ICCJ. Decizia nr. 1787/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1787/2011
Dosar nr. 1944/85/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin Sentinţa comercială nr. 1132/C/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a respins acţiunea comercială formulată şi precizată de reclamanta SC M. SRL Deva prin care a cerut obligarea pârâtei SC N. SRL Sibiu la plata sumei de 146.347,86 RON actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii cu titlu de preţ al unor lucrări executate în favoarea sa.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat de comun acord Contractul de executare de lucrări nr. 14/06 din 28 august 2006. Suma de 132.735,59 RON solicitată de către reclamantă, nu face parte din preţul contractual prevăzut la art. 5 din Contractul de executare lucrări nr. 14/06 din 28 august 2006. Preţul pauşal de 122.500,00 euro prevăzut la art. 5 din contract a fost achitat de către pârâtă integral, fapt de altfel recunoscut de către reclamantă. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 pct. 2 din Contract, preţul pauşal acoperea toate lucrările, materialele necesare şi serviciile stabilite prin documentele contractuale, precum şi cele care, deşi nespecificate expres, sunt necesare pentru realizarea conform regulilor şi practicii general recunoscute în construcţii, a obiectului contractului. De asemenea, conform art. 5 pct. 3 din Contract, o modificare a preţului pauşal stabilit prin documentele contractuale este exclusă chiar şi în situaţia în care pe parcursul executării lucrării apar dificultăţi de execuţie, sunt necesare măsuri suplimentare de protecţie sau apar creşteri de costuri de orice fel pentru antreprenor. Reclamanta a susţinut că, suma solicitată reprezintă contravaloarea unor lucrări provenite din faptul că, după recepţionarea lucrărilor pârâta ar fi solicitat să se efectueze diverse lucrări care ar fi fost necesare datorită unor situaţii neplăcute care nu au nicio legătură cu SC M. SRL şi preţul pauşal al Contractului nr. 14/06 din 6 august 2006. Solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 132.735,59 RON, contravaloarea lucrărilor suplimentare din Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007, este nefondată. Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 nu a fost însuşită de pârâtă prin semnătură şi ştampilă conform dispoziţiilor art. 46 C. com. Mai mult, pârâta a refuzat la plată contravaloarea facturii respective prin Adresa din data de 12 iunie 2008.
S-a reţinut, de asemenea, că odată cu încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor semnat de părţi la data de 18 aprilie 2007 au fost consemnate unele neregularităţi cu privire la lucrările de sprinklere la obiectivul K. Braşov, realizate de către reclamantă, neregularităţi care urmau să fie remediate de către acesta, conform celor consemnate în procesul verbal, în lunile aprilie şi mai 2007. Potrivit art. 10 pct. 10 din contractul încheiat de părţi, în situaţia în care admiterea recepţiei se face cu obiecţii, acestea vor fi menţionate în procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi vor fi executate de antreprenor în termenele de remediere fixate în procesul verbal. Faţă de aceste dispoziţii contractuale, reclamanta era obligată să remedieze viciile constatate pe propria cheltuială, sub sancţiunea plăţii de despăgubiri şi a executării remedierilor de către beneficiar pe cheltuiala şi riscul antreprenorului SC M. SRL.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta SC M. SRL Deva solicitând modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că, potrivit procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 18 aprilie 2007, lucrarea recepţionată este executată de către antreprenorul SC M. SRL conform contractului: lucrarea este preluată, predată, instruită, realizată parţial (au rămas de eradicat următoarele lucrări: 1. De realizat protecţia la vânzare mezeluri/lipseşte tavanul fals; 2. De realizat în zona andocare sprinklere necesare/schimbare de proiect; 3. De realizat bara de protecţie/lipseşte tavan fals; 4. Etichetare la final înainte de recepţie beneficiar), conform contractului lucrarea este considerată îndeplinită, predată în toată capacitatea de funcţiune, detaliat descrisă, acceptată de către SC N. SRL. Lucrarea a fost realizată în condiţiile în care a fost necesară reproiectarea pentru ca lucrarea finală să corespundă normelor VDS. Obligaţiile contractuale - executarea lucrărilor la instalaţia de sprinklere la obiectivul K. Braşov - lucrare funcţională predată conform Procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 18 aprilie 2007 conform normelor VDS - au fost îndeplinite de către apelantă. Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 în valoare de 132.735,59 RON reprezintă manoperă şi materiale necesare efectuării unor lucrări datorită lipsei de coordonare pe şantier, dificultăţi întâmpinate de SC M. SRL.pe şantier şi în proiectul iniţial.
Se mai susţine că prima instanţă nu a analizat corect înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi nici răspunsul la interogatoriu şi, de asemenea, a reţinut eronat că Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 nu a fost acceptată prin semnătură şi ştampilare.
