ICCJ. Decizia nr. 1920/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1920/2011
Dosar nr. 10602/118/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC B.T. SRL, Autoritatea Naţională Vamală şi Direcţia Regională a Vămilor Constanţa, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtelor la ridicarea din containerele reclamantei a mărfurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator şi depunerea mărfurilor în depozitele vamale. Containerele ocupate au fost identificate.
Prin Sentinţa civilă nr. 7229 din 19 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Naţională Vamală şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, acţiunea în contradictoriu cu aceste pârâte fiind respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Acţiunea formulată de reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinţei civile nr. 7279/2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa a declarat apel reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
În motivarea deciziei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că mărfurile ce ocupă cele trei containere ale reclamantei constituie obiectul Dosarului penal nr. 1253/P/2007 fiind lăsate în custodia reclamantei N.C.L. LTD Hong Kong până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză, măsură dispusă prin Ordonanţa nr. 1253/P/2007.
Împotriva măsurilor asiguratorii luate de Parchet, în condiţiile art. 163 - 170 C. proc. pen., pot fi formulate de persoanele interesate plângere la procuror sau instanţa de judecată în orice fază a procesului penal.
După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.
Apelanta reclamantă, în calitate de proprietar al containerelor în care se găseşte marfa sechestrată poate formula plângere împotriva ordonanţei de înfiinţare a măsurii asiguratorii, aceasta fiind calea legală ce poate fi valorificată de reclamantă conform dispoziţiilor Codului de procedură penală.
Mărfurile indisponibilizate prin măsura asiguratorie dispusă în cadrul dosarului penal au fost lăsate în custodia apelantei reclamante N.C.L. LTD Hong Kong astfel încât intimatele pârâte Autoritatea Naţională Vamală şi Direcţia Regională a Vămilor Constanţa nu au calitate procesuală neavând posesia mărfurilor ori măsurile asiguratorii nu a fost dispusă de cele două pârâte.
Împotriva Deciziei civile 105 din 9 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa a formulat recurs reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acţiunii formulate şi obligarea pârâtelor la ridicarea din containerele reclamantei a mărfurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurat de către Parchet.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii în condiţiile în care marfa sechestrată a fost lăsată în custodia autorităţii vamale şi nu în custodia N.C.L. LTD Hong Kong, fapt ce rezultă din adresa emisă de organele de urmărire penală la data de 28 septembrie 2007.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit legea deoarece prin măsura dispusă de organele de urmărire penală au fost sechestrate doar mărfurile din container, iar indisponibilizarea mijloacelor de transport cu consecinţa imposibilităţii de a contracta alte comenzi pentru efectuarea transportului pe mare, nu are nici un temei legal.
În mod nelegal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale a Vămilor cât şi a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa deoarece organul vamal deţine spaţii de depozitare fapt ce rezultă din probatoriul administrat.
Dispoziţiile art. 642 alin. (2) şi (3) din HG 707/2006 prevăd ca mărfurile să fie păstrate sub supraveghere vamală cel mult 120 zile, context în care oragnul vamal are calitate procesuală în acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 438 C. com.
Intimata pârâtă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prin Ordonanţa emisă la 25 iulie 2007 în dosarul penal nr. 1253/P/2007, mărfurile aparţinând SC B.T. SRL au fost lăsate în custodia SC N.A. LTD SRL, autoritatea vamală nefiind implicată în raportul juridic vizând custodia mărfurilor sechestrate.
Analizând Decizia recurată, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate de recurentă, se constată că recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în condiţiile în care instanţa de apel a motivat hotărârea în raport de criticile formulate în apel, ţinând cont de dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel menţionând în mod expres şi explicit, care au fost argumentele avute în vedere pentru susţinerea soluţiei pronunţate iar faptul că instanţa a prezentat pe larg succesiunea actelor efectuate de organele de urmărire penală în dosarul penal nr. 1253/P/2007 nu duce la nelegalitatea hotărârii în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În mod corect instanţa a reţinut că prin Ordonanţa de la data de 27 iulie 2007 în dosarul nr. 1253/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, mărfurile aflate în containere au fost lăsate în custodia SC N.A. LTD SRL, agenţii economici menţionaţi în ordonanţă fiind obligaţi să ia măsurile legale, asigurând custodia mărfurilor, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în cauză.
Recurenta a criticat Decizia pronunţată de instanţa de apel şi din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii în raport de dispoziţiile legale evocate precizând generic că instanţa a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile legale.
Astfel, în baza conosamentelor semnate la data de 13 aprilie 2007 recurenta a transportat în containerele proprii, marfă - destinatarul fiind intimata pârâtă SC B.T. SRL.
În dosarul penal nr. 1253/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus, prin Ordonanţa emisă la data de 19 iulie 2007, instituirea măsurii indisponibilizării în vederea confiscării şi distrugerii a mărfurilor lăsate în custodia transportatorilor maritimi de linie printre care şi SC N.A. LTD SRL, până la clarificarea situaţiei juridice a acestora, iar ulterior prin Ordonanţa din data de 25 iulie 2007 emisă în acelaşi dosar nr. 1253/P/2007 mărfurile indisponibilizate, cât şi mărfurile impuse sechestrului asigurator care constituie obiectul ordonanţei nr. 1253/P/2007 din 19 iulie 2007 au fost lăsate în custodia mai multor agenţi economici printre care şi SC N.A. LTD SRL, cu obligaţia de a fi luate măsurile necesare pentru asigurarea custodiei mărfurilor până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Ca urmare, împotriva măsurii dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, recurenta reclamantă are la îndemână mijloacele procedurale prevăzute de Codul de procedură penală, – aspect reţinut corect de instanţa de fond.
Corect a fost admisă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Naţională Vamală şi Direcţia Regională Vamală Constanţa întrucât cele două pârâte nu pot fi obligate să ridice din containerele pârâtei mărfurile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator, ridicarea mărfurilor presupunând înlăturarea efectelor ordonanţei emise în dosarul penal nr. 1253/P din 27 iulie 2007, în condiţiile în care măsura asiguratorie nu a fost contestată de reclamantă conform Codului de procedură penală.
Între recurenta reclamantă şi cele două intimate pârâte nu există un raport juridic din care să rezulte obligaţiile solicitate, măsura indisponibilizării mărfurilor în containerele proprietatea reclamantei fiind dispusă de organele de cercetare penală.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 438 C. com. şi nu există identitate între Autoritatea Naţionlă Vamală – Direcţia Regională Vamală Constanţa şi persoana despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus din art. 438 C. com.
Ca urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, constată că hotărârea recurată este legală, criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. nefiind incidente, motiv pentru care recursul declarat de reclamanata N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL împotriva Deciziei civile nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL împotriva Deciziei civile nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1917/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1922/2011. Comercial → |
|---|
