ICCJ. Decizia nr. 1924/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1924/2011
Dosar nr. 1203/1285/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 1203/1285/2008, reclamantul O.N.C. în calitate de acţionar la SC F. SA a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA solicitând instanţei să dispună următoarele:
-anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC F. SA din data de 29 noiembrie 2008;
-anularea actului adiţional la actul constitutiv al societăţii ca o consecinţă a anulării hotărârii;
-radierea menţiunilor înscrise în actul constitutiv reactualizat şi menţionat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, în baza hotărârii contestate;
-publicarea hotărârii judecătoreşti de anulare în registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv în M. Of. Partea a IV-a;
-plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa comercială nr. 135/ C din 27 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.N.C. în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, s-a constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor SC F. SA adoptată la data de 29 mai 2008; s-a dispus publicarea hotărârii conform art. 132 alin. (10) din Legea 31/1990, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din data de 29 mai 2008 a fost adoptată cu încălcarea normelor imperative impuse de art. 101, art. 123 alin. (2) şi art. 128 din Legea 31/1990.
Împotriva Sentinţei nr. 135/ C din 27 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj a formulat apel pârâta SC F. SA, iar prin Decizia nr. 213 din 3 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost respins ca nefondat apelul formulat.
În motivarea deciziei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că la data adoptării hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 29 mai 2008 cele 680.000 de acţiuni emise la data de 22 octombrie 2004, a căror nulitate a intervenit cu efect retroactiv, nu puteau sta la baza exprimării unor voturi valabile.
În virtutea principiului quad nullum est, nullum producit effectum, efectele nulităţii se produc de plin drept, fiind lovit de nulitate orice alt act încheiat în baza actului nul. Faţă de constatarea irevocabilă a nulităţii hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 22 octombrie 2004, votul exprimat în baza acţiunilor emise în temeiul acesteia nu poate fi valabil.
În cauză au fost încălcate şi dispoziţiile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care în procurile aflate la dosar nu s-a precizat sensul votului pentru fiecare dintre problemele incluse pe ordinea de zi, acordându-se mandatarului putere discreţionară de vot, ceea ce constituie o expresie a cedării dreptului la vot în afara unui act de înstrăinare a acţiunilor aferente acestui vot, o încălcare a incesibilităţii dreptului de vot.
Încălcarea interdicţiei prevăzute de art. 128 alin. (1) din Legea 31/1990 duce la nulitatea convenţiilor privind exercitarea dreptului de vot, în speţă a procurilor.
Cât priveşte secretul votului, această condiţie ar fi fost îndeplinită în situaţia în care în procură nu s-ar fi indicat concret acţiunea pentru care un anumit administrator ci doar s-ar fi făcut menţiunea că mandatarul a fost împuternicit să voteze conform instrucţiunilor mandantului.
Lipsa datei de referinţă a adunării generale a acţionarilor nu permite identificarea acţionarilor care au avut dreptul de a participa şi vota, stabilirea datei de referinţă fiind o condiţie de legalitate a convocării şi ţinerii adunării generale a acţionarilor.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 213 din 3 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj a formulat recurs pârâta SC F. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată vizând anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 29 mai 2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că la data adoptării hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 29 mai 2008, Decizia nr. 522 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost anulată hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 22 octombrie 2004, nu era irevocabilă şi mai mult a fost suspendată prin Încheierea din data de 14 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În plus, conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, hotărârea irevocabilă de anulare trebuie să fie înregistrată în Registrul Comerţului şi publicată în M. Of. pentru a fi opozabilă.
Nu în ultimul rând, dacă se înlătură de la vot acţiunile dobândite prin majorarea din anul 2004 (acţiuni care au fost anulate irevocabil prin respingerea recursului la data de 3 iulie 2008) cvorumul ar fi fost îndeplinit, voturile eliminate neinfluenţând Decizia de adoptare a hotărârilor.
Hotărârea instanţei de apel a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 128 din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care unii acţionari îi împuternicesc pe alţi acţionari să voteze în adunarea generală, societatea sau reprezentanţii acesteia nefiind implicaţi în această procedură.
Dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 31/1990 permit acţionarilor să voteze prin reprezentare în baza unei împuterniciri, pentru valabilitatea căreia se impune condiţia existenţei unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare generală a acţionarilor.