Se invocă, de asemenea, greşita interpretare a dispoziţiilor art. 10 din contractul încheiat între părţi, potrivit cu care „În cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţiuni, care au fost cuprinse de către beneficiar în procesul-verbal de recepţie, se vor conveni cu antreprenorul termenele de remediere a viciilor”. Se susţine că aceste dispoziţii nu ar fi trebuit interpretate în sensul că „reclamanta era obligată să remedieze”. Ar fi trebuit analizate în acest sens lucrările de eradicat conform Procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 18 aprilie 2007 şi lucrările executate conform Adresei nr. 575 din 20 august 2007.
Se mai critică sentinţa apelată şi sub aspectul faptului că, în mod greşit, a fost disjunsă din dosar cererea îndreptată împotriva SC K.R. SCS, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 15.680,80 RON.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, Curtea a constatat următoarele:
Părţile în litigiu s-au înţeles în sensul ca reclamanta să execute în favoarea pârâtei lucrarea „Instalaţia de sprinklere” la obiectivul K. Braşov, aşa cum rezultă din partea introductivă a Contractului nr. 14/06 din 28 august 2006.
În acest scop „părţile au iniţiat şi desfăşurat unele demersuri precontractuale, ocazie cu care au încheiat o serie de documente, arătate la art. 2 din contract, intitulat „Bazele contractuale” şi care cuprinde, între altele: descrierea activităţilor (lit. a), procesul-verbal al negocierilor împreună cu anexele sale (lit. b), planurile de execuţie şi schiţele puse la dispoziţie de către investitor (lit. c), graficul de execuţie (lit. d), graficul de plăţi (lit. e) şi prevederile imperative ale legislaţiei în domeniu (lit. f). aceste dispoziţii sunt, în fapt, o prelungire a dispoziţiilor din art. 1 „Obiectul contractului”, unde se arată textual că „beneficiarul (pârâta) îl însărcinează pe antreprenor (reclamanta) cu executarea lucrărilor, prezentate detaliat în descrierea activităţilor şi în procesul-verbal al negocierilor”.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 4 din contract „Materialele de construcţii necesare, precum şi materialele auxiliare vor fi procurate de către antreprenor din timp, cu respectarea prevederilor legale şi a standardelor de calitate în vigoare conform legislaţiei române. Toate certificatele şi agrementele tehnice privind materialele folosite vor fi predate beneficiarului la terminarea lucrării, iar potrivit art. 3 pct. 5 din acelaşi contract „Antreprenorul declară pe proprie răspundere şi garantează că a verificat la faţa locului, înainte de semnarea prezentului contract, posibilitatea executării lucrărilor prevăzute în contract şi în celelalte documente contractuale, că a verificat, de asemenea, proiectul de autorizare şi de execuţie, precum şi celelalte anexe ale contractului”.
Rezultă din dispoziţiile contractuale menţionate, şi de altfel, din întreaga economie a raporturilor contractuale intervenite între părţi pentru realizarea lucrării susmenţionate, că reclamanta nu şi-a asumat o obligaţie de executare a unor operaţiuni tehnice determinate cu privire la lucrarea în discuţie, ci executarea unei lucrări integrale şi funcţionale, în conformitate cu dispoziţiile legale şi a practicii generale în materia construirii unor astfel de lucrări, fără nicio altă specificaţie ori dispoziţie din partea pârâtei beneficiare decât aceea de realizare a lucrării potrivit acestor standarde şi de funcţionalitate optimă.
Doar în acest context devine aplicabil şi se explică stabilirea de către părţi a unui preţ forfetar, care, potrivit art. 5 pct. 2 din contract, să acopere „toate lucrările, materialele necesare şi serviciile stabilite prin documentele precontractuale”.
Mai mult, în considerarea aceloraşi raţiuni privind realizarea şi predarea unui obiectiv funcţional, potrivit reglementărilor şi a practicilor compatibile, părţile au statuat, prin acelaşi text al art. 5 alin. 2, faptul că preţul acoperă inclusiv lucrările, materialele necesare şi serviciile care, „deşi nespecificate expres, sunt necesare pentru realizarea, conform regulilor şi practicii general recunoscute în construcţii, cu obiectul contractului”.
„Neregularităţile” semnalate de apelantă în Procesul-verbal din 18 aprilie 2007, realizate de reclamantă, şi a căror contravaloare se cere prin prezenta acţiune, cu Factura nr. 111760 din 20 august 2007, nu depăşesc sfera obligaţiei generale asumate de apelantă prin dispoziţiile legale mai sus menţionate, acestea fiind acoperite de preţul pauşal stabilit în sumă de 122.500 euro.
Într-adevăr, realizarea tavanului fals, ca protecţie la vânzare mezeluri, lucrări în zona de andocare sprinklere, un alt tavan la banca protecţie şi etichetare la final, nu pot fi altfel considerate decât lucrări aferente lucrării în ansamblul ei pentru funcţionarea optimă a acesteia, acoperibile din preţul general stabilit de părţi pentru toate astfel de lucrări.
