ICCJ. Decizia nr. 2026/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2026/2011
Dosar nr. 9731/118/2008
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
I. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de 4 mai 2010, ca primă instanţă.
1- Reclamanta S.N. a solicitat, prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la data de 4 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC B.S.D.G. SRL cu sediul în Năvodari, să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat cu societatea la data de 8 aprilie 2005, urmare neexecutării culpabile a obligaţiilor asumate de pârâta prin contractul de asociere.
Potrivit reclamantei la data de 29 aprilie 2002 a obţinut în temeiul contractului de concesiune nr. 4761 încheiat cu Consiliul Local Năvodari, concesiunea pentru o perioadă de 49 ani a unei suprafeţe de teren de 7153 m2 situat în Năvodari, iar la data de 8 aprilie 2005 prin contractul de asociere în participaţiune încheiat cu societatea pârâtă s-a obligat să pună la dispoziţia societăţii terenul concesionat şi să obţină autorizaţiile de construcţie pentru edificarea unui Complex Comercial P+1-2E, pârâta, în calitate de asociat, obligându-se să suporte toate costurile reprezentând materiale şi manopera edificării construcţiei, durata asocierii stabilindu-se până la finalizarea proiectului inclusiv timpul necesar valorificării sale.
Susţine reclamanta că şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin asociere, şi deşi au trecut mai bine de patru ani de la încheierea contractului pârâta nu a demarat nici un demers pentru realizarea proiectului.
2. În cauză societatea pârâtă a formulat cerere reconvenţională la data de 2 decembrie 2008, solicitând pronunţarea unei hotărâri care să constate intervenită vânzarea-cumpărarea privind construcţia neterminată - Complex Comercial P+1-2E situată pe terenul în suprafaţă de teren de 7153 m2, hotărârea urmând să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare; totodată pârâta a solicitat şi obligarea reclamantei la plata de daune interese în sumă de 885.000 RON.
În motivare pârâta a arătat că prin antecontractul nr. 504 încheiat la 23 ianuarie 2008, reclamanta (prin mandatar) s-a obligat faţă de societate să-i transfere dreptul de proprietate asupra construcţiei neterminate edificată de societate, declarând expres că antecontractul reprezintă consimţământul său pentru vânzarea bunului şi obligându-se la plata sumei de 300.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri în ipoteza nerespectării promisiunii de vânzare.
Potrivit pârâtei, în baza antecontractului, la data de 30 iulie 2008, reclamanta a fost notificată prin intermediul unui executor judecătoresc, să se prezinte la notar, în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare, la data de 1 septembrie 2008, termen pe care reclamanta nu l-a respectat, fapt consemnat în Încheierea de certificare nr. 6704 din 1 septembrie 2008 a BNP S.M..
3. În raport de obiectul pretenţiilor din cererea reconvenţională, reclamanta S.N., a formulat prin cererea depusă la data de 3 ianuarie 2009 întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 504 din 23 ianuarie 2008 şi pe cale de consecinţă să se dispună respingerea cererii reconvenţionale formulată de societatea pârâtă.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că după încheierea contractului de asociere în participaţiune, în vederea executării obiectivului Complex Comercial şi în scopul de a facilita urgentarea proiectului, printr-o procură autentificată, a consimţit să-l împuternicească pe domnul C.Ş., administratorul societăţii pârâte, ca, în numele său, să vândă societăţii, construcţia neterminată denumită Complex Comercial, la preţul cel mai convenabil, vânzarea efectivă urmând să intervină numai în cazul în care ar fi fost absolut necesară definitivării proiectului .
Potrivit reclamantei, în anul 2008 relaţiile sale cu asociaţii din societatea pârâtă s-au deteriorat, datorită nefinalizării proiectului şi refuzului societăţii de a-i pune la dispoziţie relaţii şi documente cu privire la stadiul realizării Complexului, astfel că la data de 7 iulie 2008 a revocat mandatul dat administratorului societăţii.
Reclamanta arată că antecontractul a fost încheiat cu depăşirea mandatului acordat şi cu fraudarea intereselor sale prin dol urmare înţelegerii frauduloase dintre mandatar şi terţ.
La data de 10 noiembrie 2009 reclamanta a formulat şi o cerere de chemare în garanţie, în temeiul art. 60 C. proc. civ. a mandatarului său domnul C.Ş., solicitând, în măsura admiterii cererii reconvenţionale promovată de societate, să se dispună obligarea chematului în garanţie la plata sumei de 885.000 RON reprezentând daunele interese pretinse da pârâtă.
