ICCJ. Decizia nr. 1745/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1745/2011
Dosar nr. 316/103/2008
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC I. SRL Piatra Neamţ Prin cererea adresată Tribunalului Neamţ, în contradictoriu cu SC V. SRL - comuna Alexandru cel Bun, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 262.497,44 lei RON reprezentând c/val facturi neachitate pentru lucrări de construcţii executate şi a cantităţii de 615 m3 buşteni nelivrată, dobânzi şi penalităţi calculate până la data de 31.05.2005. Urmare expertizelor efectuate în cauză, reclamanta îşi precizează pretenţiile la suma de 420.649,16 lei, conform raportului de expertiză contabilă, actualizată la data executării hotărârii.
Prin precizarea la acţiune, SC I. SRL a susţinut că a încheiat cu pârâta SC V. SRL contractul nr. 4/24.06.2004 proiect RO 9904,04-2.132/WKS 1 finanţat de programul PHARE â€" RICOP pentru lucrări de amenajare a motelului S. situat în comuna Alexandru cel Bun, valoarea reală a contractului fiind de 133.896 EURO. Pentru a putea beneficia de finanţare gratuită asigurată de organismele UE, pârâta s-a angajat să realizeze toate lucrările de construcţii necesare pentru punerea în funcţiune a motelului, dar a ignorat recomandările privind consolidarea clădirii, deşi lucrările executate până în momentul derulării contractului menţionat anterior, erau de o calitate necorespunzătoare, care ar fi pus în pericol viaţa turiştilor.
Menţionează că după terminarea şi recepţionarea lucrărilor prevăzute în contractul nr. 4 din 24 iunie 2004, la insistenţele proprietarului şi managerului de proiect, SC V. SRL a hotărât demararea lucrărilor de consolidare, conform contractului nr. 15/12.11.2004. Prin aceleaşi Precizări, reclamanta enumeră o serie de nereguli (ilegalităţi) săvârşite de SC V. SRL în desfăşurarea celor două contracte: comisia de recepţie s-a întrunit cu nerespectarea HG. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aceeaşi comise nu s-a referit la lucrările de consolidare conform contractului nr.15/2004, nici până la promovarea acţiunii nefiind efectuată recepţia finală a lucrărilor de consolidare, susţinând că motelul funcţionează nelegal.
Prin sentinţa comercială 154/COM din 18 februarie 2010 Tribunalul Neamţ â€" Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC V. SRL şi a fost obligată pârâta SC I. SRL la plata sumei de 136.435 lei cu titlu de daune interese şi 4975 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit înscrisurilor de la dosar, reclamanta a achitat în plus suma de 3.157 lei, faţă de valoarea stabilită a contractului.
S-a constatat că reclamanta a pretins suma de 122.236.001 lei, prezentând facturi de la furnizorii de utilităţi - gaz şi energie electrică, consumate în perioada septembrie 2004/ martie 2005; nu se poate stabili cu certitudine că utilităţile priveau obiectivul în litigiu iar perioada vizată în facturi excede cu mult intervalul de timp în care s-au desfăşurat lucrăril.
Instanţa a apreciat că reclamanta este îndreptăţită la daune interese constând în contravaloarea prejudiciului suferit prin: rezilierea contractului de prestări servicii încheiat cu Banca Transilvania, acesta fiind o consecinţă directă a neexecutării corespunzătoare a contractului mai sus menţionat â€" 24.529 lei (adresa BT, fila 136, vol. 2 ) şi a contravalorii prejudiciului suferit nefolosirea spaţiilor de cazare, în perioada 15 noiembrie 2004/15 martie 2005 - 129.360 lei â€" expert C.S.
S-a avut în vedere faptul că reclamanta a reţinut garanţia de bună execuţie (27.500 lei) - sumă ce va fi scăzută din daunele interese mai sus menţionate şi acordate (total 224.533 lei), precum şi faptul că în derularea relaţiilor comerciale şi reclamanta are o culpă de natură contractuală aspecte ce conduc la respingerea celorlalte pretenţii băneşti referitoare la penalităţi de întârziere şi dobânzi bancare.
