ICCJ. Decizia nr. 2622/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2622/2011
Dosar nr. 1219/108/2009
Şedinţa de la 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - secţia comercială, reclamanta SC M.T. SRL a solicitat instanţei, obligarea pârâtei SC H. BG SRL la plata sumei de 157.579, 80 lei reprezentând contravaloarea manoperei, materialelor şi folosinţa utilajelor necesare operaţiunii de desfacere, înlocuire şi refacere a pavelelor deteriorate sau dislocate, din obiectivul drumuri şi plat forme deteriorate Hala Malitoba, care face obiectul şart. 1 din Contractul din 01 iunie 2004, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC H. BG SRL a chemat în garanţie pe SC F.C. SRL, pentru întreaga sumă pretinsă de reclamantă şi pentru cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 1354 din 02 iunie 2010 a Tribunalului Arad a fost admisă în parte, acţiunea exercitată de reclamanta SC M.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC H. BG SRL (Fosta F. SRL); a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 118.000 lei reprezentând despăgubiri şi suma de 6404 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de SC H. BG SRL (fosta F. SRL) şi a fost obligată chemata în garantei SC F.C. SRL să plătească pârâtei SC H. BG SRL (Fosta F. SRL) suma de 124.404 lei reprezentând despăgubiri şi cheltuieli de judecată la care a fost obligat pârâtul către reclamant, precum şi suma de 3.955 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garantei.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că prin contractul de antrepriză din 01 iunie 2004, SC H. BG SRL (Fosta F. SRL), s-a obligat să execute pentru SC M.T. SRL drumuri şi platforme pavate, pentru care, prin art. 8 din contract, oferea garanţie de 5 ani.
În urma unui contract de vânzare - cumpărare de părţi sociale, toate pretenţiile de garanţie ale pârâtului SC H. BG SRL (Fosta F. SRL şi SC BG F. SRL) au fost preluate de SC F.C. SRL, la punct 5.2 din contract prevăzându-se că acesta din urmă va acorda tot sprijinul pentru despăgubiri integrale în cazul unor astfel de pretenţii.
Prin raportul de expertiză tehnică completat cu răspunsul la obiecţiuni, s-a stabilit că lucrarea executată de pârâtă pentru reclamantă prezintă deficienţe calitative, a căror remediere costă 118.000 lei.
Pe baza celor reţinute în fapt, instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 8 din contract, cu referire la art. 969 C. civ., în baza răspunderii civile contractuale, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 118.000 lei, reprezentând contravaloarea remedierii lipsurilor calitative la lucrarea executată.
Având în vedere şi pct. 5.2 şi 4.15 din contractul de vânzare-cumpărare părţi sociale încheiat între pârât, asociaţii acestuia şi asociaţii chematului în garanţie, raportat la art. 969 C. civ., în baza răspunderii civile contractuale, instanţa de fond a obligat chemata în garanţie SC F.C. SRL să plătească pârâtei SC H. BG SRL (Fosta F. SRL) suma de 118.000 lei reprezentând contravaloarea remedierii lipsurilor calitative la lucrarea executată, suma de 6404 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamant şi suma de 3.955 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garanţie.
Împotriva acestei sentinţe, atât chemata în garanţie SC F.C. SRL, cât şi pârâta SC H. BG SRL - fostă SC F. SRL au declarat apel, apeluri ce au fost respinse prin decizia civilă nr. 52/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - secţia comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel în concordanţă cu cele reţinute de instanţa de fond, a constatat că din probele administrate a rezultat contravaloarea deficienţelor la lucrări, iar din contractele depuse la dosar a rezultat obligaţia chematei în garanţie de a le suporta.
Instanţa de control judiciar a înlăturat criticile apelantelor vizând obligarea acestora doar la efectuarea reparaţiilor necesare, întrucât reclamanta le-a convocat în acest sens, anterior procesului, demers ce a rămas fără finalitate practică, deoarece după acordarea unui termen pentru prezentarea planului de reperaţii niciuna dintre apelante nu a mai efectuat nicio lucrare, iar a doua întâlnire stabilită nici nu a mai avut loc.
