ICCJ. Decizia nr. 1744/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1744/2011
Dosar nr. 44953/3/2007
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1711 din 19 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 44953/3/2007, judecătorul fondului don cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca fiind prescrisă acţiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu pârâta SC C. SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 250.641 lei, reprezentând penalităţi pentru neexecutarea la termen a lucrărilor prevăzute în contractul de execuţie nr. x/2003, motivat de nerespectarea termenelor de execuţie conform graficului agreat.
Judecătorul a reţinut temeinicia excepţiei de prescripţie a dreptului material la acţiune, raportat la prevederile art. 14.2 conform cărora lucrările trebuiau să se deruleze conform graficului general de execuţie şi să fie terminate la data stabilită, datele intermediare prevăzute în grafice fiind considerate termene contractuale. Părţile au convenit că ansamblul lucrărilor, sau oricare parte din acestea, prevăzute să fie finalizate într-un termen stabilit prin graficul de execuţie, trebuie finalizat în termenul convenit, termen care se calculează de la data începerii lucrărilor. Totodată, s-a convenit că în cazul în care executantul nu reuşeşte, din vina sa, să îşi îndeplinească obligaţiile, achizitorul are dreptul să deducă din preţul contractului, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu 0,1% din valoarea lucrărilor rămase de executat, pentru fiecare zi de întârziere peste termenul de finalizare a lucrărilor, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor (art. 23.1). Din raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a reţinut că termenele de execuţie a lucrărilor (sau datele de finalizare ale lucrărilor) au fost: 3 octombrie 2003, 31 octombrie 2003, 4 noiembrie 2003, 06 aprilie 2004, 05.2004. Judecătorul a apreciat că la aceste date s-a născut dreptul la acţiune al reclamantei, acţiunea fiind formulată peste termenul de prescripţie general de 3 ani.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, care a solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii excepţiei invocate de pârâtă şi admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, apreciind ca fiind eronată soluţionarea cauzei în baza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, în condiţiile în care termenul de prescripţie trebuie calculat de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, respectiv de la 17 noiembrie 2006.
Prin decizia comercială nr. 469 din 17 noiembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, cu următoarele considerente: a apreciat ca fiind corectă interpretarea dată de judecătorul fondului prevederilor contractuale referitoare la termenele de execuţie intermediare, stabilite ca termene contractuale a căror depăşire dă dreptul la penalităţi contractuale. Din interpretarea acestor prevederi, completul de apel a reţinut că dreptul la acţiune pentru fiecare lucrare ce trebuia executată într-un anumit termen, conform graficului de execuţie, s-a născut la data expirării termenului respectiv. S-a reţinut că reclamanta a calculat penalităţile pretinse de la pârâtă prin raportare la aceste termene de execuţie, completul de judecată apreciind incidenţa prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune. în acest context, a fost înlăturată susţinerea reclamantei potrivi căreia numai de la data semnării procesului verbal de recepţie a lucrărilor părţile erau în măsură să facă o desocotire între sumele plătite, valoarea lucrărilor executate, plăţile efectuate şi sumele de restituit sau de plătit, faţă de împrejurarea că prevederile exprese din contract stabilesc că penalităţile se calculează independent de elementele invocate de apelantă.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, aceasta solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile reclamantei, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greşita interpretare şi aplicare a legii în ceea ce priveşte termenul de începere al prescripţiei dreptului material la acţiune. Reclamanta a invocat prevederile H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994, apreciind că în raport de aceste prevederi dreptul material la acţiune s-a născut de la data semnării procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.
Prin întâmpinare, pârâta SC C. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală decizia de apel prin care s-a constatat legalitatea şi temeinicia admiterii excepţiei de prescripţie de către judecătorul fondului, în raport de prevederile contractuale. Pârâta a mai solicitat sancţionarea reclamantei pentru exerciţiul abuziv al drepturilor procesuale, fără a preciza ce sancţiune doreşte să fie aplicată. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în această fază procesuală.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Se reţine corecta aplicare de către judecătorii apelului a prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prin raportare la prevederile contractuale care stabileau modalitatea de calculare a penalităţilor, precum şi data de la care acestea începeau să curgă, respectiv data stabilită prin graficul de executare a lucrărilor, dată nerespectată de către pârâtă. în acest context nu au incidenţă prevederile H.G. nr. 273/1994, invocate de reclamantă, aceste prevederi nefiind de natură a înlătura sau proroga termenul de începere al prescripţiei pentru penalităţile contractuale calculate pe baza graficului de execuţie. Acest act normativ are relevanţă doar pe aspectul referitor la calitatea executării construcţiei, fără a afecta termenul de prescripţie pentru depăşirea datei stabilită contractual pentru efectuarea diferitelor lucrări.
În consecinţă, va fi înlăturată critica reclamantei referitoare la calcularea greşită a termenului de prescripţie, reţinându-se legalitatea deciziei de apel din perspectiva prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Se reţine, totodată, că exercitarea unei căi de atac nu poate constitui un abuz de drept procesual, astfel încât nu se poate dispune aplicarea unei sancţiuni, astfel cum a solicitat pârâta.
De asemenea, va fi respinsă ca neîntemeiată solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care pârâta nu a dovedit efectuarea unor asemenea cheltuieli în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA (împotriva deciziei comercial nr. 469 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 44953/3/2007.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de intimata pârâtă SC C. SA privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronuntafeă în şedinţă publică astăzi, 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1647/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1810/2011. Comercial → |
|---|
