ICCJ. Decizia nr. 2063/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2063/2011
Dosar nr. 5707/95/2009
Şedinţa publică de la 26 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secţia comercială, prin sentinţa comercială nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a admis în parte contestaţia formulată de petiţionarul C.I. în contradictoriu cu pârâtele S.N.L.O. SA Târgu-Jiu şi SC U.E.F. MOTRU SA în sensul că s-a dispus anularea art. 2 din mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 emis de S.N.L.O. SA şi reintegrarea acestuia în funcţie conform contractului de mandat nr. 6048 din13 octombrie 2008 şi obligarea la plata drepturilor băneşti cuvenite potrivit contractului, actualizate la data plăţii până la reintegrarea sa în funcţie.
De asemenea, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 16 februarie 2010 a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul C.I. privind sentinţa comercială nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia comercială.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în principal că, între reclamant în calitatea de mandatar şi pârâta SC U.E.F. MOTRU SA în calitatea de mandant s-a încheiat contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008 pe o durată de 4 ani.
Conform clauzelor contractuale, părţile au stabilit obiectul contractului, obligaţiile reciproce şi drepturile corelative, la art. 10 fiind prevăzute modalităţile de modificare a contractului iar la art. 11 clauzele de încetare a contractului de mandat.
Părţile au convenit ca revocarea directorului general să fie făcută în una din următoarele situaţii: în cazul neîndeplinirii uneia sau mai multor obligaţii prevăzute în contract, nerespectarea hotărârii AGA a U.E.F. MOTRU SA şi alte cauze prevăzute de lege.
În baza acestui contract, C.I. a desfăşurat activitate la SC U.E.F. MOTRU SA ca director general, fiind remunerat corespunzător convenţiei nr. 6048 din 13 octombrie 2008 până la data de 2 martie 2009, când a fost revocat unilateral prin mandatul contestat.
Chestiunea de drept constă în aceea dacă în executarea contractului de mandat comercial părţile şi-au executat obligaţiile contractuale cu bună credinţă, cu respectarea legiSIaţiei în vigoare şi dacă poate fi revocat unilateral contractul de mandat în raport de prevederile art. 11 şi de dispoziţiile art. 371-391 C. com. raportat la art. 1532 şi următoarele C. civ., art. 2 şi următoarele din OG nr. 79/2008 precum şi art. 110-158 din Legea nr. 31/1990, principiile fundamentale ale codului muncii, normele constituţionale şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În cauză, revocarea mandatului nu este motivată de către pârâte şi nu rezultă din nici o probă că reclamantul în calitatea de director nu a îndeplinit una sau mai multe obligaţii prevăzute în contract sau că nu a respectat hotărârile AGA ale SC U.E.F. SA Motru.
Prin emiterea mandatului nr. 1507 din 2 martie 2009, pârâtele au procedat la o revocare abuzivă deoarece nu s-a făcut dovada unei juste cauze aşa cum prevăd dispoziţiile legale, între părţi încheindu-se un mandat comercial care se supune reglementării Codului comercial şi a Legii nr. 31/1990 şi nu dispoziţiilor Codului civil, nefiind vorba de un mandat civil.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 152 din 30 iunie 2010 a admis apelurile declarate de pârâtele SC U.E.F. MOTRU SA şi S.N.L.O. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia comercială, şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul C.I., obligându-l pe acesta şi la plata a câte 1.783 lei către fiecare pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
În abordarea acestei soluţii, instanţa de apel a dat o altă interpretare normelor legale expuse anterior, stabilind că în mod greşit s-a reţinut că mandatul comercial nu poate fi revocat unilateral decât dacă se dovedeşte o justă cauză, când în realitate mandatul poate fi revocat oricând, chiar fără justă cauză, însă în această situaţie revocarea dă naştere la despăgubiri.
Este adevărat că prin contractul de mandat enunţat părţile au stabilit o configuraţie proprie a raporturilor lor juridice (s-a prevăzut revocarea unilaterala a contractului la pct. b în cazul neîndeplinirii uneia sau mai multor obligaţii prevăzute în contract; nerespectarea hotărârilor AGEA a SC U.E.F. MOTRU SA; alte cauze prevăzute de lege) iar prin mandatul nr. 1509/2009 nu s-au arătat motivele revocării în funcţia de director general însă aceasta nu conferă mandatarului drepturi mai mari decât cele prevăzute de lege. Deci, faptul că în mandatul nr. 1507/2009, ce formează obiectul cauzei, nu s-au menţionat cauzele care au condus la încetarea contractului de mandat nu-i dă dreptul reclamantului la reintegrarea în funcţia avută ci numai dreptul la despăgubiri numai dacă revocarea a fost făcută fără justă cauză.
Notificarea revocării mandatului cu 30 zile înainte de data efectivă a încetării mandatului incumbă părţilor în cazul încetării mandatului ca urmare a renunţării petentului la contract sau ca urmare a acordului părţilor. Pentru situaţia prevăzută la art. 11 lit. b), (revocare unilaterală din partea mandantului) nu era prevăzută o asemenea obligaţie. Astfel, în art. 11 alin. (2) din contractul enunţat se prevede că, contractul îşi încetează efectele în cazurile prevăzute la lit. c) şi lit. d) de mai sus numai ulterior notificării de către partea interesată a încetării acesteia cu cel puţin 30 zile calendaristice înainte de data efectivă de încetare.
Deci, nu se face referire şi la situaţia de încetare a mandatului prevăzută de art. 11 lit. b).
Faptul că la data emiterii mandatului de revocare din funcţia de director, intimatul-reclamant se afla în concediu medical este irelevant căci nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii.
