ICCJ. Decizia nr. 1790/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1790/2011
Dosar nr. 4777/120/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Prin Sentinţa nr. 402 din 26 martie 2010 Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F.O. SA Craiova în contradictoriu cu pârâtul V.G., administrator unic al SC R. SA, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la finalizarea înregistrării majorării capitalului social, hotărâtă în Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din data de 12 decembrie 2007.
Considerentele instanţei de fond au constat în următoarele :
Temeiul acţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 73 lit. (d) şi (e) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora administratorii sunt solidari răspunzători faţă de societate, pentru exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale.
În speţa de faţă, tribunalul a constatat că în speţă, majorarea capitalului social a fost efectuată doar prin subscrierea de noi acţiuni de către acţionarii existenţi, situaţie în care se aplică regulile prevăzute de Legea nr. 31/1990. Astfel, majorarea capitalului social a SC R. SA a fost hotărâtă la data de 20 octombrie 2006, ocazie cu care s-a acordat drept de preferinţă tuturor acţionarilor, exprimabil în 30 de zile de la publicare, cu respectarea dispoziţiilor art. 220 - 221 din Legea nr. 31/1990. Singurul acţionar care a adresat înăuntrul acestui termen oferta de preluare a fost acţionarul V.G., în timp ce reclamanta a atacat hotărârea în instanţă, fără a-şi exprima preferinţa de a dobândi noi acţiuni nici în termenul stabilit, nici ulterior.
Ulterior la data de 12 decembrie 2007 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a SC R. SA, care a hotărât preluarea celor 180.000 acţiuni noi de către acţionarul V.G., care a achitat valoarea lor, fără să se hotărască tranzacţionarea societăţii pe piaţa de capital. Şi această hotărâre a fost atacată de către reclamantă, acţiunea fiind respinsă.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că SC R. SA nu are obligaţia de a înregistra majorarea capitalului social la C.N.V.M. şi Depozitarul Central, întrucât nu-i sunt aplicabile reglementările privind piaţa de capital conform Legii nr. 297/2004 şi Regulamentul nr. 1/2006 alC.N.V.M..
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.I.F.O. SA Craiova, prin care a arătat că SC R. SA la data de 12 decembrie 2007, era deja o societate admisă la tranzacţionare, societatea fiind doar suspendată la acea dată, ca urmare a scăderii capitalului social sub 25.000 euro şi nu delistată, aşa cum a reţinut instanţa de fond. Societatea pentru a se retrage de la tranzacţionare, trebuia să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 206 din Legea nr. 297/2004.
De asemenea, reclamanta a mai susţinut că la data de 20 octombrie 2006, când societatea a adoptat hotărârea de majorare a capitalului social, societatea era tranzacţionată pe piaţa R., fiind suspendată la data de 27 octombrie 2006, iar în ceea ce priveşte Hotărârea din data de 12 decembrie 2007, reclamanta a contestat modul de repartizare a celor 180.000 acţiuni, emise de societate şi faptul că nu a fost prezentat în cadrul întrunirii A.G.E.A. un raport de evaluare privind respectivele investiţii, conform art. 240 alin. (3) din Legea nr. 297/2004. Pe de altă parte susţine că în mod greşit s-a reţinut că înregistrarea majorării capitalului social, echivalează cu finalizarea majorării.
Curtea, examinând sentinţa atacată în raport de criticile invocate a reţinut că hotărârea A.G.E.A a SC R. SA din data de 20 octombrie 2006, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social şi s-a acordat drept de preferinţă tuturor acţionarilor, a fost atacată cu acţiune în anulare, respinsă în mod irevocabil de către Tribunalul Dâmboviţa prin Sentinţa nr. 390 din 13 martie 2009. În aceste condiţii, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004, pârâtul fiind singurul acţionar care a formulat oferta de preluare a acţionariatului, neexistând nici o hotărâre prin care să se aprobe tranzacţionarea societăţii prin C.N.V.M. De asemenea, Curtea a apreciat cererea privind obligarea pârâtului la finalizarea majorării capitalului social neîntemeiată, în raport de faptul că prin Hotărârea din 12 decembrie 2007 nu a fost stipulată vreo obligaţie expresă a acestuia pentru îndeplinirea unor obligaţii prevăzute de Legea nr. 31/1990.
În consecinţă, Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 117 din 9 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta S.I.F.O. SA Craiova, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului.
Prin criticile dezvoltate, recurenta a arătat că prin acţiunea introductivă s-a solicitat obligarea administratorului SC R. SA să finalizeze operaţiunea de majorare a capitalului social al societăţii, aprobată de A.G.E.A, adică să exercite atribuţia legală de înregistrare în Registrul Acţionarilor acţiunile rezultate ca urmare a operaţiunii de majorare de capital şi obligaţia acestuia de a obţine avizul operaţiunii de majorare de la C.N.V.M., întrucât societatea este tranzacţionată pe piaţa de capital.
