ICCJ. Decizia nr. 1793/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1793/2011
Dosar nr. 10638/2/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 152 din 19 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 10638/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Iaşi împotriva pârâtei A.V.A.S. cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 12.585,01 dolari SUA în echivalentul în lei din ziua plăţii, reprezentând diferenţă de preţ, cu dobânda legală aferentă sumei reactualizate calculată de la data sesizării şi până la data plăţii efective. Pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 171.244,90 RON cu titlu de dobândă legal datorată pentru suma achitată până la data sesizării, la plata dobânzilor legal datorate pentru fiecare sumă în parte achitată după sesizare până la data pronunţării, calculate la valoarea reactualizată, pentru perioada cuprinsă între data sesizării şi aceea a plăţii efective, precum şi la plata sumei de 3.700.000 euro în echivalentul în lei la data plăţii efective, reprezentând daune-interese, cu 100.050,30 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cu motivarea că prin Procesul-verbal de licitaţie nr. 301 din 5 aprilie 2006 întocmit de A.V.A.S. Bucureşti în cadrul executării silite a debitorului SC P. SA, reclamanta a devenit proprietara imobilului F.C. şi a unor bunuri mobile. După achitarea integrală a preţului prevăzut în procesul-verbal de licitaţie reclamanta şi-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară conform încheierii nr. 96925 din 3 decembrie 2009.
Ca urmare a contestaţiei la executare formulată de fostul proprietar SC P. SA, prin Decizia nr. 3361 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul contestatoarei, s-a modificat Sentinţa nr. 86 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a constatat nulitatea absolută a Procesului-verbal de licitaţie nr. 301 din 5 aprilie 2006 în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001, în considerarea faptului că licitaţia nu a respectat dispoziţiile legale privind protejarea monumentelor istorice.
În acest context, soluţionând cu prioritate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, curtea de apel a respins-o ca nefondată reţinând că potrivit art. 49 din OUG nr. 51/1998, termenul de 12 luni curge de la data pronunţării deciziei anterior menţionate respectiv 12 noiembrie 2008, în raport cu care înregistrarea acţiunii la data de 11 noiembrie 2009 se situează în limitele termenului de prescripţie .
Cu privire la fondul litigiului s-a argumentat că pârâta, în calitate de organizatoare a licitaţiei constatate nule este în exclusivitate în culpă pentru desfiinţarea titlului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul adjudecat, situaţie în care trebuie să suporte toate daunele şi să repare întreg prejudiciul cauzat prin fapta sa reclamantei constând în restituirea în întregime a contravalorii bunului vândut şi a daunelor reprezentând plata sumelor reactualizate şi a dobânzilor aferente calculate până la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.V.A.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că prin sentinţa recurată i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece instanţa nu a luat în considerare apărările sale şi totodată a nerespectat prevederile art. 129 C. proc. civ. întrucât nu a ordonat administrarea tuturor probelor utile soluţionării cauzei.
De asemenea, susţine recurenta, contrar celor reţinute de prima instanţă, în condiţiile în care AVAS a restituit suma încasată cu titlu de preţ, este nejustificată obligarea sa la plata sumei solicitate cu titlu de diferenţă de curs valutar, precum şi a dobânzii legale, în lipsa îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 1082 şi art. 1088 C. civ., motiv pentru care este greşită admiterea petitului privind reactualizarea creanţei, cumulul celor două tipuri de despăgubiri nefiind admisibil.
Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, ca primă instanţă, în raport de obiectul şi valoarea litigiului.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. motivul de ordine publică ce vizează încălcarea competenţei materiale a altei instanţe, ipoteză reglementată de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că:
Reclamanta a investit Curtea de Apel Bucureşti, ca primă instanţă cu o acţiune în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 1635 şi urm. şi art. 1530 şi urm. C. civ., care nu au legătură cu obiectul cererii, incidente fiind în cauză prevederile art. 1337 C. civ. privind răspundere pentru evicţiune, solicitând repararea prejudiciului produs de pârâta A.V.A.S. prin vânzarea culpabilă a imobilului pe care l-a adjudecat, fiind ulterior evinsă din dreptul său de proprietate prin desfiinţarea titlului de proprietate pentru nerespectarea de către pârâtă a dispoziţiilor legale referitoare la protejarea momentelor istorice.
Astfel investită Curtea de Apel Bucureşti, motivând respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pe dispoziţiile art. 49 din OUG nr. 51/1998, apreciază implicit că este competentă material în soluţionarea cauzei deşi obiectul litigiului nu priveşte o contestaţie la executare în legătură cu creanţele bancare preluate de A.V.A.S., reclamanta nu are calitatea de debitor cedat sau persoană asimilată acestora în sensul art. 38 din ordonanţă pentru a atrage competenţa de soluţionare reglementată expres prin art. 45 din actul normativ evocat.
Litigiul dedus judecăţii este un litigiu patrimonial promovat de terţul adjudecatar, vizează antrenarea răspunderii pârâtei pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a desfiinţării titlului de proprietate, astfel încât nici calitatea părţilor şi nici raportul juridic dedus judecăţii nu atrage aplicarea dispoziţiilor legii speciale cu privire la competenţa Curţii de Apel Bucureşti în primă instanţă, ci a tribunalului în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin urmare, recursul pârâtei va fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Sentinţei comerciale nr. 152 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1779/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1795/2011. Comercial → |
|---|
