ICCJ. Decizia nr. 1917/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1917/2011
Dosar nr. 46626/3/2007
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 20 decembrie 2007, reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată pe pârâta A.S.I. CO cu sediul în Emiratele Arabe Unite pentru ca în temeiul dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., instanţa să constate intervenirea rezilierii Contractului de reasigurare din data de 17 ianuarie 2007 încheiat între SC A.R.A. SA în calitate de reasigurator şi A.S.I. CO Dubai în calitate de asigurat, pentru neplata la termen de către pârâtă a primei de asigurare.
Prin Sentinţa comercială nr. 1395 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantă, considerând că jurisdicţia de soluţionare a contractelor de asigurare şi reasigurare încheiate în condiţiile prevăzute de clauzele MAR 91, aparţine în exclusivitate instanţelor engleze.
Împotriva acestei sentinţe comerciale reclamanta a declarat apel, iar prin Decizia comercială nr. 344 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, acesta a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că din examinarea conţinutului poliţei de asigurare încheiată de părţile în litigiu, Curtea, constată faptul că, în cuprinsul contractului de reasigurare, părţile nu au prevăzut expres jurisdicţia instanţelor din România, sau din orice alt stat, menţiune absolut obligatorie în ipoteza în care s-ar fi dorit o derogare de jurisdicţie conferită de formularul MAR 91, astfel încât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, în cauză se aplică regula competenţei exclusive a instanţelor angleze, regulă impusă de tipul de poliţă de asigurare pentru care au optat părţile.
În acest context, Curtea va respinge ca neîntemeiate, susţinerile apelantei reclamante potrivit cărora din dreptul maritim englezesc ar fi fost preluate în contractul de asigurare doar clauzele exclusiv tehnice nu şi cele referitoare la jurisdicţia engleză, deoarece însăşi apelanta în susţinerea cererii de reziliere a contractului face referire la existenţa unor clauze care ţin de dreptul material englezesc.
Curtea nu va putea primi nici susţinerile apelantei referitoare la faptul că dacă ar fi dorit să opteze pentru jurisdicţia engleză atunci ar fi prevăzut o clauză expresă în acest sens, întrucât, aşa cum s-a arătat deja conform dreptului maritim englezesc regula în materia contractelor de asigurare care includ formularul MAR 91 este aceea a competenţei exclusive a jurisdicţiei engleze iar excepţia, o reprezintă competenţa altei jurisdicţii care trebuie însă să fie stipulată în mod expres.
În această situaţie, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi incidente dispoziţiile art. 103 lit. d) din Legea nr. 105/1992 deoarece părţile au convenit în mod expres cu privire la legea şi jurisdicţia aplicabilă prin încheierea poliţei de asigurare în forma MAR 91, şi prin neinserarea unor dispoziţii contrare în poliţa de reasigurare, derogatorii de la clauzele convenite iniţial.
Referitor la motivarea „lapidară" a sentinţei atacate, Curtea constată că aceasta din urmă îndeplineşte condiţiile impuse de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., şi chiar dacă au fost prezentate în mod succint, argumentele judecătorului sunt clare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta care a Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că litigiul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti din România, întrucât contractul de reasigurare ce face obiectul dosarului a fost încheiat în forma MAR 91, formă supusă exclusiv legii engleze şi jurisdicţiei engleze.
Sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite susţinerile recurentei SC A.R.A. SA referitoare la faptul că hotărârea instanţei este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi este lipsită de temei legal - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite susţinerile recurentei SC A.R.A. SA cu privire la faptul că instanţa de apel calificând contractul de reasigurare ca fiind un contract de adeziune, a încălcat prevederile art. 973 C. civ.
Instanţa de apel nu a încălcat prevederile art. 973, aşa cum susţine recurenta, faţă de caracterul adezionar al acestui contract în raport cu contractul de asigurare iniţial, în lipsa unor clauze exprese derogatorii.
Înscrisurile depuse de pârâta A.S.I. CO Dubai vin în susţinerea celor afirmate şi cuprind corespondenţa purtată pe e-mail în vederea încheierii contractului precum şi condiţiile de reasigurare ce au fost acceptate de reasiguratorul SC A.R.A. SA.
Astfel, A.S.I CO Dubai prin intermediul broker-ului Z.S. Beirut a făcut o ofertă de reasigurare către SC A.R.A. SA, ofertă la care a ataşat condiţiile contractului de reasigurare. SC A.R.A. SA a acceptat oferta de reasigurare în conformitate cu termenii şi condiţiile din poliţa propusă de A.S.I. CO Dubai.
Nu poate fi primită critica recurentei cu privire la faptul că din niciun înscris depus la dosar nu rezultă că s-ar fi ales automat sau explicit competenţa prin contract. De asemenea, recurenta susţine nefondat că "simpla referire" la forma MAR 91 nu implică automat legea şi competenţa engleză.