4. Astfel investit, Tribunalul Constanţa prin Sentinţa comercială pronunţată la 4 mai 2010, a respins acţiunea principală formulată de reclamantă ca inadmisibilă; a respins cererea reconvenţională formulată de societatea pârâtă ca nefondată; a admis cererea reconvenţională formulată de reclamanta S.N. şi a dispus anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 23 ianuarie 2008 privind construcţia neterminată,,Complex Comercial P+1-2E " situată în Năvodari şi a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie a domnului C.Ş..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
Raporturile comerciale dintre reclamanta S.N. şi pârâtă s-au derulat pe două planuri.
Iniţial reclamanta împreună cu alte patru persoane fizice, în baza unui contract cadru au hotărât înfiinţarea SC B.S.D.G. SRL având ca obiectiv realizarea unui complex hotelier şi rezidenţial şi exploatarea acestuia pe terenul în suprafaţă de 20340 m2 situat în Năvodari, teren concesionat reclamantei de Consiliul Local Năvodari şi pus la dispoziţia societăţii.
Complexul hotelier a fost realizat şi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2970 din 1 decembrie 2005, reclamanta a vândut societăţii construcţia neterminată edificată pe acest teren.
La data de 8 aprilie 2005 între reclamantă şi societatea pârâtă s-a încheiat contractul de asociere ce face obiectul prezentului litigiu, obiectivul asocierii vizând realizarea unui complex comercial pe terenul de 7153 m2 pus la dispoziţie de reclamanta asocierii.
Prin procura autentificată la 28 septembrie 2005, reclamanta împuterniceşte pe C.Ş. , administrator al societăţii pârâte, să vândă societăţii construcţia neterminată Complex Comercial situată pe terenul de 7153 m2.
Cererea reclamantei de reziliere a contractului de asociere urmare neîndeplinirii de către societate a obligaţiilor de realizare a lucrărilor de construcţie a complexului comercial a fost respinsă de instanţă ca inadmisibilă cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii instituite de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de societate şi pretenţiile reclamantei, ca răspuns la cererea reconvenţională a pârâtei, tribunalul reţine că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 23 ianuarie 2008 de reclamantă prin mandatar Ş.C. în calitate de promitent vânzător şi societatea pârâtă reprezentată de administrator Ş.C. în calitate de promitent cumpărător, este anulabil urmare dolului prin reticenţă comis de mandatarul cu dublă reprezentare.
În acest sens, tribunalul constată că deşi prin procura dată la 28 septembrie 2005 reclamanta l-a mandatat de domnul Ş.C. să încheie un contract de vânzare-cumpărare, acesta a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu o clauză penală foarte împovărătoare pentru promitentul vânzător care se obliga astfel să plătească despăgubiri, în cazul neexecutării contractului, de trei ori mai mare decât preţul imobilului ce se vinde.
Totodată, tribunalul constată că mandatarul nu şi-a respectat obligaţia esenţială de a informa pe mandant asupra modului de executare a mandatului, mai ales în condiţiile în care executarea mandatului s-a făcut în alt mod decât cel convenit.
În drept, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 382 şi art. 378 C. com., în raport de care a apreciat că lezarea intereselor mandantului şi neinformarea asupra modului de executare a mandatului, în ipoteza mandatului cu dublă reprezentare, sunt constitutive de dol prin reticenţă cu consecinţa anulării antecontractului astfel încheiat.
Ca atare, cererea reconvenţională formulată de societate de a se constata intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului, în baza acestui antecontract de vânzare-cumpărare anulat, a fost respinsă ca nefondată.
5. Apelul declarat de pârâta SC B.S.D.G. SRL prin lichidator judiciar urmare deschiderii procedurii falimentului în forma simplificată) împotriva sentinţei fondului şi apelul provocat formulat de reclamanta S.N. în temeiul art. 2931 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 160/ COM din 18 noiembrie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de societatea pârâtă şi apelul provocat declarat de reclamantă referitor la soluţionarea cererii de chemare în garanţie .
Instanţa de control judiciar a confirmat ca legală şi temeinică soluţia de anulare a antecontractului de vânzare-cumpărare dedus judecăţii, pentru dol prin reticenţă reţinând că prin clauzele excesiv de împovărătoare stabilite în sarcina mandantului, asupra cărora acesta nu a fost informat, actul astfel încheiat de mandatarul cu dublă reprezentare este viciat de dol prin reticenţă.
