ICCJ. Decizia nr. 2651/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2651/2011
Dosar nr. 66/1/2011
Şedinţa publică de la 14 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, sub nr. 29/100/2010, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta SC E.T.B.M. SRL, solicitând instanţei sa dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 170.294 lei reprezentând contravaloarea dividendelor aferente perioadei 2006-2008 în valoare de 150.222 lei şi respectiv contravaloarea daunelor interese în valoare de 20.017 lei calculate la nivelul dobânzii legale aferente aceleiaşi perioade.
Prin sentinţa civilă nr. 1462 din 3 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâta SC E.T.B.M. SRL, aceasta fiind obligată să plătească suma de 150.222 lei reprezentând contravaloarea dividendelor aferente perioadei 2006-2008 şi suma de 20.017 reprezentând daune interese.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul deţine calitatea de asociat al pârâtei SC E.T.B.M. SRL, având o cotă de participare la capitalul social de 20%, iar prin Hotărârile Adunării Generale din data de 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 şi 28 mai 2008, exerciţiile financiare aferente perioadei 2006-2008 au fost aprobate şi totodată s-a decis nerepartizarea profilului obţinut.
Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social şi se plătesc în termenul stabilit de Adunarea Generală a Acţionarilor, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiilor financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.
Termenul de 6 luni, curge din momentul în care prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor SC E.T.B.M. SRL din 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 şi 28 mai 2009, exerciţiile financiare aferente perioadei 2006-2008 au fost aprobate şi a expirat tară ca adunare generală a acţionarilor să hotărască repartizarea dividendelor proporţional cu cota de participare a fiecărui asociat la capitalul social.
Singura condiţie prealabilă instituită de lege este existenţa aprobării situaţilor financiar anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, cuantumul acestuia fiind menţionat în cuprinsul celor trei hotărâri ale Adunării Generale a Acţionarilor. Cuantumul sumelor solicitate de reclamant cu titlu de dividente şi daune interese respectiv modul de calcul al acestora nu au fost contestate de pârâtă, iar dividendele reprezintă beneficiul legal datorat şi exigibil la data încheierii bilanţului contabil.
Împotriva sentinţei civile nr. 1462/2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş a formulat apel pârâta SC E.T.B.M. SRL iar prin decizia nr. 146 din 20 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj a fost admis apelul, a fost modificată sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta SC E.T.B.M. SRL.
În motivarea deciziei pronunţate instanţa a reţinut că Adunarea Generală este cea care aprobă situaţiile financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, aprobă repartizarea profitului/plata dividendelor şi termenul de plată.
Pentru plata dividendelor nu este suficientă doar aprobarea situaţiilor financiare şi trecerea termenului de şase luni de la aprobarea bilanţului ci trebuie întrunită şi cerinţa aprobării repartizării profitului/plăţii dividendelor de către Adunarea Generală.
Dividendele odată aprobate, dau naştere unui drept de creanţă al asociaţilor asupra societăţii dar în prezenta cauză adunarea generală a SC E.T.B.M. SRL a hotărât nerepartizarea dividendelor pentru perioada invocată. Aceste hotărâri nu au fost atacate devenind astfel obligatorii pentru toţi asociaţii. Ca urmare, nefiind îndeplinită cerinţa aprobării repartizării dividendelor de către adunarea generală cererea reclamantului C.I. în mod greşit a fost admisă de prima instanţă.
Totodată, în baza art. 274 C. proc. civ., intimatul C.I., a fost obligat să plătească apelantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2513 lei.
Reclamantul C.I., a formulat recurs împotriva deciziei nr. 146 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei nr. 146/2010 şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC E.T.B.M. SRL şi menţinerea sentinţei nr. 1462/2010 a Tribunalului Maramureş ca fiind temeinică şi legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurentul C.l. arată că instanţa de apel a soluţionat cauza tară a intra în cercetarea fondului în condiţiile în care SC E.T.B.M. SRL a formulat apel atât împotriva sentinţei nr. 1462/2010 cât şi împotriva încheierii din 1 aprilie 2010 dar instanţa nu a analizat în nici un fel motivele de apel vizând încheierea menţionată fapt ce atrage casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Decizia recurată, în conformitate cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este netemeinică întrucât există contradicţii între considerente şi dispozitiv în condiţiile în care a fost respinsă acţiunea ca prematură dar nu s-a pronunţat pe apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 1 octombrie 2004.
Hotărârea instanţei de apel, a fost dată cu aplicarea greşită a legii, dispoziţiile art. 67 din Legea 31/1990 fiind interpretate greşit. Dispoziţiile legale enunţate instituie o protecţie a asociatului minoritar faţă de asociatul majoritar, iar singura cerinţă prealabilă instituită de lege este existenţa aprobării situaţiilor financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.