Contractul de reasigurare, aşa cum a fost calificat şi de instanţa de apel în speţa de faţă, este un contract de adeziune. În mod corect, instanţa de apel l-a calificat ca fiind unul de adeziune, raportat la faptul că dacă părţile nu au inclus în contract prin prevederi exprese, clauze derogatorii de la cele inserate în contractul iniţial de asigurare, atunci nici nu pot fi invocate.
În mod evident, atunci, prevederile asigurării originare sunt preluate de către contractul de reasigurare facultativă şi in mod automat, clauzele contractului de asigurare se aplică şi în contractul de reasigurare.
Părţile nu au modificat dispoziţiile privitoare la jurisdicţia căreia trebuie să ii fie supuse litigiile legate de contractul de reasigurare - de vreme ce nu le-au negociat în mod expres - aplicabilă rămânând norma de alegere a competenţei cuprinsă în poliţa MAR 91. Reasigurarea nici nu putea fi încheiată într-o altă formă decât MAR 91, atât timp cât condiţiile asigurării au fost stabilite prin Institute Time Clauses, precum şi alte clauze, "Institute Clauses", care prevăd în mod expres în cuprinsul lor că se pot utiliza numai cu formularul actual de asigurare MAR, în speţa de faţă formularul MAR 91. Atât formularul MAR 91 cât şi "Institute Clauses", prevăd în mod expres în cuprinsul lor faptul că sunt supuse legii şi jurisdicţiei britanice, atât timp cât părţile nu prevăd altfel.
Făcând trimitere directă către această formă de reasigurare, părţile au avut în vedere toate aspectele legate de aceasta, inclusiv acelea privind jurisdicţia şi legea aplicabilă contractului astfel încheiat.
Între reclamanta SC A.R.A. SA şi pârâta A.S.I. CO Dubai s-a încheiat un contract de reasigurare facultativă. Astfel, brokerul numit de către A.S.I. CO Dubai, respectiv Z.S. Beirut, i-a transmis reasiguratorului o ofertă fermă de a subscrie un procent de risc aferent asigurării maritime originare încheiate de către A.S.I. CO Dubai cu armatorul.
Unicul aspect asupra căruia s-a purtat negocierea dintre broker şi reasigurator a fost cota cedată, aşa cum o dovedeşte corespondenţa părţilor şi practica reasigurărilor.
Motivul pentru care reasigurarea aceasta poartă denumirea de "facultativă" este acela că reasiguratorul poate doar să accepte sau să refuze întreaga afacere aşa cum este ea oferită pe piaţă.
Odată încheiat contractul de reasigurare prin acceptarea expresă a ofertei - ca în speţă - reasiguratorul devine răspunzător de acoperirea daunelor plătite de către reasigurat asigurătorului originar (armatorul), în limita cotei procentuale cedate.
Reasiguratul (prin broker) şi reasiguratorul nu au negociat nici un alt element al poliţei, cu excepţia cotei cedate. Reasiguratorul nu poate modifica condiţiile asigurării originare pe care o subscrie, condiţii care reglementează şi raporturile dintre reasigurat şi reasigurator cu caracter obligatoriu.
În aceste condiţii, atât timp cât părţile nu au prevăzut în mod expres o altă jurisdicţie, devine pe deplin aplicabilă regula competenţei exclusive a instanţelor engleze, impusă de tipul de poliţă de reasigurare pentru care părţile au optat, respectiv forma MAR 91.
Aşadar, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au apreciat în acest sens în mod corect, iar dacă s-ar fi dorit o derogare de jurisdicţie conferită de formularul MAR 91, părţile ar fi trebuit să facă o menţiune absolut obligatorie şi să prevadă în mod expres jurisdicţia instanţelor din România.
Cu privire la criticile privind încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale direct aplicabile în România, ca efect al aderării României la Uniunea Europeana, nici acestea nu pot fi reţinute.
În ceea ce priveşte Regulamentul CE nr. 44/2001, art. 4 arată că în ipoteza în care pârâtul este domiciliat într-un stat membru, competenţa jurisdicţională se stabileşte de normele interne în materie ale statului reclamantului. În speţă, pârâtul are sediul în Emiratele Arabe Unite, iar reclamanta are sediul în România.
Prin urmare, competenţa jurisdicţională se stabileşte potrivit Legii nr. 105/1992 care in Cap XII, secţiunea I, art. 148 - 157 stabileşte normele de competenţă jurisdicţională, adică normele pentru determinarea competenţei instanţelor judecătoreşti române pentru soluţionarea proceselor dintre o parte română şi o parte străină.