6. Recursul. Motivele de recurs.
Prin cererea de recurs depusă la data de 27 decembrie 2010, în termen legal, societatea pârâtă prin lichidatorul judiciar desemnat să o reprezinte, a criticat Decizia instanţei de apel sub următoarele aspecte:
1- Instanţa de apel nu a motivat felul în care a interpretat dispoziţiile art. 3.4 şi 3.5 din contractul cadru potrivit căruia reclamanta se obliga ca urmare a cumpărării proprietăţii de la Consiliul Local Năvodari cu banii împrumutaţi de la societate, să transfere proprietatea asupra societăţii unde deţinea şi calitatea de asociat.
II – Instanţa de apel în mod eronat a reţinut că reclamanta nu a avut cunoştinţă de existenţa dublei reprezentări a mandatarului, Ş.C., întrucât societatea a fost înfiinţată la 7 aprilie 2005, iar prin actul constitutiv Ş.C. a fost numit Preşedinte al Consiliului de Administraţie.
III – În cauză, nu sunt întrunite condiţiile dolului prin reticenţă deoarece modul de executare a mandatului prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu impunea obligaţia de informare a mandantului, efectele antecontractului încheiat fiind mai reduse decât în ipoteza încheierii unui act translativ de proprietate.
Recurenta nu a indicat în drept motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, solicitând în finalul considerentelor mai sus expuse, admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate şi, pe fond admiterea cererii reconvenţionale formulate de societate.
Cu privire la cererea de recurs, intimata reclamantă a depus la data de 17 mai 2010 concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă că mandatarul cu dublă reprezentare în actul încheiat se face vinovat de violarea obligaţiei de loialitate faţă de mandant şi de înţelegere frauduloasă cu societatea pârâtă încheind antecontractul în detrimentul său şi în beneficiul exclusiv al societăţii al cărui administrator şi asociat era.
7. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată următoarele:
Deşi recurentul nu indică motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea, prin criticile formulate pune în discuţie îndeplinirea condiţiilor dolului prin reticenţă de natură să ducă la anularea actului, aspecte care vor fi examinate din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De principiu, în legislaţia noastră civilă, nu există o interdicţie expresă a contractului cu sine însuşi sau a contractului cu dublă reprezentare aşa încât, din punct de vedere tehnico juridic, aceiaşi persoană poate acţiona în mai multe calităţi, exprimând interesele unor persoane diferite, care figurează cu calităţi diferite în actul astfel încheiat.
Cu toate acestea, în cazul autocontractului, sau al contractului cu dublă reprezentare exista riscul mai mare al vătămării drepturilor reprezentatului, mandantului, datorită conflictului de interese ce se poate ivi între mandant şi partea pe care mandatarul o reprezintă în dubla sa calitate, în sensul că mandatarul ar putea să favorizeze pe una din părţi în dauna celeilalte.
Aşadar, în cadrul contractului cu dublă reprezentare, ipoteză pe care o relevă speţa de faţă, esenţial, în opinia curţii, pentru aprecierea valabilităţii actului astfel încheiat este modul în care mandatarul şi-a îndeplinit mandatul, fiind exclusă cu desăvârşire lezarea intereselor mandantului.
Plecând de la această premisă a analizei antecontractului de vânzare-cumpărare dedus judecăţii, mai trebuie spus, că, după art. 1539 - 1541 C. civ. şi art. 382 C. com. mandatarul are obligaţia să execute mandatul ce i-a fost încredinţat conform puterilor conferite şi să dea socoteală mandantului.
Cum, mandatul este un contract intuitu personae, bazat pe încrederea pe care mandantul o are în persoana aleasă ca mandatar, el implică obligaţia de loialitate a mandatarului faţă de mandant, astfel că în executarea mandatului, facultatea de iniţiativa a mandatarului trebuie întotdeauna să se manifeste în interesul mandantului.
Aşa fiind, în ipoteza unui dublu mandat, loialitatea şi buna credinţă a mandatorului sunt esenţiale pentru valabilitatea actului încheiat.
În cauză, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de mandatorul C.Ş în dublă calitate de împuternicit al vânzătoarei şi reprezentant al societăţii cumpărătoare nesocoteşte aceste reguli de protecţie a mandantului, stabilind în sarcina sa obligaţii împovărătoare de plată a unor daune interese de trei ori mai mari decât preţul vânzării, precum şi acordul expres ca sumele de bani datorate în cazul neexecutării vânzării să facă obiectul unei cereri de somaţie de plată din partea cumpărătorului pe care se angajează să nu o conteste.
