ICCJ. Decizia nr. 1819/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1819/2011
Dosar nr. 3426/62/2010
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 iulie 2008, reclamanta SC C.I.A. SA - prin lichidator SC B.F.J.C.G. S.P.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC C.S. SRL Braşov, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Braşov, 8 birouri, 3 grupuri sanitare, holurile şi spaţiile auxiliare aferente, având suprafaţa utilă de 359,33 mp, et. VI- 6 birouri, 2 grupuri sanitare, holuri şi spaţiile auxiliare aferente, având suprafaţa utilă de 274 mp, precum şi cota parte ce revine din părţile comune construite, aflate în coproprietate forţată şi perpetuă, cota parte din terenul aferent construcţiei; să constate că reclamanta a consemnat la C.E.C. suma de 300.000 lei, reprezentând diferenţa de bani ce urma să fie achitată la încheierea contractului cu titlu de preţ, şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta SC C.S. SRL Braşov a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 1087/C, pronunţată la data de 23 iunie 2010, în dosarul nr. 3426/62/2010, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta SC C.S. SRL; a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.I.A. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL, şi a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, faţă de refuzul pârâtei de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, de la data scadenţei stabilită de părţi pentru data de 31 decembrie 2001 a început să curgă termenul general de prescripţie de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, în care reclamanta putea promova acţiunea şi care s-a împlinit la data de 31 decembrie 2004.
A apreciat instanţa de fond că nu se poate reţine că prin prezenta acţiune se urmăreşte valorificarea unui drept real imobiliar şi că suntem în faţa unei acţiuni reale care este imprescriptibilă, deoarece antecontractul dă naştere doar dreptului de creanţă şi obligaţiei de a face corelative.
Susţinerile reclamantei în sensul că preţul imobilului a fost achitat integral nu pot fi primite întrucât O.P. nr. 251 din 12 iulie 2001 a fost anulat prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti din data de 16 iunie 2010, dosar nr. 1585./2/2008.
De asemenea, nu s-a putut reţine nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie. Totodată, s-a constatat că partea reclamantă nu a intrat niciodată în posesia imobilului, aceasta arătând, de altfel, prin cererea de apel că intrarea în posesie era practic imposibilă fără, însă, a motiva cele susţinute. Nu s-a putut reţine, aşadar, că folosinţa permisă de partea adversă echivalează, practic, cu o recunoaştere a dreptului reclamantei şi cu întreruperea termenului de prescripţie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, reclamanta SC C.I.A. SA- prin lichidator SC B.F.J.C.G. S.P.R.L. Bucureşti, la data de 5 iulie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 4 august 2010.
Prin decizia nr. 88/Ap., pronunţată la data de 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC C.I.A. SA împotriva sentinţei civile nr. 1087/C din 23 iunie 2010 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că în mod legal instanţa de fond a constatat că, faţă de temeiurile de fapt şi de drept invocate prin acţiunea reclamantei, s-a impus admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, deoarece apelanta nu urmăreşte valorificarea unui drept real imobiliar, ci pretinde executarea unui antecontract; or, o asemenea acţiune este prescriptibilă, în termenul general de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, acţiunea reclamantei fiind introdusă după îndeplinirea termenului de prescripţie, fără a se face dovada existenţei unei cauze de suspendare ori de întrerupere a curgerii acestuia.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs reclamanta SC C.I.A. SA- prin lichidator SC B.F.J.C.G. S.P.R.L. Bucureşti, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A arătat că încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu şi achitarea preţului, fac ca dispoziţiile art. 1295 C. civ. să fie pe deplin aplicabile şi dreptul de proprietate să fie de drept transferat, astfel că instanţa de apel a fost în eroare cu privire la natura dreptului care este real şi nu de creanţă, or acţiunile reale sunt de regulă imprescriptibile extinctiv.
A mai arătat că imobilul fiind în construcţie a fost imposibilă intrarea în posesie.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În cauză, obiectul acţiunii îl constituie pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare având în vedere promisiunea de vânzare-cumpărare nerespectată de una din părţi. Or, aceasta constituie modalitatea de executare în natură a unei obligaţii de a face, întemeiată pe dispoziţiile art. 1073 şi art. 1077 C. civ., acţiunea fiind una personală, prescriptibilă, nepurtând asupra bunului, ci asupra promitentului.
Promisiunea de vânzare-cumpărare nu are drept efect de a-i transmite beneficiarului un drept real asupra bunului, obligaţia promitentului chiar dacă relativă la un bun imobil, constituind o obligaţie de a face care nu poate da naştere pentru cel în profitul căruia există decât la o creanţă.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă art. 1 alin. (1) al Decretului nr. 167/1958 privind prescriptibilitatea extinctivă a dreptului la acţiune în această materie, iar faptul că nu ar fi intrat în posesia bunului, din anumite motive pentru a se putea reţine o altă situaţie de fapt cu efectul recunoaşterii dreptului şi a întreruperii cursului prescripţiei, este o chestiune ce excede recursului, această cale de atac având caracter nondevolutiv.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.I.A. SA - prin lichidator SC B.F.J.C.G. S.P.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 88/Ap. din 19 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1836/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1815/2011. Comercial → |
|---|