Susţine că SC R. SA se află sub incidenţa art. 177 din Legea nr. 31/1990, fiind o societate tranzacţionată pe piaţa de capital anterior majorării de capital, iar Registrul Acţionarilor este ţinut de Depozitarul Central.
În mod greşit instanţa a reţinut că are relevanţă natura aporturilor sau persoanelor subscriptoare.
În ceea ce priveşte suspendarea societăţii de la tranzacţionare, arată că aceasta a fost dispusă în vederea majorării capitalului social şi deşi societatea a majorat capitalul social, aceasta este suspendată de la tranzacţionare deoarece administratorul unic nu a exercitat obligaţia legală de înregistrare a operaţiunii.
Mai arată că a fost reţinut incorect obiectul acţiunii, când în realitate se solicită obligarea pârâtului la finalizarea înregistrării hotărârii A.G.E.A. în registrele societăţii, obligaţie care incumbă administratorului în raport de dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Examinând hotărârile judecătoreşti atacate prin prisma motivelor de recurs, se constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Prin acţiunea formulată de reclamanta S.I.F.O. SA Craiova, instanţele au fost investite cu o acţiune prin care se solicită obligarea administratorului unic al SC R. SA la finalizarea înregistrării Hotărârii din data de 12 decembrie 2007 în registrele societăţii, obligaţie care îi incumbă în raport de dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Înalta Curte reţine că problema de drept dedusă judecăţii priveşte determinarea caracterului societăţii pârâte de societate deschisă sau închisă, calificare care atrage aplicarea fie a dispoziţiilor Legii nr. 297/2004, fie a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, în raport de care poate fi analizată problema de fond a finalizării înregistrării majorării capitalului social, hotărâtă în A.G.E.A. din data de 12 decembrie 2007.
Înalta Curte, analizând dispoziţiile legale în materie, respectiv, dispoziţiile Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului nr. 1/2006 al C.N.V.M., reţine că retragerea de la tranzacţionare a unei societăţi comerciale listată pe piaţa de capital, se poate face, conform art. 87 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. prin hotărârea A.G.E.A. pentru retragere de la tranzacţionare.
Se constată, astfel, că înscrisul nou depus la dosarul cauzei, în această fază procesuală, respectiv Ordonanţa nr. 122 din 28 martie 2011, emisă de C.N.V.M., prin care societatea în calitate de emitent de valori mobiliare, admise la tranzacţionare pe B.V.D. secţiunea R., a fost sancţionată cu avertisment, deoarece nu a transmis la C.N.V.M. şi la operatorul de piaţă rapoartele curente aferente convocării desfăşurării A.G.A privind aprobarea situaţiilor financiare pe anii 2008 - 2009, are caracter determinant în soluţionarea cauzei, atestând faptul că societatea SC R. SA, este o societate deschisă, deţinută public, ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate la B.V.B. fiind supusă dispoziţiilor Legii nr. 247/2004, inclusiv pentru operaţiunile de majorare a capitalului social, care trebuie efectuate în conformitate cu dispoziţiile acestei legi şi a Regulamentului nr. 1/2006 al C.N.V.M., în lipsa acesteia societatea neputând fi considerată delistată de la bursă.
Înalta Curte reţine că recurenta - pârâtă nu putea să adopte această hotărâre A.G.E.A. de majorare a capitalului social, la data de 12 decembrie 2007, decât în condiţiile adoptării anterioare acestei date a unei hotărâri A.G.E.A. de retragere de pe piaţa de capital conform art. 89 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M..
Din acest punct de vedere, instanţa de apel nu a manifestat rol activ, în considerarea dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. care statuează fără echivoc în sensul că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Or, faţă de dispoziţiile enunţate, exprese şi, în egală măsură neechivoce, este evident că instanţa de apel, era obligată să lămurească împrejurările de fapt cu privire admiterea societăţii la tranzacţionare, prin solicitarea de relaţii de la Consiliul Naţional al Valorilor Mobiliare, în condiţiile în care reclamanta a efectuat un început de dovadă scrisă în acest sens.
Faţă de cele expuse, constatând că în raport de acest act, apare ca fiind necercetat fondul cauzei, cu consecinţa rejudecării cauzei, instanţa de apel urmând a analiza temeinicia cererii în raport de dispoziţiile art. 73 şi art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la dispoziţiile speciale ale Legii nr. 297/2004.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. urmează a admite recursul declarat de reclamantă, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F.O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 117 din 9 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1791/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1582/2011. Comercial → |
|---|
