.
Împotriva Sentinţei nr. 190 din 3 februarie 2010 a Tribunalului Iaşi, a declarat apel reclamanta, prin care a susţinut că instanţa de fond nu a calificat corect natura Asociaţiei de Locatari şi natura dintre ea şi membri acesteia. Doctrina este unitară, în sensul că a considerat că asocierea mai multor persoane pentru edificarea unor blocuri de locuinţe este un contract de societate civilă. Obligaţiile asumate de o societate civilă, sunt în realitate obligaţii asumate de fiecare dintre membri săi. Obligaţia personală a pârâtului, rezultă şi din Actul adiţional nr. 4/1999, care deşi nu a fost semnat de către pârât, a fost acceptat tacit, prin plata facturilor.
Curtea de Apel, a constatat că apelul este fondat pentru următoarele argumente:
Asociaţia de locatari bloc S., nu are personalitate juridică, iar în aceste condiţii, contractul încheiat cu membri fondatori, îi obligă pe fiecare dintre aceştia în limitele contractuale convenite. Asociaţia de locatari are caracterul unei societăţi civile, în sensul art. 1491 C. civ., ceea ce face ca fiecare dintre membri semnatari ai contractului să poată fi obligat faţă de acesta din urmă în mod direct. Urmare Actului adiţional nr. 4/1999, facturile pentru contravaloarea lucrărilor pentru apartamentele nr. 16 şi 18 au fost emise de reclamantă pe numele pârâtului, care le-a şi achitat. Plata acestora şi semnarea Actului adiţional nr. 7/2005, reprezintă o achiesare la prevederile Actului adiţional nr. 4/1999.
În consecinţă, prin Decizia comercială nr. 50 din 8 iulie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa atacată în parte, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe; au fost menţinute dispoziţiile referitoare la excepţia prematurităţii introducerii acţiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal pârâtul M.B., în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacată şi menţinerea sentinţei de fond.
Criticile recurentului au vizat aplicarea greşită a instituţiei societăţii civile reglementată de art. 1491 C. civ., spiritul şi esenţa societăţii civile fiind tocmai lipsa de autonomie a membrilor acesteia, care răspund doar în condiţiile stipulate în contractul de asociere.
Asocierea nu are personalitate juridică, prin statut, membri au hotărât ca administrarea şi reprezentarea să se facă de un comitet compus din preşedinte şi patru membri.
În continuare, recurentul susţine că potrivit art. 7 alin. (3) şi art. 41 C. proc. civ., asociaţia poate fi chemată în calitate de pârâtă. În cauza de faţă, angajarea răspunderii asocierii s-a făcut prin organul de reprezentare, partea contractantă fiind Asociaţia, care îşi desfăşoară activitatea şi în acest moment, blocul nefiind finalizat şi predat nici la această dată.
În susţinerea lipsei de autonomie procesuală, se arată că patrimoniul asociaţiei include drepturile şi obligaţiile contractate, iar dacă Asociaţia nu a fost desfiinţată, starea de indiviziune nu a încetat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente:
Contractul de antrepriză nr. 6495 din 20 septembrie 1993, ce stă la baza pretenţiilor reclamantei a fost încheiat între Asociaţia de Locatari bloc S. şi reclamanta SC C.U. SA Iaşi.
Asociaţia de Locatari a fost constituită în vederea edificării unui bloc de locuinţe, acesta fiind scopul patrimonial comun al membrilor asociaţiei, ceea ce din punct de vedere juridic reprezintă o societate civilă, reglementată de dispoziţiile art. 1491 C. civ.. Asociaţia de Locatari bloc S. s-a constituit în anul 1991, având 19 membri fondatori şi şi-a încetat existenţa în anul 2009, atunci când scopul asociaţiei a fost atins, respectiv blocul a fost edificat şi finalizat.
Societatea civilă astfel constituită nu a deţinut personalitate juridică, situaţie necontestată de către pârât, iar datorită acestui caracter ea nu a dobândit calitatea de subiect autonom de drept, ceea ce înseamnă că în relaţiile cu terţii societatea nu există ca subiect de drept.
Prin art. 5 din Actul adiţional nr. 4 din 20 ianuarie 1999, semnat de către Preşedintele asociaţiei, s-a stabilit repartizarea pe beneficiari a costurilor totale, iar prin Actul adiţional nr. 7/2005, au fost prevăzute penalităţi de întârziere pentru plata cu întârziere a facturilor, act semnat de către pârât, în nume propriu. De asemenea, este de menţionat că facturile reprezentând debit au fost achitate de către pârât, ceea ce reprezintă o acceptare tacită a prevederilor Actului adiţional nr. 4/1999.
În raport de acestea, potrivit art. 1520 - 1522 C. civ., pentru obligaţiile contractate, chiar dacă în calitate de beneficiar al lucrării figurează asociaţia de locatari, răspunderea aparţine pârâtului, în calitate de asociat contractant, ceea ce justifică calitatea procesuală pasivă.
În raport de aceste împrejurări de fapt şi de drept prezentate, pârâtul deţine legitimare procesuală în cauză, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.B. împotriva Deciziei nr. 50 din 8 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1730/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1781/2011. Comercial → |
|---|
