ICCJ. Decizia nr. 1841/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1841/2011
Dosar nr. 3392/3/2009
Şedinţa publică de la 12 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2050 din 25 februarie 2010 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul S.E.M. în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SRL.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că obiectul principal al acţiunii este rezoluţiunea judiciară a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 26 februarie 2008 privind imobilul compus din teren în suprafaţă de 499,06 mp situat în comuna Corbeanca judeţul Ilfov, număr cadastral 1712/12/10/2/3/8 şi construcţie tip vilă cu nr.poştal 28 B.
Pentru a putea cere rezoluţiunea, reclamantul trebuia să dovedească îndeplinirea propriilor obligaţii sau să se declare gata să execute contractul, după cum, pentru a evita rezoluţiunea contractului, pârâta în culpă ar putea executa prestaţiile datorate în tot cursul judecăţii.
Principala obligaţie asumată de pârâtă prin semnarea contractului a fost aceea de a preda reclamantului imobilul la momentul finalizării construcţiei şi a transfera proprietatea prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Părţile au stabilit data finalizării lucrărilor de construcţii la 30 august 2008 şi transferul dreptului de proprietate până la data de 15 septembrie 2008 iar corelativ, reclamantul avea obligaţia de a achita preţul la termenele prevăzute la art. 2.2 din antecontract.
Până la momentul promovării acţiunii, a fost achitată suma de 60.000 Euro cu titlu de preţ, prin intermediul SC D.T.S. SRL conform OP nr. 01 din 24 iunie 2008 şi OP din 3 martie 2008.
Prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 12628 din 26 noiembrie 2008 pârâta a făcut dovada finalizării construcţiei, dreptul de proprietate în favoarea sa fiind intabulat la data de 9 decembrie 2008, în baza încheierii nr. 186003.
În aceste condiţii, constatând îndeplinirea obligaţiilor de către pârâtă, instanţa nu mai este în măsură să dispună rezoluţiunea antecontractului, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu se mai declară gata să-şi îndeplinească propria obligaţiei de plată a diferenţei de preţ în cuantum de 148.000 Euro, neavând relevanţă la acest moment dacă dispunea sau nu de această sumă la termenul indicat în contract.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 414 din 21 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantului S.E.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 2050 din 25 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 414 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamantul S.E.M. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, în sensul rezoluţiunii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 26 februarie 2008 din culpa intimatei pârâte şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară, obligând pârâta la restituirea sumei de 60.000 Euro (echivalentul în lei, la cursul BNR din ziua plăţii), actualizat în funcţie de rata inflaţiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că este de esenţa contractului de vânzare-cumpărare operarea transferului dreptului de proprietate, iar dacă părţile s-au angajat ca acesta să fie efectuat într-un anumit termen, nimeni nu poate considera ca fiind derizorie, neimportantă, neesenţială voinţa părţilor ce reprezintă lege pentru ele, instanţa neavând dreptul să modifice acest acord de voinţă.
Rezoluţiunea contractului se întemeiază nu numai pe principiul forţei obligatorii a contractului şi pe ideea de culpă, ci şi pe ideea de cauză, care creează şi menţine interdependenţa obligaţiilor reciproce năsute din convenţii sinalagmatice.
Intimata-pârâtă SC A.C. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingere recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurentul reclamant S.E.M., constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse.
Aşa cum rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 2 februarie 2009, reclamantul S.E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SRL rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 26 ianuarie 2008 şi obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 60.000 Euro, actualizată în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, printr-o integrală apreciere a probelor stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în concordanţă cu clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în complexul din comuna Corbeanca judeţul Ilfov.
Este adevărat că prin liberul consimţământ exprimat, promitentul vânzător SC A.C. SRL şi promitentul cumpărător S.E.M., de comun acord au precizat la art. 2 din antecontract că preţul imobilului (construcţie+teren) este de 208.000 Euro, cu TVA inclus, precum şi modalităţile de plată:
- 45.000 Euro, cu TVA inclus, la data de 3 martie 2008;
- 15.000 Euro, cu TVA inclus, la data de 28 iunie 2008 ş.
- 148.000 Euro, cu TVA inclus, la operarea transferului de proprietate prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, la art. 3 din acelaşi contract s-a menţionat că termenul de finalizare a lucrărilor este 30 august 2008 iar termenul de operare a transferului de proprietate decurge de la termenul de finalizare a lucrărilor şi depinde de termenele fixate de autorităţile de stat, dar nu mai târziu de 15 septembrie 2008.
Documentaţia existentă la dosarul cauzei atestă că societatea pârâtă a executat lucrările de construcţie la data de 26 noiembrie 2008, potrivit procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 12.628 şi prin încheierea nr. 186003 din 9 decembrie 2008 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov înscrierea imobilului în C.F. nr. 4925 Corbeanca, obligaţii îndeplinite înainte de momentul când reclamantul a promovat demersul său judiciar de rezoluţiune a antecontractului de vânzare-cumpărare descris anterior.
Reglementările art. 1020 şi art. 1021 C. civ., aplicabile în speţă, prevăd că întotdeauna condiţia rezolutorie este subînţeleasă în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi, nu îndeplineşte angajamentul său. În acest caz contractul nu este desfiinţat de drept şi partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.
Este unanim admis de jurisprudenţă şi doctrină că rezoluţiunea unui contract reprezintă un regim sancţionator aplicabil pentru neexecutarea culpabilă a contractului sinalagmatic, având ca efect desfiinţarea retroactivă a acestuia, temeiul juridic constituindu-l reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor asumate reciproc.
Din această perspectivă, acţiunea în rezoluţiunea contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau este gata să execute contractul, situaţie în care, aşa cum bine au apreciat instanţele judecătoreşti anterioare, nu se află şi reclamantul din prezenta cauză, care nu şi-a mai executat obligaţia de plată a diferenţei de preţ de 148.000 Euro.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.E.M. împotriva deciziei comerciale nr. 414 din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.E.M. împotriva deciziei comerciale nr. 414 din 21 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1843/2011. Comercial → |
|---|
