ICCJ. Decizia nr. 1855/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1855/2011
Dosar nr. 506/1/2011
Şedinţa publică de la 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1098 din 04 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3784/108/2007, a fost respinsă acţiunea reclamantei Agenţia Domeniului Statului (A.D.S) Bucureşti împotriva pârâtei SC F. SRL Şicula pentru plata sumei de 142.858,61 lei reprezentând preţ şi penalităţi şi plata penalităţilor prevăzute de art. 5 pct. 3 din contract până la data stingerii debitului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2007, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC F. SRL Şicula la plata sumei de 66.958,93 lei reprezentând preţul asocierii în participaţiune neachitat la termenele scadente, a sumei de 77.899,68 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 2 octombrie 2007, în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 14 din 6 iunie 2002 şi la plata penalităţilor prevăzute de art. 5 punct 3 din contract până la data stingerii debitului.
În motivele acţiunii reclamanta a arătat că, în data de 6 iunie 2002, a încheiat cu pârâta contractul de asociere în participaţiune nr. 14, prin care, aceasta din urmă, în calitate de asociat secund s-a obligat ca, în schimbul exploatării terenului agricol în suprafaţă de 348 ha, să achite preţul asocierii în două tranşe, până la 31 august 2002 - 50% şi până la 31 octombrie 2002 - 50%, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC F. SRL Şicula a solicitat respingerea acţiunii ca prescrisă sau în subsidiar, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2899 din 12 decembrie 2007, Tribunalul Arad a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti împotriva pârâtei SC F. SRL Şicula având ca obiect pretenţii considerând că, în speţă sunt incidente prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 33/ A din 25 februarie 2008 a respins apelul reclamantei, dar hotărârea a fost casată cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond, prin Decizia nr. 1276 din 5 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a admiterii recursului formulat de Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.
Rejudecând cauza, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei că neîntemeiată, reţinând că din probatoriul administrat a rezultat că reclamanta Agenţia Domeniilor Statului nu este îndreptăţită să primească plata preţului asocierii, în condiţiile în care, i s-a opus excepţia de neexecutare şi nu a dovedit că şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de predare a terenului obiect al asocierii pentru înfiinţarea culturilor a căror contravaloare (preţ) solicită a-i fi achitată.
împotriva sentinţei comerciale nr. 1098 din 04 mai 2010 pronunţate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3784/108/2007 a declarat apel reclamanta Agenţia Domeniului Statului, solicitând admiterea căii ordinare de atac, schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 142.858,61 lei, reprezentând preţul asocierii şi penalităţi calculate până la data de 02 octombrie 2007, precum şi la plata penalităţilor până la data stingerii debitului, invocând în drept dispoziţiile art. 282 şi urm., 242 alin. (2) C. proc. civ., Legea nr. 268/2001 cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 626/2001.
Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 188/ A din 11 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Instanţa de control şi-a fundamentat soluţia pe următoarele considerente:
În contractul de asociere în participaţie nr. 14 din 06 iunie 2002, reclamanta, ca asociat prim şi pârâta, ca asociat secund au prevăzut la punctul 2.3 că obiectul contractului constă în exploatarea, conservarea şi îmbunătăţirea calităţii unui teren în suprafaţă de 348 ha teren agricol, categoria de folosinţă arabil, prin înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea de culturi: 200 ha porumb şi 148 ha grâu. Exploatarea terenului agricol în discuţie de către pârâtă, potrivit punctului 3.1, trebuia să se realizeze în anul agricol 2001/2002, an care începea la 1 octombrie 2001 şi se finaliza la 30 septembrie 2002. Astfel, în raport de data încheierii contractului - 06 iunie 2002 - instanţa de apel a apreciat că, SC F. SRL a fost obligată la o prestaţie imposibil de executat (ad imposibilium nula obligatio), întrucât, în cele patru luni rămase din anul agricol 2001/2002 (iunie-septembrie), pârâta nu mai putea realmente înfiinţa, întreţine şi recolta culturi de porumb şi grâu, deoarece porumbul se seamănă primăvara şi se recoltează toamna, iar grâul se seamănă toamna şi se recoltează la începutul verii.