Instanţa de apel nu a încălcat prevederile internaţionale în materie, fiind învestită în judecarea apelului cu privire la excepţia necompetentei instanţelor judecătoreşti române. Recurenta susţine, prin invocarea art. 23 al Regulamentului CE nr. 44/2001, imposibilitatea alegerii în mod valabil de către părţile asigurării iniţiale a instanţelor britanice, raportat la norma MAR 91, ceea ce ar atrage inclusiv necompetenţa instanţelor britanice. Acest aspect nu poate fi pus în discuţie, obiectul dedus judecăţii fiind tocmai contractul de reasigurare, iar nu valabilitatea contractului de asigurare iniţial, încheiat între A.S.I. CO Dubai cu armatorul.
Cu privire la valabilitatea contractului de asigurare, se va pronunţa instanţa competentă, respectiv cea britanică.
Nu poate fi primită susţinerea SC A.R.A. SA referitoare la aplicabilitatea art. 4 din Regulamentul CE nr. 44/2001, respectiv încălcarea lui de către instanţa de judecată, întrucât i se opune textul de excepţie prevăzut în art. 23 al aceluiaşi Regulament. Părţile au derogat prin convenţie (MAR 91) de la regulă, stabilind convenţional competenţa jurisdicţională.
În aceste condiţii, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, în mod corect au apreciat faptul că părţile au ales legea şi jurisdicţia britanică să guverneze raporturile contractuale dintre ele, şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea.
În mod eronat recurenta SC A.R.A. SA îşi fundamentează apărarea depunând la dosar opiniile juridice ale diferiţilor judecători din Anglia cu experienţă amplă la Secţia Maritimă a Înaltei Curţi de Justiţie din Londra. Precum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, opiniile exprimate de specialişti englezi în urma consultanţei juridice solicitate de către SC A.R.A. SA, nu pot avea ca efect înlăturarea condiţiilor concrete în care a fost încheiat contractul de reasigurare. De asemenea, trebuie avută în vedere şi rezerva exprimată chiar de către experţi, în sensul că opiniile de specialitate au fost exprimate fără prezentarea tuturor poliţelor de asigurare şi de reasigurare iniţiale, ci doar în baza expunerilor privind situaţia de fapt şi de drept ale reclamantei SC A.R.A. SA.
Nu pot fi primite nici susţinerile SC A.R.A. SA că poliţa nu este validă întrucât nu este semnată şi ştampilată de către autorităţile engleze.
Obligaţia ca poliţa să fie ştampilată de către Departamentul Poliţe de Asigurări al Institutului Asigurătorilor Maritimi din Londra, operează doar în ipoteza în care această asigurare este emisă de Institut. În speţă, reasigurarea a fost emisă de A.S.I. CO Dubai, care a făcut trimitere la prevederile cuprinse în formularul MAR 91.
Astfel, dispoziţia privind aplicarea ştampilei Institutului este inaplicabilă - poliţa va fi semnată şi ştampilată de către A.S.I. CO Dubai, în calitate de emitent al reasigurării.
Valabilitatea încheierii contractului în forma MAR 91 va fi apreciată de către instanţele britanice, potrivit dispoziţiilor privitoare la jurisdicţie cuprinse în formular, şi nu de către instanţele române.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei SC A.R.A. SA asupra faptului că la dosarul cauzei intimata A.S.I. CO Dubai ar fi depus doar un formular în alb MAR 91, în mod corect instanţa de apel a reţinut că acest formular nu este unul în alb, pe formular fiind menţionate toate datele de identificare a navelor asigurate, sumele asigurate, destinaţiile comerciale acoperite de asigurare şi condiţiile de asigurare (Oferta finala referitoare la Reasigurare pentru corpul navei şi maşini).
Examinând înscrisurile depuse, Curtea de Apel în mod corect a reţinut faptul că între părţi s-a încheiat un contract de reasigurare facultativă în forma MAR 91, formă ce atrage jurisdicţia exclusivă a instanţelor britanice, cu excepţia cazului în care în cuprinsul poliţei părţile optează pentru o altă jurisdicţie.
Sunt de asemenea neîntemeiate şi nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la faptul că Decizia recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, în mod greşit apreciază recurenta SC A.R.A. SA că instanţa de apel a reţinut ca izvor de drept practica maritimă engleză. Soluţia instanţei de apel se fundamentează pe forma contractului de reasigurare încheiat de părţi, şi nicidecum pe practica maritimă engleză. Curtea de Apel în mod corect a reţinut faptul că între părţi s-a încheiat un contract de reasigurare facultativa în forma MAR91, formă ce atrage jurisdicţia exclusivă a instanţelor britanice, cu excepţia cazului în care în cuprinsul poliţei părţile optează pentru o altă jurisdicţie. În oferta de reasigurare propusă de brokerul Z.S. Beirut în numele A.S.I. CO Dubai, se face trimitere expresă la formularul MAR 91 al Institute of London Underwriters (Institute of London Underwriting Companies Marine Policy Form - MAR91).
Pentru aceste considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. nr. 344 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 344 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1916/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1920/2011. Comercial → |
|---|