De altfel şi art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 face precizarea clară că dividendele urmează a se distribui din profiturile determinate conform legii, fără a exista în textul de lege condiţia prealabilă a existenţei unei alte hotărâri a Adunării Generale a Acţionarilor care, ulterior aprobării situaţiilor financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, să dispună distribuirea dividendelor cuvenite asociaţilor.
Şi intimata pârâtă SC E.T.B.M. SRL a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 146/2010 a Curţii de Apel Cluj solicitând modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în tot a cererii vizând cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greşit instanţa de apel a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2513 lei în condiţiile în care din dovezile anexate rezultă un cuantum mai mare al acestor cheltuieli.
Recurenta pârâtă SC E.T.B.M. SRL a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantul C.I. prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate de ambii recurenţi se constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
1. Recursul formulat de recurentul-reclamant C.I. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., context în care nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea deciziei atacate.
Instanţa de apel a examinat în mod real problemele ce i-au fost supuse atenţiei arătând care sunt argumentele avute în vedere pentru respingerea acţiunii, respectiv faptul că adunarea generală nu a hotărât repartizarea dividendelor, iar hotărârile luate în acest nu au fost atacate devenind obligatorii pentru toţi asociaţii.
Critica recurentei-pârâte vizând nepronunţarea instanţei pe apelul formulat împotriva încheierii din data de 1 aprilie 2004 pronunţată în dosar nr. 29/100/2010 nu este fondată, întrucât instanţa de apel s-a pronunţat în limitele cererii de apel cu respectarea dispoziţiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., apelul declarat de apelanta pârâtă SC E.T.B.M. SRL vizând doar sentinţa civilă nr. 1462/2010. Este adevărat că apelanta a solicitat şi schimbarea în tot a încheierii de şedinţă din data de 1 aprilie 2010 dar ca o consecinţă a admiterii apelului formulat împotriva sentinţei nr. 1462/2010.
A casa decizia recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare ar duce la tergiversarea nejustificată a cauzei ceea ce contravine principiului celerităţii cu atât mai mult cu cât instanţa s-a pronunţat pe fondul cauzei, analizând criticile formulate de apelant.
Ca urmare nu poate fi reţinut în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin raportarea la dispoziţiile art. 261 pct. 5 şi 295 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel purtând sub acest aspect atributul legalităţii.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găseşte incidenţa în cauza de faţă întrucât instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente.
Astfel potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat. Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare.
Atunci când societatea realizează profit, ea are două opţiuni: să reinvestească acest profit sau să îl distribuie asociaţilor cu titlu de dividende.
Prin hotărârile Adunării Generale a SC E.T.B.M. SRL din data de 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 şi 28 mai 2009 au fost aprobate exerciţiile financiare aferente perioadei 2006-2008 dar nu s-a hotărât repartizarea profitului cu titlu de dividende către asociaţi. Recurentul-reclamant deşi prezent la adunările generale nu a contestat hotărârile menţionate, devenind astfel opozabile tuturor.
Instanţa de apel a reţinut corect faptul că pentru plata dividendelor nu este suficient doar aprobarea situaţiilor financiare şi trecerea unui termen de şase luni de la aprobarea acestuia ci trebuie întrunită şi cerinţa aprobării repartizării profitului sub forma de dividende către asociaţi.
Ca urmare, instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care Adunarea Generală a asociaţilor nu a aprobat distribuirea profitului sub forma de dividende către asociaţi.
Nici recursul formulat de recurenta-pârâtă SC E.T.B.M. SRL nu este fondat, critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată nefiind un motiv de nelegalitate ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critica cuantumul cheltuielilor de judecată dar instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., iar stabilirea cheltuielilor de judecată în condiţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu stânjeneşte executarea contractului de asistenţă juridică încheiat de părţi, întrucât prin micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată nu se aduce atingere raporturilor juridice generate încheiate prin contractul de asistenţă juridică.
Instanţa de apel, a aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 2513 lei cheltuieli de judecată având în vedere realitatea cheltuielilor cât şi caracterul rezonabil al acestora.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care investită cu soluţionarea cauzelor, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţilor, a statuat că acestea vor fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuielile necesare care au fost real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Faţă de considerentele expuse, înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul C.I. şi de pârâta SC E.T.B.M. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 146 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.I. şi de pârâta SC E.T.B.M. SRL împotriva deciziei nr. 146 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2764/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2622/2011. Comercial → |
|---|