Aceste obligaţii exced evident puterilor conferite de mandant prin procura dată, şi ele, în mod indubitabil nu au fost aduse la cunoştinţa mandantului, chestiune de fapt statuată de prima instanţă, confirmată în apel şi necontestată de mandatar şi societatea pârâtă.
În acelaşi timp, ele relevă incontestabil existenţa unui conflict de interese dat fiind dubla reprezentare a mandatarului care în această calitate a acţionat prin lezarea intereselor mandantului şi în favoarea societăţii cumpărătoare, stabilind numai în sarcina vânzătoarei promitente obligaţii şi sancţiuni în caz de neexecutare, fără ca acestea să se regăsească, pentru echilibrul contraprestaţiilor şi în sarcina cumpărătoarei-promitente.
Relevant este şi faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare, vânzătoarea s-a obligat că până la o anumită dată (01 septembrie 2008) să se prezinte personal la biroul notarului public în vederea încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.
Or, în situaţia în care, exista o procură dată mandatarului pentru vânzare, procură în baza căreia s-a întocmit antecontractul de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 2008, ca act preliminar vânzării, recurenta nu a oferit o explicaţie rezonabilă în virtutea căreia să se stipuleze obligaţia vânzătoarei de a se prezenta în persoană până la o dată limită la notar sub sancţiunea de daune interese de 300.000 de dolari SUA, în condiţiile în care procura pentru vânzare îşi păstra deplina valabilitate.
Susţinerea recurentei că intimata reclamantă a cunoscut de la data acordării procurii că domnul Ş.C. mandatarul său este şi reprezentantul societăţii, şi prin urmare, în actul de vânzare-cumpărare va avea o dublă calitate, nu este confirmată de probele dosarului, deoarece deşi domnul Ş.C. apare în actul constitutiv ca Preşedinte al Consiliului de Administraţie, administrarea societăţii este încredinţată unui consiliu de administraţie format din 5 administratori care puteau să reprezinte societatea evitând dubla reprezentare.
Distinct de aceasta, probele cauzei nu relevă faptul că reclamanta a fost încunoştiinţată de dubla reprezentare de către mandatarul său anterior încheierii actului, or după art. 378 C. com., mandatarul este îndatorat să facă cunoscut mandantului toate faptele ce l-ar putea determina să revoce sau să modifice mandatul.
Argumentul invocat de recurenta-pârâtă în sensul că prin antecontract nu s-a realizat transmisiunea proprietăţii, valoarea juridică a actului fiind mai restrânsă decât în cazul unei vânzări şi prin urmare, nu se poate susţine că mandatarul şi-a încălcat puterile conferite, este fals, putând fi caracterizat ca un veritabil sofism deoarece obligaţiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare au putere juridică deplină şi obligă părţile în temeiul art. 969 C. civ., în ipoteza în care mandatarul ar fi acţionat potrivit puterilor conferite. De altfel, promovarea cererii reconvenţionale de către societate, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare în baza obligaţiilor asumate de promitentul vânzător prin antecontractul de vânzare-cumpărare, infirmă argumentul recurentei.
În sfârşit, chiar dacă am considera că aparent mandatarul a rămas în limita procurii, a împuternicirii date, în sensul că deşi nu a încheiat o vânzare-cumpărare, a încheiat un act premergător respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare, prin clauzele stabilite în sarcina mandantului a urmărit numai interesul celeilalte părţi reprezentate, al societăţii cumpărătoare încălcându-şi obligaţia de loialitate faţă de mandant şi nu în ultimul rând abuzând de mandatul şi puterile conferite.
Cu alte cuvinte, executarea mandatului nu s-a făcut cu bună-credinţă şi loialitate, mandantul nu a fost informat de dubla calitate a mandatarului său, iar societatea, terţul beneficiar al promisiunii de vânzare, a cunoscut aceste aspecte astfel cum rezultă din circumstanţele cauzei, ceea ce o plasează în sfera unei conivenţe frauduloase cu mandatarul.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în aceste condiţii nu poate fi opus mandantului, sancţiunea nulităţii relative invocate de acesta fiind pe deplin aplicabilă ca un remediu pentru încălcarea de către mandatar a obligaţiilor sale esenţiale.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, constatând că, motivele invocate nu relevă încălcarea dispoziţiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.S.D.G. SRL prin lichidator judiciar BFJ C.G. SPRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 160/ COM din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1933/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2405/2011. Comercial → |
|---|