Mandatul reclamantului a fost pus în discuţia A.G.O.A. din 3 martie 2009, deci şi faţă de dubla sa calitate nu putea fi reintegrat pe funcţia avută. Procedând astfel a fost anulată şi hotărârea A.G.O.A. menţionată.
Indiferent de calitatea de administrator al societăţii şi/sau director general, numai în cazul revocării mandatului fără justă cauză mandatarul are dreptul la despăgubiri, dar nu şi la reintegrarea pe funcţie.
Revocarea mandatului nu s-a făcut fără justă cauză, astfel că cererea reclamantului de a se i acorda despăgubiri este nefondată.
Împotriva deciziei nr. 152 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs, reclamantul C.I., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, într-o primă teză prin modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate de cele două pârâte, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinţei dată în fond, în sensul cuantificării drepturilor băneşti.
Pretenţiile calculate de la data revocării din funcţie şi până la pronunţarea sentinţei fondului reprezintă 830,88 lei/zi brut şi 97.217 lei actualizaţi la data plăţii, adică diferenţa dintre veniturile nete ce puteau fi obţinute ca director general în sumă de 136.059 lei şi veniturile nete acordate ca şi consilier juridic în sumă de 38.842 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat cu precădere împrejurarea că revocarea din funcţie s-a făcut unilateral şi fără nici o justificare, fără notificare şi fără nici o acuzaţie iar raportul Comisiei de Cenzori a SC U.E.F. MOTRU SA nu poate fi luat în consideraţie, fiind încheiat ulterior revocării.
Intimatele pârâte au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurentul-reclamant, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul, în limitele şi pentru considerentele care urmează a fi expuse.
Apare cât se poate de evident că între pârâta SC U.E.F. MOTRU SA în calitatea de mandant şi reclamantul C.I. în calitatea de mandatar, denumit director general, a fost încheiat contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008, guvernat de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi OUG nr. 79/2008, pe o perioadă de 4 ani începând cu data de 1 octombrie 2008.
Obiectul contractului a fost determinat la art. 2 din contract, directorului general fiindu-i încredinţată conducerea, organizarea, reprezentarea şi gestionarea activităţii SC U.E.F. MOTRU SA, potrivit legii şi statutului, pe baza obiectivelor şi criteriilor de performanţă negociate de părţi şi anexate prezentului contract, acesta reprezentând societatea în raporturile cu terţii şi purtând răspunderea pentru modul în care înfăptuieşte actele de administrare a societăţii, în concordanţă cu hotărârile Consiliului de Administraţie sau Adunării Generale a Acţionarilor.
Toate obligaţiile şi drepturile directorului general au fost precizate detaliat şi explicit la art. 4 intitulat drepturile şi obligaţiile directorului general, în sarcina lui fiind instituită răspunderea cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societăţii, în limitele obiectului de activitate al societăţii şi cu respectarea competenţelor exclusive rezervate de lege, statutul societăţii şi hotărârea Consiliului de Administraţie sau Adunării Generale a Acţionarilor.
Tot ca o obligaţie care ţine de esenţa contractului de mandat este şi aceea de îndeplinire a obiectivelor şi criteriilor de performanţă stabilite de comun acord de părţile contractului de mandat.
Aşa cum au fost negociate clauzele contractului, revocarea directorului general nu poate fi făcută decât în cazurile limitativ şi expres reglementate de art. 11 lit. b) din convenţia părţilor şi anume:
- neîndeplinirea uneia sau mai multor obligaţii asumate contractual;
- nerespectarea hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor a SC U.E.F. MOTRU SA ş.
- alte cauze prevăzute de lege.
Măsura dispusă prin mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 a S.N.L.O. care la pct. 2 a eliberat din funcţia de director general al SC U.E.F. MOTRU SA pe reclamantul C.I. corect a fost anulată de prima instanţă, cu motivarea că mandatul comercial nu putea fi revocat decât în condiţiile restrictive impuse de voinţa liber exprimată a părţilor atunci când au negociat clauzele de la art. 11 lit. b) din contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008.
Întreaga documentaţie existentă la dosarul cauzei confirmă apărarea reclamantului, constantă în toate fazele procesuale şi anume că nu s-a făcut dovada identificării obligaţiilor contractuale care nu au fost îndeplinite în exercitarea mandatului încredinţat şi care sunt împrejurările concrete care atrag o eventuală culpă.
Deşi pârâta SC U.E.F. MOTRU SA, la rândul ei a susţinut prin întâmpinări şi motivele de apel că mandatul în speţă poate fi revocat oricând, în mod unilateral, chiar dacă este cu termen, mandantul putând oricând să-l constrângă pe mandatarul C.I., a acreditat o teză care nu poate fi primită, având în vedere că totuşi părţile au stabilit de comun acord şi expres reglementat numai o categorie de clauze care conduc la revocarea mandatului de natură comercială.
Deşi instanţa de apel, în baza rolului activ conferit de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă de la 26 mai 2010 a dispus efectuarea unei adrese către Comisia de Cenzori a SC U.E.F. MOTRU SA în scopul de a întocmi o analiză a realizării indicatorilor de performanţă presupuse de funcţia de director a reclamantului, pe perioada ianuarie 2008 â€" martie 2009 până la revocarea acestuia din funcţie, precum şi depunerea hotărârilor Consiliului de Administraţie pentru aceiaşi perioadă, documentele respective nu au fost suficiente pentru a proba culpa în îndeplinirea obligaţiilor mandatului potrivit contractului expus şi analizat anterior.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul reclamantului C.I. împotriva deciziei nr. 152 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o va modifica în sensul că va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga intimaţii la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 152 de la 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia recurată şi respinge apelul ca nefondat.
Obligă intimaţii la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2059/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2068/2011. Comercial → |
|---|