Faptul că, potrivit art. 10 pct. 10 din contract, părţile au reglementat în mod expres eventuala „admitere a recepţiei cu obiecţiuni”, convenind remedierea acestora de către antreprenor, nu transformă aceste lucrări în lucrări suplimentare, având valoarea unor lucrări necesar a fi executate pentru remedierea celor deja executate în temeiul contractului şi care, în mod evident, cad în sarcina executantului acestora, adică a reclamantei apelante. Aşa cum s-a observat, aceste lucrări constituie neregularităţi semnalate, iar nu alte lucrări în afara obligaţiilor contractuale.
Se mai solicită de apelantă plata prejudiciului cauzat datorită „lipsei de coordonare pe şantier, dificultăţi întâmpinate de SC M. SRL. pe şantier şi în proiectul iniţial”.
Astfel prezentată această pretenţie, fără a indica, în concret, în ce constă aceste „dificultăţi” şi „lipsă de coordonare”, atât din perspectiva existenţei lor, cât şi a cuantumului prejudiciului cauzat, în mod întemeiat, a fost respinsă de către prima instanţă.
Susţinerea apelantei, în sensul că pretenţiile sale au fost acceptate de pârâtă prin semnătură şi ştampilare, aplicate pe Factura nr. 111760 din 20 august 2007, au fost înlăturate, având în vedere Adresa nr. 550337 din 21 mai 2008 depusă de intimată în apel din care rezultă returnarea către apelantă, între altele, a facturii în discuţie, cu intenţia clară de a nu o plăti.
În lipsa unor legături de conexitate între obligaţiile contractuale ale pârâtei din prezenta cauză şi cele invocate împotriva pârâtei SC K.R. SCS, soluţia disjungerii acţiunii patrimoniale îndreptate împotriva acesteia din urmă debitoare apare ca fiind legal dispusă, fiind înlăturată această critică a apelantei.
În considerarea celor menţionate, dat fiind că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a obligaţiilor contractuale ale părţilor pentru realizarea lucrării angajate prin Contractul nr. 14/06 din 28 august 2006, în mod coordonat, în conformitate cu dispoziţiile art. 982 C. civ., potrivit cu care clauzele convenţiei se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă din actul întreg, soluţia primei instanţe a fost constată corectă.
În consecinţă, prin Decizia comercială nr. 150/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC M. SRL Deva .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M. SRL Deva, fără a indica motivele de nelegalitate în susţinerea recursului, conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacată, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin criticile sale, recurenta a susţinut că cele două societăţi în litigiu au încheiat Contractul nr. 14/06 din 28 august 2006, contract prin care reclamanta în calitate de antreprenor s-a obligat să execute lucrări la instalaţia de spinklere la obiectivul K. Braşov. Lucrarea a fost executată şi predată beneficiarului, în speţă societatea pârâtă.
Conform procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor au mai rămas de eradicat doar trei lucrări, care au fost executate de către antreprenor.
Urmare solicitării beneficiarului, au mai fost executate o serie de lucrări, care au reprezentat deficienţe contractuale, contravaloarea acestora fiind facturată de către reclamantă, însă aceasta nu a fost achitată de către pârâtă. Deşi prin răspunsul la interogatoriu s-a recunoscut executarea acestor lucrări, pârâta nu a achitat contravaloarea facturii.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi nici răspunsul la interogatoriu, şi a apreciat greşit că factura nu a fost acceptată la plată. De asemenea apreciază că în mod greşit a fost apreciat art. 10 din contract.
De asemenea, recurenta critică modul în care instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere privind pârâta SC K.R. SCS .
Înalta Curte, ca o chestiune prealabilă, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 lit. c) şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente se constată că recurenta nu a indicat motivul de nelegalitate conform cerinţelor art. 304 C. proc. civ., iar din argumentele aduse pentru susţinerea criticilor deciziei pronunţată de instanţa de apel, nu rezultă nicio referire la dispoziţii legale pe care instanţa le-a ignorat sau aplicat greşit.
Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susţinerea criticilor aduse deciziei în ceea ce priveşte fondul cauzei, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Din acest punct de vedere prezentarea simplei nemulţumiri a părţii faţă de hotărârea atacată, nu poate face obiect al controlului de legalitate de către instanţa de recurs.
În consecinţă, pentru motivele anterior arătate care vizează condiţiile de promovare şi susţinere a recursului cât şi în raport de susţinerile recurentei prin care se invocă netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va constata nulitatea cererii de recurs.
Constatând culpa procesuală a recurentei în declanşarea litigiului de faţă, Înalta Curte urmează a admite cererea intimatei privind acordarea de cheltuieli de judecată, conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Deva împotriva Deciziei comerciale nr. 150/A din 10 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Obligă recurenta SC M. SRL Deva la plata sumei de 7.068 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC N. SRL Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1786/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 454/2011. Comercial → |
|---|