Din probatoriile administrate în cauză, a rezultat că apărarea pârâtei SC F. SRL, conform căreia nici nu a fost pusă, efectiv, în posesia terenului pe care trebuia să îl exploateze, este fondată, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul predării efective a terenului către pârâtă, deşi prin art. 4.1 din contract, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului s-a obligat să predea reclamantei terenul respectiv în baza unui protocol de predare, protocol care însă, nu a fost încheiat.
Contractul încheiat între părţi fiind unul sinalagmatic, a născut drepturi şi obligaţii corelative în sarcina ambelor părţi, iar reclamanta întrucât nu a predat pârâtei terenul spre exploatare, nu justifică pretenţiile deduse judecăţii, de a-i fi achitate drepturile ce i-ar fi revenit din exploatare.
Pentru ca pârâta să îşi fi putut executa obligaţia de a-i plăti reclamantei cantitatea de 525 kg grâu STAS 813/68/ha teren arabil, predarea terenului trebuia să se fi făcut anterior perioadei de însămânţare, respectiv în toamna anului 2001, însă această predare ar fi fost imposibilă, din moment ce contractul s-a încheiat abia în iunie 2002.
Pretenţiile reclamantei de a-i fi achitate accesoriile creanţei au fost apreciate ca nefondate în considerarea principiului accesorium sequitur principale, având în vedere că pârâta SC F. SRL nu datorează creanţa principală, conform celor mai sus expuse şi pe cale de consecinţă, nefiind datorat debitul principal, nu pot fi datorate nici accesoriile acestuia. De asemenea, a fost apreciat ca eronat modul de calcul al penalităţilor bazat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 11/1996, întrucât actul normativ (abrogat în prezent, dar în vigoare la data încheierii contractului) reglementa executarea creanţelor bugetare fiscale (taxe şi impozite), iar creanţa reclamantei Agenţia Domeniilor Statului deşi este, într-adevăr, una bugetară, ea este nefiscală, provenind dintr-un raport comercial, de drept privat, caracterizat prin egalitatea părţilor, iar nu dintr-un raport de drept public (fiscal), caracterizat printr-o relaţie de autoritate şi de subordonare.
În baza art. 274 C. proc. civ., căzând în pretenţii, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 700 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva Deciziei nr. 188/ A din 11 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a declarat recurs reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost formulată.
Motivul de recurs pentru care reclamanta critică decizia instanţei de apel vizează greşita aplicare a prevederilor art. 948 C. civ., prin raportare la clauzele contractuale 3.1 şi 2.3, din care rezultă că pârâta s-a obligat în cunoştinţă de cauză să achite preţul asocierii începând cu data de 01 octombrie 2001, deşi contractul de asociere în participaţie nr. 14 a fost încheiat 16 iunie 2002.
Recursul este nefondat.
Condiţiile de valabilitate ale actului juridic prevăzute de dispoziţiile art. 948 C. civ. sunt condiţii imperative pentru naşterea valabilă a acestuia, astfel încât vicierea oricăreia dintre ele este sancţionată cu nulitatea absolută a actului, iar faptul că pârâta şi-a asumat obligaţia de plată începând cu data de 01 octombrie 2001, deşi contractul de asociere în participaţie nr. 14 a fost încheiat 16 iunie 2002, nu este de natură să acopere viciul ce afectează condiţia obiectului, fiind vorba de o nulitate absolută, aceasta nu e susceptibilă de acoperire prin confirmare. Instanţa s-a pronunţat însă, cu respectarea principiului disponibilităţii şi analizând cauza în limitele învestirii a reţinut corect că SC F. SRL a fost obligată la o prestaţie imposibil de executat (ad imposibilium nula obligatio) şi în raport de faptul că a opus excepţia de neexecutare, a reţinut în mod corect şi judicios că, în măsura în care reclamanta nu şi-a respectat propria obligaţie de predare a terenului, nu este îndreptăţită să pretindă pârâtei executarea obligaţiei de plată ce îi revine.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi în baza art. 274 C. proc. civ., având în vedere cererea pârâtei şi dovezile depuse la dosar, va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti împotriva Deciziei nr. 188/ A din 11 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială în Dosarul nr. 37842/108/2007.
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 4.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC F. SRL Sicula.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1847/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1856/2011. Comercial → |
|---|
