ICCJ. Decizia nr. 1730/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1730/2011
Dosar nr. 434/2/2001
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 187 din 20 iulie 2000, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea reclamantei SC P.III SRL Bucureşti formulată împotriva pârâtei SC N.I. SRL Bucureşti, şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de: 102.599.007 ROL reprezentând preţ produse tipografice, 60.328.212 ROL - penalităţi de întârziere la plata preţului şi 6.658.544 ROL - cheltuieli de arbitrare.
Împotriva acestei sentinţe, SC N.I. SRL Bucureşti a formulat acţiune în anulare, cauza fiind declinată în temeiul dispoziţiilor art. 365 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Sentinţa civilă nr. 8415 din 15 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin Încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea plângerii penale formulată împotriva numitului B.E.
Prin rezoluţia din data de 25 mai 2010, din oficiu, s-a acordat termen la data de 7 septembrie 2010 pentru a se verifica subzistenţa motivelor vizând măsura suspendării cauzei, petenta SC N.I. SRL fiind citată la mai multe termene, consecutiv, respectiv 5 octombrie 2010, 9 noiembrie 2010 şi 7 decembrie 2010, cu menţiunea de a depune relaţii concrete privind modul de soluţionare a plângerii penale formulată împotriva numitului B.E., sub sancţiunea dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în baza art. 1551 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei pentru că SC N.I. SRL Bucureşti nu s-a conformat dispoziţiilor stabilite prin Încheierea de şedinţă de la 9 noiembrie 2010.
Împotriva acestei încheieri, SC N.I. SRL Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului, se susţine că printr-o greşită aplicare a legii, instanţa a dispus suspendarea art. 1551 C. proc. civ., în loc de art. 244 pct. 2 din acelaşi cod.
Astfel, recurenta arată că s-a conformat dispoziţiei instanţei pentru termenul din data de 7 septembrie 2010, la dosarul cauzei fiind depuse mai multe înscrisuri, ce se regăsesc la şi care denotă faptul că şi-a îndeplinit obligaţiile dispuse de instanţă. La termenul de judecată din 5 octombrie 2010 instanţa i-a pus în vedere, în plus faţă de demersurile dovedite prin înscrisuri, să facă dovada stadiului soluţionării plângerii penale.
În acest sens, recurenta arată că a emis o adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti pentru a i se comunica relaţii privind stadiul soluţionării plângerii penale, îndeplinind şi de această dată obligaţiile dispuse de instanţă. Motivat de faptul că nu a primit niciun răspuns la această adresă, la termenul din 9 noiembrie 2010 a solicitat instanţei să emită o adresă în vederea comunicării relaţiilor necesare soluţionării cauzei, însă la termenul din 7 decembrie 2010, instanţa a suspendat cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
Se apreciază de către recurentă că, această soluţie este netemeinică şi nelegală, întrucât în cauză a fost făcută dovada că cercetarea penală a continuat, prin înscrisurile de la dosar, motiv pentru care instanţa ar fi trebuit să ţină seama de demersurile sale pertinente şi legale, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte, constată că măsura suspendării dispusă este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., pentru motivele care urmează a fi relevate.
Astfel, suspendarea cursului judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. poate interveni numai în cazul în care instanţa constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege sau stabilite în cursul judecăţii.
Conform acestui text legal, instanţa va opri cursul judecăţii numai dacă neîndeplinirea obligaţiilor de către reclamantă afectează desfăşurarea normală a procesului.
În cauză, se constată că instanţa de fond în mod greşit a dispus măsura suspendării cauzei în baza art. 1551 C. proc. civ., având în vedere că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamanta SC N.I. SRL Bucureşti s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a depune relaţii concrete cu privire la stadiul soluţionării plângerii penale formulată împotriva numitului B.E:, astfel că nu i se poate imputa reclamantei starea de pasivitate şi neîndeplinirea obligaţiei impuse.
Se observă că reclamanta a stăruit în îndeplinirea obligaţiilor, având în vedere că la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2010, au fost depuse la dosar înscrisuri ce au legătura cu plângerea penală formulată împotriva numitului B.E.. La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2010, reclamanta a depus la dosar o copie a Adresei nr. 457 din 15 octombrie 2010 emisă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti din care rezultă faptul că s-a dispus redeschiderea urmăririi penale privind pe numitul B.E. şi trimiterea cauzei la Secţia 1 Poliţie în vederea completării probatoriului, instanţa acordând un nou termen de judecată la data de 7 decembrie 2010 pentru ca reclamanta să facă demersuri şi să depună înscrisuri concrete cu privire la stadiul soluţionării plângerii penale, dată la care pricina a fost suspendată.
Aşadar, se constată că, prin Adresa nr. 457 din 15 octombrie 2010 emisă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, reclamanta a făcut demersurile necesare în vederea aflării stadiului soluţionării plângerii penale formulată împotriva numitului B.E., iar faptul că Parchetul nu a răspuns solicitării reclamantei nu constituie un motiv care să-i fie imputabil reclamantei, astfel că nu poate fi reţinută culpa acesteia.
În concluzie, instanţa de apel în mod eronat a dispus că se impune măsura suspendării pricinii în baza dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., având în vedere că recurenta-reclamantă SC N.I. SRL Bucureşti s-a conformat măsurilor dispuse de instanţă, motiv pentru care pricina va fi trimisă aceleiaşi instanţe în vederea pronunţării asupra incidenţei în speţă a dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ.
Distinct de aceste considerente, se constată că instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 7206 C. proc. civ. potrivit cărora litigiile în materie comerciale se judecă într-un termen rezonabil, instanţa fiind obligată să asigure realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului. Din acest punct de vedere, se constată că măsura suspendării judecăţii pricinii a fost dispusă în anul 2001, ceea ce este de natură să constituie o încălcare a art. 6 din paragraful I din Convenţia Europeană.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de SC N.I. SRL Bucureşti, va casa Încheierea de şedinţă din data de 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cauza urmând a fi trimisă aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC N.I. SRL Bucureşti împotriva Încheierii din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează încheierea atacată, şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1729/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1780/2011. Comercial → |
|---|
