ICCJ. Decizia nr. 1846/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1846/2011
Dosar nr. 5428/118/2007
Şedinţa publică de la 12 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantele O.H.T.P. şi O.M.A., prin acţiunea formulată au solicitat instanţei de fond să constate nulitatea absolută a contractului nr. 1713 din 24 iunie 2003 prin care pârâta SC M. SA Mamaia a cedat pârâtei SC B.H.T. SRL Constanţa, exploatarea Vilei din Mamaia, vilă revendicată de reclamante în anul 2001.
Tribunalul Constanta, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3464 din 1 iunie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamante, a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţie nr. 1713 din 24 iunie 2003, a dispus evacuarea pârâtei SC B.H.T. SRL Constanţa din Vila situată în Mamaia; a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei; a respins cererea de obligare la plata contravalorii lipsei de folosinţă a Vilei şi a obligat în solidar pârâtele către reclamante la plata sumei de 9.130 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 148/COM din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul incident al reclamantelor O.H.T.P. şi O.M.A., a respins apelul principal al pârâtei SC M. SA Mamaia, a anulat ca netimbrat apelul principal al pârâtei SC B.H.T. SRL Constanţa, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis cererea de obligare în solidar a pârâtelor la plata contravalorii folosinţei imobilului către reclamante, pe perioada cuprinsă între cei 3 ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată până la data de 15 iulie 2010, data evacuării; a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 8.112 euro reprezentând prejudiciul cauzat pentru lipsa de folosinţă în perioada 15 mai 2009 - 15 iulie 2010 (contravaloare în lei la data plăţii), a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a obligat pârâtele la plata către reclamante a sumei de 1.520 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Recurentele-reclamante O.H.T.P. şi O.M.A. prin cererea înregistrată la data de 31 decembrie 2010, au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi completarea dispozitivului deciziei în sensul admiterii cererii de actualizare a prejudiciului cu rata inflaţiei susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui motiv de apel.
Recurenta-pârâtă SC M. SA Mamaia prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2011 a declarat recurs împotriva susmenţionatei decizii, solicitând casarea acesteia şi rejudecându-se cauza, să se dispună respingerea acţiunii formulate de reclamante ca nefondată.
Recursurile declarate de reclamante şi de pârâtă sunt netimbrate.
Pentru termenul de astăzi, recurentele-reclamante au fost citate cu menţiunea de a preciza cuantumul pretenţiilor în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, însă nu s-au conformat dispoziţiei instanţei şi prin apărător, au susţinut că înţeleg să nu timbreze cererea, iar recurenta-pârâtă a fost citată cu menţiunea de achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.460 lei şi timbru judiciar în valoare de 5,15 lei, conform dovezii de comunicare a procedurii de citare, aflate la fila 17 din dosar, obligaţie pe care, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit-o.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, asupra chestiunii timbrajului, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, cu referire la art. 20 (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se achită şi se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 (3) din acelaşi act normativ, mai sus menţionat şi conform normelor de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
Constatând că, recurentele-reclamante înţeleg să nu timbreze recursul, iar recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit anticipat obligaţia de satisfacere a taxei de timbru şi a timbrului judiciar şi nici până la termenul din data de 12 mai 2011, stabilit de Înalta Curte, termen, pentru când a fost legal citată cu această menţiune şi reţinând că, în cauză nu sunt incidente niciunul dintre motivele legale de scutire de la obligaţia de achitare a timbrajului, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi celor ale art. 35 alin. (1) şi 5 din Normele metodologice de aplicare, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrate recursurile declarate de reclamantele O.H.T.P., O.M.A. şi de către pârâta SC M. SA Mamaia.
Recurenta-pârâtă SC M. SA Mamaia va fi obligată, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.500 de lei, către recurentele - reclamante O.H.T.P. şi O.M.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii O.H.T.P. şi O.M.A. împotriva Deciziei civile nr. 148/ COM din 27 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC M. SA Mamaia împotriva Deciziei civile nr. 148/ COM din 27 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios cdministrativ şi fiscal. Obligă pârâta SC M. SA Mamaia la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamante.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1818/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1847/2011. Comercial → |
|---|
