ICCJ. Decizia nr. 1752/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1752/2011
Dosar nr. 1032/1/2011
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 514 din 07 mai 2010 pronunţată în dosarul nr. 1416+/265/2007 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a constatat suspendarea de drept a acţiunii principale formulată de reclamanta SC S.M.P. SA Năsăud împotriva pârâtei SC L.B.S.B. SRL Năsăud - în insolvenţă. Totodată a fost admisă acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă-reconvenţională SC L.B.S.B. SRL Năsăud – în insolvenţă prin administrator judiciar SCP I.S.B. SPRL împotriva reclamantei-pârâte reconvenţionale SC S.M.P. SRL şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta reconvenţională să plătească reclamantei reconvenţional suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri;
S-a dispus instituirea unui drept de retenţie asupra construcţiei – obiect al contractului de închiriere nr. 268 din 01 martie 2004 constând din două hale (hala de producţie atelier prelucrări prin aşchiere şi hala confecţii metalice), în suprafaţă de 1000 mp, situată în localitatea Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud, până la achitarea integrală a debitului şi a fost obligă pârâta reconvenţională să plătească reclamantei reconvenţionale suma de 4.806,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC S.M.P. SA Năsăud împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia civilă nr. 192/2010 din 10 decembrie 2010, când a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că s-a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâta SC L.B.S.B. SRL prin lichidator SCP I.S.B. SPRL. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC L.B.S.B. SRL prin lichidator SCP I.S.B. SPRL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ. şi art.3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că în cauză prin contractul de închiriere SC L.B.S.B. SRL şi-a asumat suportarea cheltuielilor necesare amenajării spaţiului conform obiectului său de activitate, iar investiţiile realizate întră sub incidenţa clauzelor contractuale întrucât raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză nu a fost contestat, iar afirmaţiile potrivit cărora hala ar fi avut aducţiune la apa şi gaz sunt nesusţinute şi contrazise de raportul de expertiză.
Astfel, susţine recurenta, lucrările de consolidare a construcţiilor şi de întreţinere a imobilului constând în: reparat şi izolat acoperişul halei, reparaţii la tavanul interior, montat ferestre – profile metalice şi sticla, tencuieli interioare, montarea porţilor interioare şi exterioare, executarea căminului apometru, alimentare cu apă, lucrări de introducere a gazului metan, amenajare grup sanitar, exced lucrărilor obişnuite de amenajare a spaţiului închiriat.
Toate lucrările efectuate, arată recurenta, profită proprietarului imobilelor fiind dovedit faptul că imobilul închiriat a primit un spor de valoare de 97.550 lei. Suma solicitată prin cererea reconvenţională a fost doar de 50.000 lei, sporul de valoare fiind mult mai mare.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă, modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta S.C. L.B.S.B. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C.P. I.S.B. S.P.R.L. Bistriţa împotriva deciziei civile nr. 192/2010 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1811/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2764/2011. Comercial → |
|---|