Apelurile declarate de pârâta SC I. SRL Piatra Neamţ â€" prin administrator statutar P.G.D. şi administrator judiciar G.C. S.P.R.L. şi reclamanta SC V. SRL împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 28 aprilie 2010 au fost admise de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 102 din 30 noiembrie 2010, când s-a anulat sentinţa 154/2010 şi încheierea de îndreptare eroare materială din 28 aprilie 2010, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în baza art. 36 din Legea 85/2006, s-a constatat suspendată de drept judecata cauzei.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel la termenul din 23 noiembrie 2010 în condiţiile art. 295 C. proc. civ. a pus în discuţia părţilor motivul de apel şi ordine publică referitor la încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 36 din Legea 85/2006 şi a reţinut că, prin încheierea din 28 aprilie 2009 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul 1360/103/2009 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ, s-a deschis procedura insolvenţei faţă de societatea pârâtă SC I. SRL numind administrator judiciar C.P.I.P.U.R.L. Neamţ, acesta fiind confirmat prin încheierea din 8 iunie 2010.
Potrivit art. 36 din Legea 85/2006 în forma în vigoare la data deschiderii procedurii faţă de societatea pârâtă, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Instanţa a constatat că prin prezenta acţiune, reclamanta din cererea reconvenţională solicită valorificarea pe cale judiciară a creanţelor pe care le pretinde împotriva pârâtei aflate în stare de insolvenţă.
Cum procedura de valorificare judiciară a creanţelor împotriva debitorului este suspendată de drept, continuarea valorificării judiciare a pretinselor creanţe este nelegală, hotărârea pronunţată de prima instanţă cu neobservarea dispoziţiilor imperative ale art. 36 din Legea 85/2006 fiind nelegală.
Invocarea diferitelor neregularităţi procedurale, chiar dovedite, nu pot să înlăture dispoziţiile imperative ale legii. Nici faptul că procedura s-a deschis la cererea debitorului nu este relevantă, împotriva încheierii de deschidere a procedurii, orice creditor putând formula, în condiţiile art. 32 alin. (2) din Legea 85/2006, opoziţie, iar în cauză reclamanta-creditoare nu a făcut dovada formulării unei astfel de opoziţii.
De asemenea, reţine instanţa de apel, şi în situaţia în care dreptul de creanţă constă în despăgubiri, oricare ar fi temeiul acestora, valorificarea acestora se face conform procedurii insolvenţei, respectiv creanţa este verificată de administratorul/ lichidatorul judiciar, cenzurată judiciar de judecătorul sindic şi instanţa de recurs, Legea 85/2006 punând astfel la dispoziţia părţii mijloacele procedurale pentru valorificarea drepturilor pretinse împotriva debitorului.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC V. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs invocat, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 recurenta consideră că textul nu este aplicabil cauzei, întrucât în situaţia de faţă obiectul cererii reconvenţionale l-a constituit stabilirea încălcării de către pârâta reconvenţională a clauzelor contractuale şi obligarea acesteia la plata de daune ce urmau a fi stabilite de instanţă în baza probatoriului administrat.
Recursul este nefondat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În conformitate cu acest motiv â€" art. 304 pct. 9 C. proc. civ. â€" recurenta a pus în discuţie încălcarea dispoziţiilor art. 36 în Legea nr. 85/2006.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivului de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Prin încheierea din 28 aprilie 2009 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 1360/103/2009 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ s-a deschis procedura insolvenţei faţă de pârâta SC I. SRL numind administrator judiciar C.P.I.P.U.R.L. Neamţ, acesta fiind confirmat prin încheierea din 8 iunie 2010.
Deşi această încheiere, pronunţată anterior soluţionării cauzei de Tribunalul Neamţ nu a fost depusă la dosarul instanţei de fond, iar părţile nu au comunicat instanţei de fond deschiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006 faţă de pârâtă, în speţă, dispoziţiile art. 36 din lege şi-au produs deja efectele de la data deschiderii procedurii.
Concluzia rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care ,,de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor ".
Acest text conţine o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului sindic. El vizează toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincţie de data înregistrării acţiunii.
Suspendarea judecăţii, de drept, cum este cazul art. 36 din Legea nr. 85/2006, are drept efect oprirea cursului judecăţii, acest efect împiedicând instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.
În considerarea celor ce preced, instanţa de apel a dat o corectă eficienţă dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. V. S.R.L. împotriva deciziei nr. 102 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1743/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1746/2011. Comercial → |
|---|
