ICCJ. Decizia nr. 187/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 187/2011
Dosar nr. 46782/3/2007
Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3366, pronunţată la data de 27 februarie 2009, în dosarul nr. 46782/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanţii B.G.A. şi B.E.G., în contradictoriu cu pârâta C.N.L.R. SA, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen, reclamanţii B.E.G. şi B.G.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 41, pronunţată la data de 29 ianuarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii B.E.G. şi B.G.A. împotriva sentinţei comerciale nr. 3366 din 27 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 46782/3/2007, în contradictoriu cu intimata C.N.L.R. SA Bucureşti, şi a obligat apelanţii la plata sumei de 63.465 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 41 din 29 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au declarat recurs, în termen, reclamanţii B.E.G. şi B.G.A.
Cum recurenţii nu au timbrat anticipat recursul, aceştia au fost legal citaţi pentru termenul din 19 ianuarie 2011 (filele 57 şi 58 dosar recurs) cu menţiunea de a timbra recursul, în solidar, cu 216.488,69 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-au conformat.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din OUG nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 19 ianuarie 2011, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală â€" personală sau ca obiect â€" de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea, ca netimbrate, a recursului reclamanţilor.
În ceea ce priveşte cererea intimatei-pârâte C.N.L.R. SA Bucureşti, de obligare a recurenţilor- reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial, Înalta Curte urmează a o admite în parte.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speţă, onorariul de 63.465,68 lei, solicitat de către avocatul ales al intimatei-pârâte, apare ca nepotrivit de mare, raportat la munca îndeplinită de avocat în recurs, constând în redactarea unei întâmpinări şi note scrise, recursul fiind anulat, ca netimbrat.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligaţi recurenţii-reclamanţi să plătească intimatei-pârâte C.N.L.R. SA Bucureşti suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanţii B.E.G. şi B.G.A. împotriva deciziei comerciale nr. 41 din 29 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca netimbrat.
Obligă recurenţii-reclamanţi să plătească intimatei-pârâte C.N.L.R. SA Bucureşti suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 196/2011. Comercial → |
|---|
