ICCJ. Decizia nr. 1928/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1928/2011
Dosar nr. 2801/112/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud sub nr. 2801/112/2009, reclamanta SC F.C. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R.L.I. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la întocmirea documentaţiei necesare în vederea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului ce face obiectul Contractului nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, către reclamanta în calitate de utilizator, având în vedere că autoturismul a fost achitat integral.
Prin Sentinţa civilă nr. 545 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC F.C. SRL, în contradictoriu cu SC R.L.I. SA Bucureşti, aceasta fiind obligată să întocmească documentaţia necesară în vederea transferului dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra autoturismului ce formează obiectul contractului de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că între reclamanta în calitate de utilizator şi pârâta în calitate de finanţator s-a încheiat Contractul de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 având ca obiect un autoturism marca Toyota Land Cruiser.
Conform art. 10 din contract dreptul de proprietate se transferă de la finanţator la utilizator numai în urma plăţii ultimei rate şi a valorii reziduale.
Reclamanta a achitat sumele solicitate de pârâtă prin notificarea nr. 48725 din 10 aprilie 2008, încasarea sumelor de către finanţator nefiind contestată.
Pârâta a refuzat să întocmească documentaţia necesară pentru transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului, cu motivarea că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita ratele de leasing dintr-un alt contract de leasing financiar.
Instanţa a apreciat faţă de dispoziţiile art. 10 din Contractul nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 că pârâta este în culpă pentru neîndeplinirea documentaţiei necesare pentru transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în condiţiile în care şi-a însuşit sumele reprezentând preţul integral al autoturismului.
Efectele neexecutării Contractului nr. 16874/2006 nu se pot extinde asupra Contractului nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, pârâta având dreptul să recupereze atât bunul cât şi restul ratelor neachitate de debitor.
Prin Decizia nr. 147 din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost admis apelul formulat de pârâta SC R.L.I. SA Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 545 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud şi în consecinţă cererea formulată de reclamanta SC F.C. SRL a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea deciziei pronunţate, Curtea de Apel a apreciat că instanţa de fond a dat o greşită interpretare a clauzelor contractului încheiat de părţi fără să ţină cont de art. 5.4 din Condiţiile generale care prevede expres că în cazul în care utilizatorul a încheiat cu finanţatorul mai multe contracte de leasing financiar, finanţatorul va fi îndreptăţit să impute orice plată efectuată de utilizator asupra oricărei creanţe exigibile rezultând din oricare dintre contracte.
Ca urmare, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale ce îi reveneau cu privire la plata integrală a ratelor şi a valorii reziduale, astfel că solicitarea sa de a obliga pârâta la întocmirea documentaţiei necesare în vederea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului ce formează obiectul Contractului de leasing nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, este neîntemeiată.
Împotriva Deciziei civile nr. 147 din 21 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj a formulat recurs reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin lichidator judiciar U. IPUR, solicitând admiterea recursului, moificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat împotriva Sentinţei nr. 545 din 18 mai 2010.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arată în esenţă că în mod greşit s-a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 5.4 din contractul de leasing financiar în condiţiile în care s-a achitat întreaga sumă solicitată de pârâtă care nu a formulat la rândul său o cerere reconvenţională pentru a putea fi analizat şi cel de-al doilea contract.
Intimata pârâta SC SC R.L.I. SA Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat având în vedere dispoziţiile art. 5.4 din contractul de leasing financiar încheiat de părţi.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, se constată că recursul este fondat.
Astfel, recurenta reclamantă în calitate de utilizator a încheiat cu intimata pârâtă în calitate de finanţator Contractul de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 având ca obiect un autoturism Toyota Land Cruise.
Potrivit art. 10 din contract, la sfârşitul duratei de leasing transmiterea dreptului de proprietate de la utilizator la finanţator urma să opereze numai în urma plăţii ultimei rate şi a valorii reziduale.
Prin notificarea nr. 48725 din 10 aprilie 2008 intimata pârâtă a comunicat reclamantei intenţia de reziliere a contractelor dacă nu achită sumele datorate, iar prin notificarea de vânzare nr. 51131 din 15 iulie 2009 pârâta a precizat cuantumul sumelor datorate stabilind că utilizatorul datorează în baza Contractului de leasing nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, suma de 5932,42 RON (TVA inclus) reprezentând factura emisă plus 2051,56 Euro.
Întreaga sumă solicitată de finanţator inclusiv valoarea reziduală a fost achitată de utilizator fapt ce rezultă din ordinele de plată aflate la dosar fond.
În condiţiile în care întreaga sumă datorată în baza Contractului de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 a fost achitată la solicitarea finanţatorului, suma încastă fără obiecţiuni, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 din contractul de leasing încheiat de părţi.
Este adevărat că la art. 5.4 din Condiţiile generale la contract s-a prevăzut dreptul finanţatorului ca în cazul în care are încheiate mai multe contracte cu acelaşi utilizator să-şi impute orice plată facturată asupra oricărei creanţe rezultând din oricare contract dar utilizatorul a achitat ratele, valoarea reziduală, taxele vamale pentru Contractul nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 fără ca finanţatorul să comunice modul de imputare al plăţii şi fără să conteste că sumele au fost achitate în baza contractului în discuţie.
Ca urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Contractul de leasing financiar nr. din 19 ianuarie 2006 aspect reţinut corect de instanţa de fond şi nu dispoziţiile art. 5.4 din Condiţiile generale de leasing financiar ţinând cont de faptul că utilizatorul a achitat toate sumele solicitate de finanţator şi necontestate de acesta.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul formulat de reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin administrator judiciar U. IPURL, va modifica Decizia nr. 147 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi va respinge apelul formulat de SC R.L.I. SA Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 545 din 18 mai 2010 a Tribunalului Bistriţa Năsăud pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin administrator judiciar U. IPURL Rodna împotriva Deciziei civile nr. 147 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de SC R.L.I. SA Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 545 din 18 mai 2010 a Tribunalului Bistriţa Năsăud pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1927/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1930/2011. Comercial → |
|---|