Instanţa de apel a reţinut că, reclamanta neobţinând realizarea obligaţiei în natură, o poate obţine prin echivalent, posibilitate conferită de prevederile art. 1073 C. civ. Ca urmare, s-a apreciat ca fiind lipsite de relevanţă susţinerile apelantelor în sensul că prima instanţă a acordat ce nu s-a cerut, că nu putea obliga pârâtele la despăgubiri, ci doar la refacerea lucrărilor, întemeind greşit soluţia pe fond. S-a constatat că reclamanta a acţionat în concordanţă cu dispoziţiile contractuale pe care chiar apelantele nu le-au respectat.
În termen legal, împotriva acestei decizii, chemata în garanţie SC F.C. SRL Arad a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, chemata în garanţiei susţine, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit prevederile legislative incidente în cauză şi a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al prevederilor contractuale cuprinse în art. 8 din contractul încheiat între reclamant şi pârât, obligând pârâtul, respectiv chematul în garanţie, la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubire, în condiţiile în care art. 8 face referire la garanţia lucrării efectuate şi, nicidecum, la despăgubiri.
Intimata-pârâtă SC H. BG SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea este nelegală : „când instanţă, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia";.
Este de necontestat că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul de antrepriză din 01 iunie 2004 prin care SC H. BG SRL (Fostă F.) s-a obligat să execute pentru reclamanta SC M.T. SRL drumuri şi platforme pavate, pentru care, conform art. 8 din menţionatul contract (fila 14 dosar de fond), oferea garanţie 5 ani.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de părţi sociale, toate pretenţiile de garanţie ale pârâtei SC H. BG SRL au fost preluate de SC F.C. SRL, astfel cum rezultă din cuprinsul pct. 5.2 din contract, stipulându-se că aceasta din urmă acorda tot sprijinul pentru despăgubiri integrale în cazul unor astfel de pretenţii (fila 51 dosar de fond).
În raport de aceste împrejurări, înalta Curte, constată, că în cauză, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, ţinând cont şi de prevederile art. 969 C. civ. potrivit cărora „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante";, au dat o corectă interpretare clauzelor contractuale, criticile recurentei sub aspectul greşitei interpretări a actului dedus judecăţii fiind total nefondate.
Este de reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1073 C. civ. „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunări.";
Astfel cum în mod judicios a constatat şi instanţa de apel, reclamanta a convocat pârâta şi chemata în garanţie în vederea efectuării reparaţiilor necesare, dar aceste demersuri au rămas fără finalitate practică, întrucât după acordarea unui termen în vederea prezentării planului de reparaţii niciuna dintre cele două nu a mai efectuat vreo lucrare, iar a doua întâlnire stabilită nu a mai avut loc.
În lumina dispoziţiilor art. 1073 C. civ., câtă vreme creditorul (în speţă reclamanta) nu-şi poate obţine realizarea obligaţiei în natură cum este cazul speţei de faţă, este îndriduit a obţine prin echivalent despăgubiri.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 1073 C. civ., ţinând cont de clauzele contractuale stabilite de părţi prin contractul de antrepriză din 01 iunie 2004 şi contractul de vânzare-cumpărare părţi sociale, cu respectarea principiului instituit de prevederile art. 969 C. civ., ambele instanţe au reţinut în mod corect obligarea chematei în garanţie la plata sumei de 118.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloare remediere lipsuri calitative la lucrarea executată.
Reiterând criticile formulate în apel, chemata în garanţie consideră că instanţa a acordat ce nu s-a cerut de reclamant, respectiv a acordat o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.
„Plus petita"; de care se prevalează recurenta poate fi încadrată în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., dar criticile sub acest aspect sunt nefondate şi au fost analizate şi pe deplin tranşate anterior.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Invocând acest motiv de recurs, recurenta-chemată în garanţie nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor legale invocate, susţinând formal faptul că „atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au dat o interpretare greşită prevederilor legislative incidente în cauză";.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică, iar recursul chematei în garanţie este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menţinându-se hotărârea instanţei de apel, ca legală.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 1169 C. civ., ţinând cont şi de art. 139 C. proc. civ., înalta Curte, va respinge ca nedovedite, cererile de acordare cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-chemată în garanţie SC F.C. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 52/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - secţia comercială, ca nefondat.
Respinge cererile de cheltuieli de judecată formulate de intimate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2209/2011. Comercial → |
|---|