Neprecizarea în cuprinsul procurii a sensului de vot nu echivalează cu cedarea acestuia şi nu atrage sancţiunea nulităţii cu atât mai mult cu cât pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acţionarilor figura alegerea administratorilor, operaţiune care impune folosirea votului secret.
În cauză, au fost nerespectate dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi greşit s-a dispus anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor pentru faptul că în convocator nu era trecută data de referinţă. Astfel, în absenţa unei prevederi legale imperative, care să stabilească data de referinţă ca parte componentă obligatorie a convocatorului, intimatul reclamant este chemat să facă dovada vătămării sale, ceea ce nu s-a întâmplat.
Atâta timp cât garanţia transferurilor reale şi legale de acţiuni este asigurată a priori la SC F. SA, prin specificul formei sale juridice de societate de tip închis, fiind exclus riscul unor tranzacţii fictive sau despre care conducerea societăţii nu ar putea afla, exigenţa stabilirii datei de referinţă a Adunării Generale a Acţionarilor prin convocator este atenuată, având un caracter facultativ.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept indicat, se constată că recursul este nefondat, instanţa de apel interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente în cauză.
Astfel, hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor adoptată la data de 22 octombrie 2004, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social al pârâtei SC F. SA (fiind emise un număr de 680.000 acţiuni) a fost anulată prin Decizia nr. 522 din data de 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2390/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor – ex nunc – ci şi pentru trecut – ex tunc – fiind înlăturate efectele actului care s-au produs între momentul încheierii actului juridic şi cel al anulării efective. Ca urmare, efectele nulităţii se produc de plin drept, fiind lovit de nulitate orice alt act încheiat în baza unui act nul.
În consecinţă, adoptarea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 29 mai 2008, prin votul exprimat în baza acţiunilor emise în temeiul hotărârii adoptate de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din 22 octombrie 2004 - hotărâre a cărei nulitate s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă -, nu poate fi considerată valabilă, ţinând cont de regula quad nullum est, nullum producit efectum, cât şi de principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic civil.
Motivul determinant în constatarea nulităţii hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a SC F. SA adoptată în data de 29 mai 2008 fiind acela că în cadrul adunării voturile au fost exprimate în baza acţiunilor emise în temeiul unei hotărâri nule, aspect reţinut corect de instanţele de fond.
Faptul că executarea Deciziei nr. 522/2007 a Curţii de Apel Bucureşti era suspendată prin încheierea din data de 14 martie 2008 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea recursului, nu duce la înlăturarea principiului retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic şi a regulii quod nullum est, nullum producit efectum.
Este adevărat că anularea unei majorări de capital social la un moment dat în timp nu poate avea ca efect anularea tuturor hotărârilor ulterioare, dar în hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din data de 29 mai 2008 au fost exprimate voturi în baza acţiunilor emise în temeiul unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor nule, iar cvorumul minim şi majoritatea necesară, în raport de dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 31/1990, nu poate fi stabilită cu exactitate.
Nici critica vizând valabilitatea voturilor exprimate de cei 85 de acţionari prin reprezentanţi nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 31/1990 se raportează şi la dispoziţiile art. 128 alin. (1) din acelaşi act normativ, iar din procurile anexate la dosar rezultă o cedare a dreptului la vot în afara unui act de înstrăinare, ceea ce duce la încălcarea caracterului incesibil al dreptului la vot.
Instanţele de fond nu au analizat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 128 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum susţine recurenta, acest text de lege vizând convenţiile ce au ca obiect angajamentul de a vota într-un anumit fel, stabilit prin instrucţiunile date de către societatea emitentă a acţionarilor, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, ci a analizat dispoziţiile art. 128 alin. (1) C. proc. civ.
Nici critica vizând data de referinţă nu poate fi reţinută, întrucât în raport de această dată aşa cum este definită şi de Regulamentul nr. 1/2006 emis de CNVM, pot fi identificaţi acţionarii care au avut dreptul să participe şi să voteze la adunarea generală a acţionarilor, aspect reţinut corect de instanţa de fond.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă SC F. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Deciziei nr. 213 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1926/2011. Comercial → |
|---|
