ICCJ. Decizia nr. 1795/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1795/2011
Dosar nr. 5476/110/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din data de 13 septembrie 2010, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis în parte cererea formulată de M.D. şi a dispus înfiinţarea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea SC T.S. SRL Bacău; au fost respinse cererile formulate de reclamanta privind instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Bacău şi asupra imobilului situat în Hemeiuşi, constituit din teren, curţi, construcţii în sup. de 500 m2, precum şi instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile, respectiv autoturisme cât şi a mărfii aflată în depozitul proprietatea debitoarei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, atât reclamanta M.D., cât şi pârâta SC T.S. SRL.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din data de 30 noiembrie 2010, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a constatat suspendată de drept judecata recursurilor promovate.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin Încheierea de şedinţă din data de 25 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 7593/110/2010 s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC T.S. SRL, iar în raport de această situaţie, instanţa a considerat incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta M.D. a formulat cerere de repunere pe rol a recursurilor, prin care s-a învederat că instanţa nu a pus în discuţia părţilor oportunitatea suspendării judecăţii, fiind încălcat principiul contradictorialităţii. A mai susţinut că prin Decizia de îndrumare nr. 2593 din 27 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, se poate dispune numai dacă acţiunile judiciare au ca obiect realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar în speţa de faţă cererea privind instituirea sechestrului asigurator nu face parte din categoria acţiunilor în realizarea dreptului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta M.D. .
Prin considerentele încheierii, Curtea a reţinut că cererea de faţă tinde la realizarea creanţei creditorului, care nu deţine titlu executoriu, iar pe de altă parte, ar fi împotriva regulii de drept accesorium sequitur principale ca acţiunea principală să fie suspendată, iar accesoriul ei, cererea de instituire a sechestrului să fie continuată a fi judecată.
Împotriva încheierii prin care a fost constată suspendarea de drept, precum şi împotriva încheierii privind respingerea cererii privind repunerea cauzei pe rol, a formulat recurs reclamanta M.D., prin care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susţinut că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât nu a pus în discuţia părţilor oportunitatea acestei măsuri, fără a acorda posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise în raport de această măsură.
Dintr-un alt punct de vedere, acţiunea de faţă nu are ca obiect realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, întrucât nu tinde la pronunţarea unei soluţii pe fondul cauzei, ceea ce face să nu fie îndeplinită condiţia stabilită de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prealabil examinării criticilor invocate, Înalta Curte constată că recurenta a invocat în susţinerea recursului motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile recurentei urmând a fi analizate grupat în raport de motivul de nelegalitate privind aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi art. 245 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, suspendarea acţiunilor sau suspendarea judecăţii, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii, acest efect împiedicând instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.
Acest text conţine o normă imperativă, de ordine publică, ce are ca scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului sindic. Efectul suspensiv se produce de la pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii .
Revenind la criticile recurentei, se constată că reclamanta a invocat încălcarea principiului contradictorialităţii, întrucât, în opinia sa, instanţa nu a pus în discuţie oportunitatea dispunerii acestei măsuri, însă premisa de la care pleacă recurenta este greşită, întrucât suspendarea acţiunilor operează prin efectul legii, ex lege, iar existenţa unei hotărâri irevocabile de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului este necontestată.
Distinct de acestea, cu ocazia discutării cererii de repunere pe rol formulată de recurenta M.D., au fost analizate argumentele sale cu privire la neoperarea măsurii suspendării, astfel încât nu se poate susţine că s-a încălcat dreptul la apărare.
În ceea ce priveşte critica recurentei privind neîndeplinirea condiţiile prevăzută de teza a-II-a a articolului 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât cererea de faţă nu se încadrează în categoria acţiunilor care au drept scop realizarea efectivă a creanţei, Înalta Curte că şi această critică este nefondată.
Astfel, cererea privind instituirea unui sechestru asigurator este o cerere prin care se urmăreşte realizarea creanţei şi depinde şi are obiect numai atât timp cât cererea de realizare a creditorului ce nu are titlu executoriu există ca atare.
Cu alte cuvinte, în raport cu acţiunea principală de realizarea creanţei, sechestrul asigurator are un caracter accesoriu, deoarece măsurile de indisponibilizare a bunurilor pârâtului debitor până la terminarea procesului, au scopul de a garanta reclamantului creditor posibilitatea de a-şi realiza creanţa.
Prin urmare, suspendarea acţiunii în realizare pronunţată împotriva debitorului falit în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, impune acelaşi regim juridic şi pentru acţiunile accesorii faţă de conexiunea lor cu acţiunea principală, motiv pentru care nu se poate susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, şi pe cale de consecinţă a art. 245 alin. (2) C. proc. civ., prin care a fost respinsă cererea privind repunerea cauzei pe rol.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.D. împotriva Încheierii din 30 noiembrie 2010 şi Încheierii din 11 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1793/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1796/2011. Comercial → |
|---|
